350 matches
-
este greu, dacă persoana își urmărește scopul cu hotărâre“. Se mai gândi încă o milisecundă. Pula de oțel privea în continuare tavanul. Vincent îi dădu o comandă, iar pula începu să se transforme, ca terminatorul rău din Terminator, cu un disonant hârâit metalic într-o sabie japoneză care fu ridicată în aer de un braț robotic. Zăbovi acolo o vreme, după care brațul făcu o mișcare fulgerătoare și sabia pătrunse adânc în cutia de aluminiu în care se aflau procesorul, memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cerea, care [...] reprezint? prin nega?ie componentă dominant? din structura auditiv? a dep?rt?rii, nu este una real?, precum cea perceput? dintr-o perspectiv? apropiat?. Ea Închipuie doar formă sub care se prezint? neauzul unor ignorate acorduri cosmice sau disonante de haos" . (E. Papu) Sentimentul departelui proiectat vizual ?i auditiv În „nemarginile" universului sau În abisul sufletului cunoa?te În poezia eminescian? nenum?rate ipostaze artistice care „ne deșt? inuiesc despre trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
teatru, film, muzică. Igor Stravinski justifică acest procedeu în lucrarea teoretică Poetica muzicală, o sumă a cursurilor ținute în 1939-1940 la Universitatea Harvard din SUA; în plus, el a practicat fragmentarismul în unele dintre compozițiile sale în care apar intervale disonante, rupturi repetate, ritmuri sincopate, nonsimetrice, deplasări șocante ale accentelor, pauze semnificative asociate însă cu o rafinată polifonie, cu o uimitoare complexitate armonică, respectiv cu o politonalitate copleșitoare. Volumul Fragmentele lui Lamparia conține aforisme înscriindu-se într-o tradiție artistică puternică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doilea eu, Spre a-mi da putere prin dezastre, Eu voi fi nebun, asta pot să spun, Vindecat de gândurile noastre. Absolut firesc, spun că te iubesc Cu o forță impresionantă, Chiar dacă acum, pe același drum, Urlă viața-n mine, disonantă. Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar, Fă-ți un șal din coadă de cometă, Îți promit să cânt și să te încânt Cu o piesă simplă, desuetă. Oamenii bat nuci, tu să nu te duci Înainte mea, în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
deci să fie dezvoltate modalități de soluționare conjugate; • Barierele acceptării sunt singurele văzute de cei doi autori ca acționând la nivelul tuturor indicatorilor implicați (emițător, receptor și mediu); astfel, dacă la nivelul emițătorului acestea sunt definite de caracteristicile personale, comportamentele disonante, atitudini și opinii, credințe și valori, la nivelul receptorului sunt atitudinile, opiniile și prejudecățile, credințele și valorile, receptivitatea la idei noi, structura de referință folosită, caracteristicile personale. În sfârșit, la nivelul mediului avem conflictul interpersonal, „ciocnirile” emoționale, diferențele de status
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
după achiziționarea produsului, adică comportamentul post-achiziție (5Ă depinde de relația dintre așteptările consumatorului și performanțele efective ale produsului. Dacă produsul nu corespunde așteptărilor, consumatorul va fi dezamăgit, iar dacă corespunde, va fi satisfăcut. Aproape toate achizițiile importante dau naștere unei disonante cognitive sau a unei stări de disconfort, ca urmare a neconcordantelor constatate după cumpărare. Consumatorii sunt satisfăcuți de avantajele mărcii alese și, totodată, bucuroși să evite neajunsurile mărcilor neachiziționate. Pe de altă parte, fiecare achiziție implică un compromis, orice marca
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
produs/ marca crește. Consumatorii satisfăcuți de produsele/ mărcile achiziționate manifestă tendința de a comunica și de a împărtăși persoanelor cu care intră în contact (cel mai adesea persoane apropiateă opiniile lor pozitive, în timp ce consumatorii nesatisfăcuți încearcă cel mai frecvent reducerea disonantei cognitive. Aceștia pot reacționa fie optând pentru strategia „retragerii” (abandonarea sau returnarea produsuluiă, fie pentru strategia comunicării (transmiterea nemulțumirilor către producător, prevenirea cunoscuților cu privire la atributele produsuluiă. Până în anul 1970, procesul luării deciziei de către consumator era văzut în general că urmând
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Spaniei de a obține mai multe libertăți religioase și garantarea toleranței celorlalte culte religioase față de catolicii din Anglia, victime ale represaliilor fanatismului religios. Din cauza planurilor sale inovatoare, pentru o societate post elisabetana amorțita, intrată într-o rutină socială și morală disonanta cu schimbările care aveau loc peste tot in Europa secolului al XVII-lea, regele Iacob și-a făcut mulți adversari. Într-o epocă fundamental religioasă, supușii coroanei erau educați de la vârste fragede să nu conteste și să se supună orbește
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
