5,812 matches
-
Ana nu mai era Ipăteasca de la patrușopt, cu pistolul în mînă... Acum, în intransigența ei brutală, bolșevică, era chiar Ana Pauker: cum seamănă între ele, cîteodată, contrariile, care, în aparență se exclud - nu și în jocul obscur al istoriei. Pentru disprețul, pentru aversiunea, pentru scîrba ei ideologică arătată mie, poeta aceasta răsfățată, avînd aerul unei cățelușe mops, cu fălcile arătîndu-și colții, trebuie să mai spun că mai ieri îi făcea sarmale lui Gogu Rădulescu” (p. 81). Nici poetul teribil al anilor
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
Scene tari și pasiuni discrete, vârtej în bine și rău, incapacitatea de comunicare în pagini în care viața intimă a personajelor scapă în punctele sale esențiale. Cartea este scrisă cu emoție și simpatie, când sunt descriși moldovenii, și cu vădit dispreț față de venetici, excelând în ipocrizie, perversiune, inventivitate în violență, cruzime, corupere. Paginile cele mai tari, ca descriere, sunt paginile excesului de cruzime. Tânăra țigancă, pierzându-și fătul în noroiul frământat de câinii asmuțiți asupra ei, este doar un exemplu. Dar
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
principiul de la „Junimea”, unde cei care citeau din operele lor ascultau comentariile și tăceau. Așa că au rămas filosofi unii dintre ei, vorba cunoscută. Deasupra paginii cu spovedania dlui Agopian, o fotografie recentă a scriitorului: gură strînsă într-un rictus de dispreț. Al unui scriitor pe care critica nu-l mai răsfață. Să fie de vină critica? Să fie de vină scriitorul? * În același număr, dl Mircea Iorgulescu discută o carte de memorii, Periscop, a dlui Constantin Eretescu, opera unui intelectual serios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
de faptul că Herta Müller tratează cu aceeași lipsă de menajamente și realitatea germană de azi. De la suficiența nativilor care privesc pe orice nou venit de origine germană (fie el din România sau din fosta RDG) cu un greu reprimat dispreț, pînă la exploziile xenofobe la adresa cetățenilor de origine turcă, totul indică faptul că Germania nu (mai) este țara paradisiacă la a cărei bunăstare visau mai toți locuitorii din partea comunistă a Europei. Germania a însemnat pentru Herta Müller, ca și pentru
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
în urmă civice" (p.395). Omul e sub vremi și vina e întotdeauna a Istoriei. Tot ce era de făcut s-a făcut. Cu alte cuvinte, am avut ghinion. O resemnare mioritică pe care, culmea, scriitorul o găsește demnă de dispreț. De aceea oscilează în blamul comunismului de fiecare dată când vine vorba de literatură. Atâta timp cât, de bine de rău, oamenii se "acomodau" și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
pildă, presa și intelectualitatea. La aceste categorii producătoare de opinie s-au câștigat și s-au pierdut absolut toate bătăliile politice din România post-comunistă. Nici profesorul universitar Constantinescu, nici profesorul universitar Năstase n-au înțeles acest lucru, tratând cu un dispreț ciocoiesc exact păturile cu influență substanțială în rândurile societății. Pe lângă aceste linii clar conturate ale spectrului politic există și mulțimea tulbure a parlamentarilor surdo-muți. Adică cei pe liste nu se știe cum și care se simt în culmea fericirii că
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
sforile trase deja fără perdea, pentru atîta sfidare și manipulare, pentru injuriile zvîrlite în stînga și-n dreapta cu sentimentul autorității supreme și eterne al unei puteri inepuizabile, pentru desființarea revistelor, pentru bugete preferențiale, calculate după bunul plac afișat cu dispreț, pentru propulsarea hilară a unor artiști de mîna a doua și a treia pe culmile gloriei închipuite, pentru atîta micime și criză spirituală. Pentru toate astea și pentru încă multe altele trebuie dată socoteală. Este înspăimîntător să vezi cum se
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
