1,706 matches
-
prelungite în dezbateri publice, procese sau condamnări, din perioada clasică până în realism și naturalism, de la Moliere, Voltaire, Doamna de Stahl, Hugo, până la Flaubert și Zola. Subversivitatea politică se complică, se prelungește sau se combină cu subversivitatea religioasă și subversivitatea morală. Disocierile nu sunt greu de făcut. Doamna Bovary și Florile răului ajung la tribunal în același an, 1857, pentru sfidarea moravurilor din vremea lor. Acuzele opiniei publice pentru libertățile de gândire a destinului femeii din Tess d´Urberville și din Jude
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
și despre munca forțată. Se creează un precedent în atitudinea critică față de greșelile trecutului comunist, pe care autoritățile moscovite îl vor regreta. Dar breșa fusese făcută și subversivitățile ulterioare din blocul estic au un termen prestigios de raportare. După acea disociere internă de stalinism, comunismul nu mai apare scriitorilor ca eroic, imaculat, intangibil, situat în afara oricărei erori și în afara oricărei critici. Dimpotrivă, comunismul apare vulnerabil celor mai inteligenți, mai justițiari și mai îndrăzneți dintre scriitori, care speră în posibilitatea de afirmare
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
publiciștii cărora le aparține paternitatea sintagmei "epoca de aur" a lui Ceaușescu, nu ezită a se plînge de "constanta marginalizare" pe care ar fi suportat-o după 1980. Alții - ori chiar aceiași indivizi, cu alte ocazii - își leapădă însă masca disocierii, afirmînd cu cinism că "am colaborat cu Securitatea din patriotism" sau că "am crezut sincer în Nicolae Ceaușescu" (e postura adoptată de C.V. Tudor, Dan Zamfirescu și Adrian Păunescu, ultimul reiterînd-o în ultimul timp, în convorbirile de la Realitatea Tv., cu
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
a o descuraja sistematic, se vede că dispunînd de o energie de care subsemnatul nu se poate bucura, nu mi-aș irosi orele trebuitoare lecturii și comentariului dedicat cărților de veritabilă literatură? Dar aici ating un alt prea gingaș factor. Disocierea între valoare și nonvaloare estetică nu e totdeauna ușor de efectuat. "Există grade, trepte de răspundere", după cum murmura Bacovia, ceea ce implică din partea celui ce se încumetă a mînui pana critică o vigilență, un discernămînt intelectual, un scrupul al sensibilității ce
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
Ion Simuț A existat disidență literară și înainte de Paul Goma, dar ea este puțin cunoscută și rareori invocată. Câteva disocieri sunt absolut necesare. Disting între disidența strict politică (de tipul rezistenței armate din munți din 1948 până la anihilarea ei) și disidența exprimată prin textul literar publicat cu mari riscuri, fie și sub pseudonim și în străinătate. Securitatea a reușit să
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
Scrisoare adresată în 1943, în numele întregii grupări cerchiste, de I. Negoițescu lui E. Lovinescu insistă pe necesitatea de a revaloriza tradiția maioresciană în critică. E. Lovinescu este elogiat tocmai pentru meritul acestei actualizări a spiritului maiorescian - ceea ce însemna primatul esteticului, disocierea între estetic, etnic și etic. În critica lovinesciană, I. Negoițescu vedea mai mult întoarcerea la Maiorescu decât victoria modernismului: "Începând cu critica lovinesciană, care continuă marile principii directoare ale lui Maiorescu de diferențiere estetică, literatura română și-a rotunjit limitele
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
sta cât mai departe de formalismul atât de steril, ce a urmat epocii bogate a lui Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a se europeniza, nu de o simplistă sincronizare, ci de o
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
bucureșteană, discutând fără pretenții creative, probleme de artă, lecturi, schimbând impresii libere de vreun angajament. Cercul nu era larg, câte un nou venit împrospăta atmosfera prin personalitate, disponibilitate, deschidere la idei. Aveau, astfel, loc dizertații morale și speculative, se făceau disocieri subtile, în încrucișări de tinerești spade. Misterios, unul câte unul din cercul care cu greu s-ar fi putut numi un cenaclu dispar fără urmă, din necunoscute cauze. Spaima se instalează în inima ultimului rămas în libertate: "amicii mei, cenaclierii
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