o ierarhie prestabilită (Biserica) exprimă un anti-instituționalism structural. Citit prin această cheie, gestul polemic arghezian reprezintă materializarea impulsului umoral de a se situa contra curentului. Vorbim de un reflex mental și atitudinal de a critica și respinge tot ceea ce este disonant alcătuirii sale interioare. Barbu Cioculescu, un subtil interpret al corespondenței argheziene, intuiește "propensiunea pentru conflict a unui temperament autoritar" încă de timpuriu. Scrisorile adresate Aretiei Panaitescu alcătuiesc un episod biografic ce acoperă trei ani din viața poetului (1903-1906) și, dincolo de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
plasarea secundei mari la vocile superioare ale complexului sonor. Stridența rezonanțelor astfel rezultate stabilește corespondențe elocvente cu una dintre tehnicile specifice acestui instrument - rasqueado, modalitate prin care toate corzile sunt puse în vibrație, în mod simultan, producând un efect puternic disonant, obținut printr-un atac rapid și energic. Acest tip de parafonie se suprapune adesea unui paralelism de cvinte perfecte, întreg agregatul sonor producând o impresie de acută instabilitate, de suspendare temporară metaforă sonoră a imaginii feerice ce se dorește evocată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și în cel vertical. Impresia de mister decurge din rezonanțele stranii difuzate de parafonia prelungită a acordurilor de nonă mare (eliptice de terță și septimă), a căror dispunere în răsturnarea a II-a aduce în prim-plan (la sopran) sonoritatea disonantă a secundei mari. Dar, stridența sonoră a acestor agregate armonice apare în mod semnificativ atenuată de conceperea discursului într-un plan dinamic general extrem de redus (p ppp), cu solicitarea constantă a pedalei de surdină. Astfel, rezultatul sonor este un efect
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
clarității. Însăși configurația trilului cu deplasare la octavă prin secundă mare, ce evită cu ostentație secunda mică una dintre folosirile curente ale limbajului debussyist, factor determinant în obținerea efectului de bruiaj sonor, constituie o aluzie evidentă la concepția unei sonorități disonante, ce nu se dorește neutralizată într-un discurs amorf. Aceasta va stabili astfel o corespondență directă cu ideea de ariditate, ce se asociază în mod frecvent cu imaginea vântului de primăvară. Interesant de remarcat este modalitatea în care Debussy atrage
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
află sursa inspirației sale într-una din străvechile legende bretone ce povestește despre istoria orașului Ys. Înecată de ape în urma blestemului abătut asupra locuitorilor, catedrala acestuia nu mai poate fi văzută decât o singură dată, la răsăritul soarelui. Fuziunea armoniilor disonante, sunetele risipite în intervalele largi din cadrul acordurilor proiectează dimensiunea nemărginită a apelor ce se confundă cu orizontul, metaforă a Nesfârșirii ce își află sensul într-un trecut memorial. În pofida asocierilor vizuale de o mare forță sugestivă, încărcătura spirituală resimțită la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de durată, și structura metrică extinsă (6/4 = 3/2) proiectează înălțarea lentă a edificiului, iar sunetele-pedală incită la sugestia acelei apariții propulsate din apă, învăluită într-o ceață omniprezentă. Într-o textură cu multiple planuri constitutive (13 voci), sonoritățile disonante ale suprapunerilor de secunde mari (măsurile 42 - 46) își atenuează stridența sub dinamicele tot mai învăluite ale unei retrageri progresive, cu o menționare meticuloasă a etapelor de gradare a efectului diminuendo (p, più p, pp, più pp). De asemenea, la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile 1 - 8) se identifică cu sfera tonală de sol major. Figurația materialului tematic secund explorează cu insistență sonoritățile disonante ale secundei mari, sugerând rezonanțe de contrabas sau percuție, în care interpretarea adecvată a atacului très détaché (foarte detașat cvasi stacc.), asociată unei modalități de utilizare limitată a pedalei de rezonanță, cu marcarea exclusivă a timpului tare al măsurii, va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în care pedala sunetului la din planul inferior al discursului, suprapusă acordurilor registrului mediu difuzează armonii cu septime și none. Înlănțuirea paralelă a acordurilor de nonă cu sunetele dispuse în răsturnarea a III-a atenuează în mod semnificativ efectul puternic disonant al armoniilor acestora. În consecință, efectul de stridență al secundelor suprapuse din planul superior se diluează într-o scriitură simetrică, generând în mod paradoxal o tendință de stagnare integrată în avansare. Construcția ritmică apelează la noi modalități de variație prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evita mixtura sonoră aglomerată. Apelând din nou la modalitatea anticipării secțiunilor sau a delimitării formei macro structurale prin aportul schimbărilor agogice, Debussy menționează încetinirea tempo-ului (En retenant) în ultimele patru măsuri ale acestui episod al stărilor fluctuante. În armonia disonantă a acordului mărit ce își află rezolvarea într-un major cu cvintă coborâtă (un exemplu de acord cu notă cromatică adăugată, adesea întâlnit în limbajul debussyst), secondată din umbră de revenirea pedalei ostinato a sunetului , afirmația vocii mediane va da
