226 matches
-
descurce și să rezolve acea amintire astfel încât ea să nu mai producă probleme pacientului (p.87Ă. Phillips și Frederick (1995Ă folosesc atât abordări tradiționale cât și Ericksoniene. Procesul de tratament implică descoperirea traumei care se presupune că este cauza simptomelor disociative și întărirea personalității astfel încât să poată controla și internaliza materialul descoperit. Autorii descriu raționamentul de bază al acestei abordări după cum urmează: Hipnoza este un ajutor de neegalat în acest proces deoarece permite pacientului să intre în starea psihologică și biochimică
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
colab., 1993Ă. Rezultatele studiului național de comorbiditate (Kessler, Sonnega, Bromet, Hughes și Nelson, 1995Ă arată că expunerea la traumă este o trăsătură comună a vieții moderne. Există tot mai multe dovezi asupra faptului că mulți oameni intră într-o stare disociativă (Cardena și Spiegel, 1993Ă în timpul traumelor fizice și psihologice, stare care îi protejează de durerea copleșitoare din acea situație. Inițial disocierea funcționează bine în momentul traumei, dar dacă această ultimă apărare durează prea mult timp atunci interferează cu prelucrarea suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
la nivel inconștient și precipită și mențin dinamic simptomatologia psihosomatică. Aceasta poate explica de ce anumite sindroame clinice sunt adesea rezultatul unei disocieri cronice; de exemplu tulburările de comportament alimentar, depresia, tulburările obsesiv-compulsive, fobiile, tulburările de panică și tulburarea de identitate disociativă. Rossi și Cheek (1988Ă concluzionează că aceasta duce la insight-ul provocativ conform căruia: „Întreaga istorie a psihologiei profunde și psihanalizei poate fi acum înțeleasă ca investigație clinică prelungită a felului în care amintirile disociate sau dependente de stare râmăn active
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sau re-experiențierea în direcția unei mai bune acceptări de sine și a unei evaluări mai realiste a periculozității evenimentului. Dat fiind că mulți oameni intră într-o stare disociată în timpul unei experiențe traumatice, permisiunea de a intra într-o stare disociativă structurată în terapie facilitează accesul persoanei la amintirea experienței. Aceste amintiri trebuie prelucrate pentru a rezolva simptomatologia post-traumatică. Hipnoterapia Abordarea hipnoterapeutică (Rossi, 2002Ă poate fi folosită pentru a ajuta pacientul să recadreze experiența traumatică originală negativă, astfel permițând transformarea creativă
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Spiegel subliniază principiile de bază după cum urmează: Cel mai stresant lucru în legătură cu un eveniment traumatic este sentimentul neajutorării absolute pe care îl implică. Această neajutorare este retrăită în sindromul de stres postraumatic prin pierderea controlului asupra stării mentale, cu stări disociative spontane, reacții de teamă sau reamintiri intruzive ale evenimentului. Mai mult, asemenea pacienți tind să identifice terapeutul cu agresorul și simt că terapia duce la o retrăire a traumei. Este crucial ca acest proces al terapiei, mai ales atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
furniza o centrare somatică, incluzând explorarea senzorială (Altman și Lambrou, 1997Ă, puntea somatică (J.G. Watkins, 1990Ă și semnalizarea ideosenzorială (Erickson și Rossi, 1979Ă. Degun-Mahler (2001Ă prezintă un caz de folosire cu succes a hipnozei în tratamentul SSPT cronic cu epidoase disociative la un veteran de război. Hipnoza a fost încorporată în tratamentul cognitiv comportamental într-o abordare sublinată de Brende (1985Ă: o tehnică suportivă pentru a reduce anxietatea și a stabiliza pacientul prin utilizarea unui „loc special” și a unei „ancore
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
vârstnic și mai înțelept a oferit sinelui mai tânăr resigurările necesare și afirmații alternative despre sine (restructurare cognitivăă. Degun-Mahler concluzionează: Acesta a fost un rezultat încununat de succes într-un caz cronic și de lungă durată de SSPT cu trăsături disociative severe și handicapante. Întregul program de tratament a inclus psiho-educația privitoare la SSPT și metode disociative, cognitiv-comportamentale, cu ajutorul hipnozei, pentru „ancorare” și identificarea factorilor declanșatori ai episoadelor disociative. Integrarea amintirilor a fost realizată prin reamintirea hipnotică prin metode non-directive și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
restructurare cognitivăă. Degun-Mahler concluzionează: Acesta a fost un rezultat încununat de succes într-un caz cronic și de lungă durată de SSPT cu trăsături disociative severe și handicapante. Întregul program de tratament a inclus psiho-educația privitoare la SSPT și metode disociative, cognitiv-comportamentale, cu ajutorul hipnozei, pentru „ancorare” și identificarea factorilor declanșatori ai episoadelor disociative. Integrarea amintirilor a fost realizată prin reamintirea hipnotică prin metode non-directive și rezolvarea amintirilor traumatice prin terapia stărilor eului. Unele dintre amintiri au fost recuperate cu ajutorul hipnozei și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