fond. Nu mai puțin analogia se bazează pe temperament, scepticism și luciditate extremă. Pentru a nu mai vorbi de ceea ce va constitui peste puțin timp structura junimismului: conștiința literară, temeinicia principiilor, clasicismul (fără a se închide inspirației romantice), rezerva ideologică, disocierea valorilor, nevoia de autenticitate, ironia. Și pentru că acest spirit critic negruzzian se află în faza de pionierat, nu-i lipsesc inevitabilele deviațiuni, ticuri și reminiscențe ale momentului respectiv, care, fiind destule, nu intră decât parțial în atenția acestor însemnări minimale
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
a literaturii care ar fi capacitatea sa de-a "crea viață" nu-i mulțumește, în vederile sever dojenitoare ale romancierului, "nici pe superesteții ce savurează numai rafinăriile stilistice sau extravaganțele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon". Prin disocierea "expresiei" de "fond", cea dintîi e acceptată exclusiv ca scop, nicidecum ca mijloc. "Stilul" e taxat ca un simplu aspect al efemerului, nu fără nerv polemic: De dragul unei fraze strălucite sau a unei noi împerechieri de cuvinte, nu vom sacrifica
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
mai 1943, în același ziar, "Viața". Intuind o substanțială continuitate a propriei acțiuni prin apariția tinerilor ce vor participa decisiv la alcătuirea celei de-a patra generații postmaioresciene, mentorul Sburătorului nu se mulțumea a recunoaște, factor esențial pentru programul său, disocierea esteticului "din orice simbioză, fie ea cît de însemnată, culturală sau națională", reliefînd primejdiile la care se expun temerarii cerchiști: "Nu veniți ca beneficiarii unei lupte cîștigate; nu sunteți oaspeții nepoftiți ai unei mese întinse pentru alții. Avînd sentimentul riscului
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
cu aplicarea riguroasă a măsurilor de biosecuritate. „Este ilogic să supraveghem și să diagnosticăm ani la rând boli la animale, dar să nu avem o strategie coerentă de eradicare a acestor boli. În primul rând, trebuie să se facă o disociere între creșterea animalelor în gospodăriile populației, în microferme sau ferme de creștere intensivă. Având în vedere că toate focarele de pestă porcină clasică au apărut în gospodăriile populației, până nu se va reglementa sistemul de creștere a animalelor în aceste
Agenda2006-33-06-01-general 6 () [Corola-journal/Journalistic/285121_a_286450]
-
studiului lui I. Negoițescu. Autorul anonim, unul din mercenarii profesioniști ai Securității, posedă o oarecare înlesnire a condeiului, dar nu rezistă tentației (ori sarcinii?) de a formula cu orice preț obiecții: „Pe parcursul acestei ample demonstrații se fac multe observații inedite, disocieri fine, atestînd o reală capacitate de discernare [sic] critică. Supralicitarea factorului estetic, abstragerea din contextul social-istoric al epocii, nebulosul irațional conceput ca izvor al autenticei emoții creatoare, au dus însă la o seamă de aprecieri neconcludente, de valoare îndoielnică asupra
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
ale lui Wolf Aichelburg i-au intrigat sau nu pe oamenii Securității? Conform sublinierilor efectuate de ei, s-ar zice că nu i-au preocupat decît referințele explicite, de felul lui „romancier indigen de azi”, „formule obligatorii” și mai ales disocierea strictă dintre artă și orînduirea socialistă. Vom încheia exprimîndu-ne compasiunea pentru insul care subliniase grijuliu inițialele i.e., socotind probabil că sub ele se ascunde, cine știe, vreun nume conspirativ... 1 I. Negoițescu, Radu Stanca, Un roman epistolar, București, Editura Albatros
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
de campanie de la sectorul 3, . Pe fondul unor disensiuni personale, a fost de acord să dăm publicității acest material. Experții în imagine pregăteau o bătălie dură, în care niciun mijloc nu a fost lăsat de-o parte. S-au recomandat disocierea de Udrea sau Videanu, amplasarea rapidă de schele care să dea impresia că se lucrează la anvelopare, atacuri la adresa adversarilor în media apropiate, dar și cosmetizarea imaginii, ”evitându-se vopsirea părului”. Analiza pare a fi făcută în perioada de precampanie
Secretele lui Liviu Negoiță. Strategia de campanie, de la vopsirea părului la atacarea adversarilor de către ”secunzi” () [Corola-journal/Journalistic/44527_a_45852]
-