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
difuzarea unei impresii de stabilitate. Folosirea abundentă a acordurilor cu note cromatice adăugate va determina reconstituirea unei scări cromatice complete, a cărei prezență va fi disimulată de împletirea măiestrită a țesăturii sonore orizontale. Utilizarea acestei configurații armonice conduce la conflicte disonante acute: între cvinta perfectă și mărită a acordului de ( și ) de pe timpul I al măsurii inițiale, precum și a acordului de ( și ) de pe timpul al III-lea al acesteia; între cvinta perfectă și cvarta mărită a acordului de (cu ortografiere enarmonică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
numeroasele schimbări de registre proiectate într-un spațiu limitat. Efectul de stridență sonoră conceput inițial prin indicația f strident și marcato (ce semnala accentuarea sunetului do exemplul 194) va fi amplificat de această dată prin aportul semnificativ al sonorității puternic disonante, difuzate de suprapunerea de secunde ce rezultă prin dispunerea în poziție strânsă a sunetelor acordului de si micșorat cu septimă micșorată și nonă mică eliptic de cvintă, aflat pe primul timp al măsurii 17. În spațiul armonic limitat al tonalității
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
răsturnării întâi, cu implicita disonanță a secundelor proiectată în vârful acestora, amplifică aspectul enigmatic al imaginii sonore evocate. Această impresie devine unanim resimțită o dată cu apariția ulterioară a unei linii melodice predominant cromatice (desfășurată în sens descendent), precum și prin aportul sonorității disonante a intervalului de cvartă mărită plasat în debutul celui de-al treilea motiv, realimentând în mod evident stridența sonoră. Astfel, asistăm la un ritual magic șoptit de rezonanțele misterioase ale vibrațiilor celeste ce alunecă pe razele luminii selenare, aurind conturul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ar afla ecoul în această viziune conceptuală încărcată de simboluri ezoterice. Vârful maxim de dinamică ( f, cresc.) al episodului apare amplificat de masivitatea țesăturii acordice expuse într-o opoziție de registre, accelerarea semnificativă a tempo ului (en animant), precum și sonoritatea disonantă a armoniilor cu septime, accentuată la rândul ei de prezența duplicată a acestora. Plasarea ulterioară a formulei ritmice în registrul grav, cu accentuarea timpilor II și V, va potența suplimentar energica dinamizare sonoră a momentului tensional. Afirmația unei versiuni rezumative
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
reale sau „mesajele sărace” în care nu apar noutăți pentru primitor - noutatea informației este ceea ce atrage atenția în primul rând. Ignorarea informațiilor ce contravin celor ce „știm” sau credem că știm - în general, oamenii evită, resping, uită sau distorsionează informațiile disonante. Evaluarea sursei - ideile preconcepute, fenomenul stereotipizării, respectiv al proiecției influențează evaluarea sursei, iar mesajul implicit va fi altfel perceput. Percepțiile diferite - modul în care oamenii organizează și interpretează informația recepționată influențează felul în care o înțeleg. Distorsiunile semantice - pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
într-un moment dificil, prin manifestarea unei atitudini colective comune). În 1990 Gustav Fischer reafirmă importanța ruperii cunoașterii științifice de cea comună prin punerea pe tapet a ideii potrivit căreia, în mod spontan, indivizii au tendința de a filtra informațiile disonante și de a le reține pe cele consonante, adică să prefere informațiile ce confirmă opiniile noastre și să le ignore pe cele care le contrazic. Linia de demarcație ce separă cunoașterea la nivelul simțului comun de cunoașterea științifică este, după
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Prototipul corespunde cîteodată zonei de definiție a unui sistem central de RS. Raționalizare: proces consecutiv unor situații de supunere forțată sau de liber angajament, în care subiectul este determinat să acționeze în sens contrar principiilor sale sau să înfrunte situații disonante. Se traduce printr-o modificare a atitudinilor și a conduitelor unui actor, pînă la a le face conforme cu actul de supunere forțat, fie în context de constrîngere, fie în situație de libertate. Privire terță: mod de analiză a relației
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
adulte (în câmpul familial, profesional, social în sensul cel mai variat etc.) impun tranzacții inițiate de Adult sau Părinte. Relația profesională mai ales ar trebui să fie guvernată de către Adult, garantul randamentului și eficienței. Manifestările excesive ale eului Copil devin disonante și neproductive o dată cu înaintarea în vârstă; în schimb, exteriorizarea comportamentelor Parentale este tot mai îndreptățită în percepția socială, producând subiectului satisfacții cu efect de întărire. Rolul profesional al funcționarului public, mai mult decât al altor profesii, impune un dozaj precis
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]