într-un caz cronic și de lungă durată de SSPT cu trăsături disociative severe și handicapante. Întregul program de tratament a inclus psiho-educația privitoare la SSPT și metode disociative, cognitiv-comportamentale, cu ajutorul hipnozei, pentru „ancorare” și identificarea factorilor declanșatori ai episoadelor disociative. Integrarea amintirilor a fost realizată prin reamintirea hipnotică prin metode non-directive și rezolvarea amintirilor traumatice prin terapia stărilor eului. Unele dintre amintiri au fost recuperate cu ajutorul hipnozei și apoi verificate pentru a vedea dacă sunt adevărate. Sentimentele de disociere au
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
viața capodoperei Despre patru personalități de geniu scrie Lucian Raicu (Iași,1934 - 2006, Paris) în cartea sa Calea de acces (Editura Polirom, 2004, 284 pagini, colecția Collegium). Este vorba de Bacovia, Eugen Lovinescu, Thomas Mann și Tolstoi. Informat infinitezimal, spirit disociativ și digresiv, criticul-eseist reușește să discrediteze unele clișee de lectură ale cărților acestor autori, iluminând din varii angulații zonele mai puțin frecventate, omenești și artistice, estetice și morale. Lucian Raicu se apleacă psihocritic și empatic asupra textelor, descifrându-le din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză, antologați de Emil Pintea în "Antologia literară "Gândirea""; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus la ortodoxismul etnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat "ca atmosferă poetică stimulatoare" cărțile și destinele unor mari poeți
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o sporită dificultate. Căci critica impune, în primul rând, detașare: afecțiunea, iubirea, gratitudinea și alte sentimente frumoase, precum și contrariile lor de pe versantul negativ, disprețul, aversiunea, ura, nu au ce căuta aici. Citim și evaluăm cărți, nu oameni. Pe acest principiu disociativ se întemeiază critica de întâmpinare, și cine nu îl poate asuma și transforma în reflex cade, ca tânărul Tudor Vianu, în afara domeniului. Iar scrisul lui Cristian Tudor Popescu, departe de a ușura sarcina comentatorului, o supraîncarcă. E, practic, imposibil să
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un articol din anii '70, Ťdetractor amabil al inefabiluluiť, neînțelegînd că frigiditatea sa analitică nu
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
în același timp încetinesc capacitatea sistemului vizual de a transmite creierului ceea ce consumatorul vede în acel moment. Sistemul auditiv este de asemenea afectat, consumatorul nefiind capabil să înțeleagă ce se vorbește și având uneori halucinații auditive. Ketamina produce o stare disociativă caracterizată prin impresia de părăsire a trupului și detașare față de forma fizică și de lumea exterioară." Și în final vine întrebarea "cine-și dorește aceste efecte", dar mai ales, de ce? Povestea continuă cu un forum, cu un blog, un alt
Drogurile se prepară în bucătărie. Rețete la liber pe bloguri și forumuri by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80485_a_81810]
-
în întrariparea-i specifică, în maniera sa imaginativ-metaforizantă. Dar nu e... obligatoriu ca un poet să scrie mereu ca un poet, iar un critic să scrie mereu ca un critic! Există destule cazuri în care una și aceeași persoană scrie disociativ, atingînd autonomia genurilor pe care le cultivă. Prejudecata încă, hélas, îndeajuns de înrădăcinată conform căreia un autor e fixat într-un unic domeniu, celelalte pe care le-ar aborda neîngăduindu-i decît mediocritatea irelevantă, pornește fie din comoditatea (lenevirea) unei
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
a nu le încălca, preferînd, atunci cînd s-a aflat în cauză un om apropiat sau pe care-l stimam în chip deosebit, a mă adresa lui personal, prin viu grai sau printr-o epistolă, înainte de-a redacta textul disociativ și de a-l da "pac la gazetă". De cîte ori un autor care a scris despre mine în chip nedrept și-a schimbat atitudinea, n-am ezitat a-i strînge mîna întinsă. Cazuistica răzbunării e amplă, relevînd că acest
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
defini starea de suflet, el vorbea despre nepace. Parcă spre a forța, la rîndul său, habitudini de vocabular, și încă de terminologie de multă vreme rostuită, tînărul nostru plastician s-a îndemnat să atragă atenția, de data aceasta printrun semnal disociativ, nu prin vreo vlăguită aglutinare, asupra primejdiilor care ne apasă. Abordînd însuși punctul de plecare al unei întregi arborescențe, pentru tot ce nomenclatura savantă designa prin neura, el își rezervă o lectură pe românește, întorcînd spatele etimonului hellenic. Neura, deci
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
nici cronica anilor literari 1996-2003, astfel cum se profilează din foiletoanele strânse acum în volum, nu este deloc "simplă". Textele captează pulsația actualității, într-adevăr, dar proiectează și istoric, depistează izvoare spirituale, indică itinerarii morale și estetice, deslușesc cauzalități, sunt disociative și comprehensive, cu tot polemismul și cu tot umorul lor deseori amar, care le dă culoare și le asigură atractivitatea.