o campanie de publicitate stradală dominată de Liviu negoiță, în așa fel încât ”contracandidații să pară mici”. Planul B: tiraje suplimentare pentru presa apropiată Ca direcție strategică, lui Liviu Negoiță i s-ar fi recomandat renunțarea la portocaliu, dar și disocierea de Elena Udrea și Videanu, eventual prin adresarea de critici publice voalate, prin contrazicerea șefei PDL București. (Până acum, acest punct este singurul din strategie care nu a fost respectat de candidat). PDL ar fi avut, conform acestei strategii, și
Secretele lui Liviu Negoiță. Strategia de campanie, de la vopsirea părului la atacarea adversarilor de către ”secunzi” () [Corola-journal/Journalistic/44527_a_45852]
-
Carmelia Leonte, un poet al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând o semnificație particulară "somnu-lui" (cu identificarea diferențelor specifice față de "somnia" eminesciană și de "somnul" lui Blaga sau al Anei Blandiana) și disocierii "nevrotice" a subiectului poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un om și nimic mai mult. (Meridian) Ceea ce descoperă poetul, în drumul spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt, în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scursuri, analfabeți, hoți, demonstra clar ce făcea popa - activistul, nu ce spune el, invers decât se știa de generații. Muncă nu mai era cheia succesului, ci PCR, dar nu partidul, ci Pile Cunoștințe Relații. Și așa s-a produs o disociere clară între politici și tehnici, care, până la urmă, a dus la dispariția modelului comunist, chiar dacă a trecut prin glasnost și perestroika. M.C. Botez în anii '80 a realizat un model al economiei românești și a demonstrat științific că industrializarea bazată
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
vreun scriitor de azi (ca pe alții din trecut) că un confrate înjură pe hîrtie și în lume? Nu, și nu! Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba". Desigur "foarte importantă" în această privire cochet "bătrînească" e disocierea dintre "cinstea sufletească" și "cinstea cu acte". Dacă ultima e în vogă, cum să ne îndoim că prima e unica adevărată? "Cel cinstit sufletește are legea morală în el, care ține loc de coduri și regulamente. Cinstitul cu acte e
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
istorică? Această ipoteză de lucru cu destinul unui scriitor umanist, pe care o regăsim la mii de intelectuali occidentali (feriți, ce-i drept, de experiențe concrete dincoace de Cortina de Fier) este respinsă aprioric de criticul nostru, pentru care orice disociere între socialismul real și cel teoretic este o manevră menită să oculteze vinovății și crime. Nici cazul lui Geo Bogza, nici cel al lui N. Steinhardt nu sunt atât de simple pe cât le consideră Dan C. Mihăilescu, cu reticențe de
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
nu se supune automatismului realist, impus de o doctrină. Părând că împrumută norme ale reflectării literare într-un program, el se amuză substituindu-le, încărcându-le cu un alt sens decât cel prevăzut. Mă rezum de aci inainte în aceste disocieri doar la Malraux, situându-l deocamnadată între paranteze pe Drieu. După ce revista NRF (Nouvelle Revue Francaise) a tipărit romanul Les Conquérents, redacția a fost luată prin surprindere de o corespondență, semnată de un expert în teoria și practica revoluției, Leon
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
verticale, sacre, exercitată de ochiul divin, de un Dumnezeu nevăzut, dar prezent pretutindeni, așa cum transpare ea în vechiul motiv al "Lumii ca teatru" (theatrum mundi) și în autos sacramentales. Din nou, cititorul este fascinat de subtilitatea analizei și de finețea disocierilor care conturează universul scindat căruia îi dă naștere pe scenă supravegherea, substratul conflictual care o susține de fiecare dată și, nu în ultimul rînd, dilemele cu care se confruntă regizorul în construirea angrenajelor supravegherii, în găsirea modalităților concrete de a
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
limanul lui Gabriel Liiceanu l-ar reprezenta - nu-i așa? - Noica. Adică magistrul d-sale pe care-l amintește fără încetare, a cărui reputație o apără cu o ferocitate ce nu admite nici cel mai ușor reproș, nici adierea unei disocieri. Dar surpriză! Purtat pe valul unei aprige confesiuni, dl Liiceanu mărturisește că și-a dat seama de un lucru teribil: același stigmat al "limbajului filosofic" îl purta și gurul de la Păltiniș: id est o despărțire iremediabilă între gîndire și viață
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]