1,507 matches
-
tine/ prin golul vibrant/ pradă aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea ori/ te-am părăsit// cu bucuria că nu te pot izgoni/ cum nici tu pe mine/ doar tresărim palizi/ la ce se întâmplă// vechea noastră tandrețe/ prețiosul nostru fals/ dislocă lumina zadarnic/ de blând" (ispitită). Misterul nu e proclamat ostentativ, ci conturat cu delicatețea unei stampe japoneze: "fiecare femeie/ are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat/ umbra unui bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
Astfel, în perioada 1948-1953, liderii politici și militari de la București au fost nevoiți să ia o serie de măsuri de natură militară, cu scopul de a se proceda la fortificarea frontierei iugoslave. În acea perioadă, multe unități militare au fost dislocate în acea zonă și s-a procedat la construirea de fortificații de-a lungul graniței, lucrări care au implicat peste 27000 militari aflați sub supravegherea unor conducători militari din URSS. Pe lângă această, enorme sume de bani au fost cheltuite din
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Nimeni nu avusese curajul să-i mărturisească cumplitul adevăr. La locul accidentului fu chemată Miliția pentru a efectua cercetările ce se impuneau. O mare de oameni împietrise locului, într-o muțenie desăvârșită. Plângeau femeile, plângeau bărbații, parcă plângeau și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a camionului. Toți cei de față trăiau cu intensitate un eveniment fără precedent. Când apăru Simona, intui de departe că se întâmplase ceva groaznic cu copilul ei. Începu a urla smulgându-și părul, cerând mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lor cu rezonanța terestră. Mai mult, concepuse un sistem de explorare seismologică a pămîntului, bazată pe mici explozii subterane În serie, care, utilizat În combinație cu rezonanța terestră, era capabil să producă cutremure de pămînt suficient de puternice pentru a disloca și distruge continente Întregi. În sfîrșit, În anii ’50 ai secolului trecut, cercetătorii au confirmat calculele matematice ale lui Nikola Tesla, potrivit cărora frecvența undelor electromagnetice terestre este de aproximativ 8 Hertz, adică de același ordin de mărime cu undele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aude un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul unei păpuși de lemn, l-am rupt pe primul, încă puțin, mai sînt încă doi, repede că altfel o să se sufoce, Tîrnăcop nu mai are răbdare, ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte ros. — Ai să te-mpiedici în el, cobește taică-meu, o să-ți disloci genunchiul și atunci chiar că o să dai de bucluc. Și dacă stăm să ne gândim, cu genunchiul tău n-o să fie chiar un fleac, zice maică-mea cu subînțeles. Dacă o mai țin mult așa, acuși mă trezesc c-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
omenirii.” Aceste forțe au transformat corporațiile și instituțiile financiare, cândva bune, în instrumente ale unei tiranii de piață care se răspândește pe toată planeta, ca un cancer, colonizând tot mai multe dintre spațiile vitale ale Terrei, distrugând moduri de viață, dislocând oameni, făcând neputincioase instituțiile democratice și devorând viața în căutarea nesățioasă a banilor. Chiar și cele mai puternice corporații ale lumii au devenit prizonierele forțelor unui sistem financiar globalizat, care a scindat crearea banilor de creația avuției reale și recompensează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor de luptă, «Basta!» (Destul!), a fost preluat de mișcările populare de pe întreg teritoriul mexican și a avut o rezonanță în lumea întreagă. Ziarista Dar Qing este o adversară curajoasă și deschisă a barajului hidrocentralei Three Gorges care amenință să disloce 1,2 milioane de oameni, să inunde 100.000 de hectare din terenurile agricole cele mai fertile ale Chinei și un lanț magnific de canioane și să distrugă speciile pe cale de dispariție ale habitatului din regiune. După cum spune ea, «Cea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au purtat discuții și la Ministerul de Externe angolez, parlament și alte entități angoleze. Pe baza informațiilor obținute și a unei analize pertinente, s-a propus în raport să se intervină la factori de influență ca trupele noastre să fie dislocate într-o zonă mai puțin periculoasă (fără boli tropicale), mai ales din punct de vedere climateric, respectiv în Podișul Central angolez, în orașul Lubango și în zonele din jur, cu relief și clima apropiată de cea din țara noastră. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