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
fi considerate de ieri, răspunsurile sînt de azi și pentru azi". Să vedem, selectiv, sub ce înfățișări. Fiind vorba de un set de critici, e important să punctăm felul în care e înțeleasă, în acest ansamblu natural înzestrat cu rămurișuri disociative, noțiunea de critică. în vederile lui Adrian Marino, statutul literaturii are două aspecte. Unul "supraistoric", marcat de unicitate, apt a forma obiectul demersului critic, și altul istoric, care cade în lotul istoriei literare, ce are a se aplica asupra temelor
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
clădită în jurul unei trăsături dominante, ceea ce inducea criticii principiul verosimilității, psihologia acesteia nefiind decît un soi de logică. În schimb romanticii văd opera ca un fruct al unui spațiu cultural particular, determinat de tradiție, cu o psihologie modelată în circumstanțe disociative, între care specificul național. Astfel ia naștere o critică predominant psihologică, în felul portretelor lui Sainte-Beuve. Pe de altă parte, în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, înflorește istoria literară a diverselor popoare, ea apărînd strîns
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
Problema "pregnanței", spre exemplu, denotă o dublă inadecvare. O dată, la viziunea radical inovatoare profesată chiar de Negrea în interpretarea lui Caragiale. Cum se poate ca un exeget atât de avansat sub raportul tehnicilor de investigație (lui îi datorăm remarcabila analiză disociativă a lecturilor acestor personaje) să apeleze nonșalant la un asemenea concept, din punct de vedere paradigmatic, vetust? A doua oară, la egalitarismul democratic pe care autorul Scrisorii pierdute îl conferea tuturor lumilor lui ficționale. A rămas între postumele lui, ca
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
și un spațiu referențial). Acest prim capitol se situează cu luciditate între o psihologie a creației și o filosofie a creației, pendulând între o poetică a pansenzorialului și antimimetismul universurilor vizionare. Este aici locul unde exegetul își poate etala capacitatea disociativă, operând succesive distincții între eul biografic și eul creator, între categoriile binomului vates/artifex, între viziune și imaginar sau între viziune și câmpul realului, între factorii ideali (imaginația, inspirația, visul) și factorii empirici (maladiile, stupefiantele, alcoolul) ca stimuli ai viziunii
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu observă Daiana Felecan că și Ov. S. Crohmălniceanu, pornind
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
subtili comentatori ai literaturii, negreșit stimabili, dar cu un aer fabricat, de intelectualitate generică indusă în corectitudinea fie și ireproșabilă a observațiilor ce le emit, a avut, am putea zice, critica în sînge, împrejurare învederată atît într-o mentalitate neslăbit disociativă, cît și într-o expresie susținut ironică, de-o personalizare bătătoare la ochi. Astfel putem vorbi de Cornel Regman ca de un personaj. Unul cu profunde rădăcini poporane, megieș pe tărîmul relativ nou al exegezei, așa cum am mai arătat și
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
perle, mi se par importante două constatări: în primul rînd, observăm că în cultura și în școala română metaforele critice circulă mult mai mult decît analiza riguroasă a conceptelor; gîndirea mitico-metaforică fiind în continuare mai prețuită decît cea logică și disociativă. A învăța dogmatic asocieri paradoxale, în linie călinesciană, e dezastruos; istoria culturii și a literaturii române devine o suită de formule magice, neanalizabile, dar potrivite la orice (de la un "Lorenzo de Medici al nostru" la "țăranul-filosof"). În al doilea rînd
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]