misiunii a avut două întâlniri oficiale cu miniștrii apărării angolezi (unul s-a schimbat în decurs de o lună, fiind trimis ambasador), solicitând protejarea militarilor români și argumentând că aceștia nu au nici un amestec în reînarmarea U.N.I.T.A., fiind dislocați într-o zonă în care nu s-au efectuat zboruri pentru înarmarea acestei mișcări. A invocat relațiile tradiționale de prietenie între România și Angola și că, nu întâmplător, fiul președintelui fondator al țării, Agostinho Neto, a studiat în țara noastră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la orice oră din zi și din noapte cu scandalurile lor interminabile: răcnete, țipete, urlete... (Ușa se deschide larg și Cleopatra intră ca o furtună în toată imensitatea ei, unduindu-și șoldurile bogate. Se repede glonț către scaunul inculpatului, îl dislocă cu brutalitate pe înlocuitorul ei și continuă, ca și cum tocmai ar fi fost întreruptă pentru o clipă. Fundul ei mare se așază cu greutate pe scaunul mic, înalt și rotund și se revarsă în toate părțile ca un cozonac ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a modificat, adesea îl resimțeam aproape fizic, palpabil, fără ca totuși să-l vizualizez efectiv; el mă purta cu gândul la momentul descoperii alter ego-ului în perioada orelor de literatură din liceu. Cu timpul, a început să aibă formă, contur, să disloce spațiul ce mă înconjura, dar nu avea și expresie, nu mi-l puteam reprezenta. Era gol, steril, tactil; când vag, când pregnant, dar irecognoscibil, la fel cum nu-ți recunoști vocea când o asculți pe o înregistrare telefonică. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
căzut la pace. Tot cu această ocazie, am priceput în sfârșit sensul acestui deficit și de unde vine el. Ai putea să speri la iubire numai dacă ești îndrăgostit. Or, a te îndrăgosti este poate printre puținele stări ce te pot disloca și aresta din timpul și spațiul tău. Tocmai această stare de elevație este singura ce te poate desprinde de tine; spiritul tău aparent liber, în fapt, înrobit, flutură și palpită în spații subtile, iar trupul inert, împiedicat, rămas în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca în naturile moarte, mânjind aerul, cerul, marea și nisipul ce se dislocau în jurul lor. Țestoasa e cea care dă tonul și stabilește ritmurile, pentru că ea este o subtilă păstrătoare și desfășurătoare a timpului. Privim cu orele o țestoasă și adesea nu percepem mișcarea ei decât relativ la obiectele din jur, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
imediat că a găsit fragmentul căutat. A recitit pasajul, de altfel foarte scurt, de câteva ori, apoi s-a sculat abătută, a pus cu ușurință cartea la loc în bibliotecă, exact la locul ei, înțesat de praf, de unde nu a dislocat-o nimeni timp de mai bine de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-au păstrat poziția de cinste în tot acest răstimp, fără să se prăvălească leneș una peste alta, puțin îngrijorate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție fetală, cu genunchii ușor îndoiți. Simt pe spate o carapace uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți și în lucrurile spuse de ele e adevărul, dar e un alt fel de adevăr, să crezi în el, afară e un alt fel de înăuntru, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la un număr mai mare decât paharele smulse de soția sa de la gură. Sau decât sticlele răsturnate de copii în chiuvetă. S-au mai adăugat și cele împărțite frățește cu oamenii străzii, care aveau o bogată colecție de pantofi desperecheați, dislocați în clipa fericirii supreme când îl apucau în timpul gâlgâielilor, pe Dumnezeu de un picior. Dezbaterile divine au dus în cele din urmă la achitarea Fotografului și bețivii din Brăila, fiind majoritatea duși la dezalcoolizare cu forța, s-au hotărât, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din sufletul lui, mai fierbinți decât toate flăcările lumii, ardeau și gândurile ale căror săgeți încenușau zăpada, de a-i aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
LIMBA NOASTRĂ în fiecare pas. Dar nimeni nu ne-a explicat ce distanță: de-un umăr, de-un șold, de-o lungime de braț, să fim între noi în timpul vorbirii pașilor și în cântecul horei. Trebuia să ghicim singuri. Să dislocăm copacii din locul lor, să inventăm alt cer dacă se poate, numai să dansăm în ritmul limbii române și să țopăim bătând românește podișul vieții. Sigur că de la primii pași am văzut sub noi abisul. Acum nu știu dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nopții. Magiștrii își scriau gândurile viitorului prezent în care ne vedeam trăind în trecut. Numai că eu și Mihai Dinu, elevii de atunci, vedeam ce se întâmplă acum, când noi ne priveam odată cu Magiștrii Mascați. Dacă Moise despărțise Marea Roșie, noi dislocasem apele timpului de-a stânga și de-a dreapta prăpastiei, Oceanul Cerului. Pe fundul canionului cu pereți netezi, timpul, ca un rău de munte. Prin apele limpezi ne vedeam mormolocii de atunci privind spre păsările de acum, obosite de zbor. Magiștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui Județean, lovite cu sete de șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau să le țină piept, toate, dar toate scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aude un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul unei păpuși de lemn, l-am rupt pe primul, încă puțin, mai sînt încă doi, repede că altfel o să se sufoce, Tîrnăcop nu mai are răbdare, ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Drept urmare, ceea ce putea fi o reprezentare metafizico-fiziologică devine frecvent una doar fiziologică, în consonanță cu „mizerabilismul“ la modă azi în rândul tinerilor autori: „icnetul se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]