i-a lăsat-o gratis, ca "primă". O dată eliberat, Egor Mihailovici, cu o reputație de om cinstit și serios, a devenit arendaș pe moșiile întinse ale contesei Platov, între Taganrog și Rostov-pe-Don. De acum nu i se mai spunea cu dispreț Ceh, ci Cehov. Grijuliu în privința viitorului fiilor săi, l-a trimis pe Mihail la Kaluga, ucenic într-o legătorie, pe Mitrofan la Rostov, vînzător în prăvălia unui negustor, iar pe Pavel l-a plasat contabil la bogatul om de afaceri
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
serioasă amenințare la adresa ambițiior hegemonice ale statului roman. Redutabilă putere maritimă dominantă în spațiul mediteranean, adversară directă a Romei în trei prelungite confruntări militare sângeroase, Cartagina capătă o dimensiune legendară în scrierile latine. Cetatea punică a trezit în același timp disprețul, ura și fascinația adversarilor săi. Bogățiile acumulate aici încă din timpul când Roma abia își începea ascensiunea, extravaganța moravurilor orientale, dar și aspectul fizic al acestor străini tatuați și machiați, îmbrăcați în haine viu colorate, amatori de parfumuri și bijuterii
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Epopeile istorico-legendare latine celebrează adesea victoria asupra Cartaginei, izbândă decisivă pentru Roma în tentativa sa de a dobândi statutul de mare putere, ca pe o rezolvare a unui antagonism cu origini mitice. Privindu-și dușmanii cu teamă, admirație, uimire sau dispreț, romanii se contemplă implicit și pe ei înșiși, așa cum sunt sau cum și-ar dori să fie. Prezența unor străini respinși și apoi înfrânți canalizează energia romanilor, îi determină să-și conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
apel, fără drept de apărare. Necunoscutul și continuă apropiere a morții sfîrșesc prin a se contopi în trupul și mintea ce le poartă: Roșe, fragilă și puternică. Ce mi se pare dramatic în cotidianul gri în care trăiesc este chiar disprețul multor concetățeni, cei mai multi aflați la putere, față de libertatea de exprimare, față de libertatea de a avea, totuși, un alt punct de vedere legat de orice, nu doar de opțiuni politice. Dacă cineva îndrăznește să guste sau chiar să se înfrupte din
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
prezentat o primă variantă a cercetărilor sale despre lumea lui Dante, pentru ca la Iași, în ilustra Aulă a Universității, să-i farmece pe moldoveni cu descrierea metaforei lumii medievale dantești, Ochii Beatricei. Toate acestea mi-au dovedit că "decesul culturii", "disprețul față de intelectuali", "indiferența populației față de valorile spiritului" sunt vorbărie goală. Dacă niște intelectuali pot aduce într-o sală mai mulți oameni decât politicienii, înseamnă că nu e totul pierdut. Dacă fondurile Ministerului Culturii și Cultelor (ce bizară asociere!) ar fi
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
romanului reportajul și picturii, fotografia (la poezie, Manifestul activist către tinerime din 1924 nu se referă) iar Voronca pleda pentru mașinism, avion, locomotivă, cablogramă, ca și Sașa Pană în unu. Sub acest fard, se ascundea însă un obraz schimonosit de dispreț față de societatea burgheză și față de valorile ei. Atitudinea venea de mai departe, de la Flaubert, (care și el trebuie menționat printre fondatorii modernității), numai că nu era doar morală, devenind politică. Manifestele dada ale lui Tristan Tzara se răfuiau și ele
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
dramatică a războiului, incertitudinile ieșirii din conflict, condițiile păcii ce urma să se instaureze), protagoniștii săi recrutându-se dintre persoanele cele mai pitorești ale cenaclului și însuflețindu-l cu aventurile, pățaniile din trecut și lăudăroșeniile lor, nu întotdeauna vrednice de dispreț, ci uneori dimpotrivă, stârnind admirație prin nota de amuzament menită să contracareze gravitatea sumbră a stării de moment. Peste tot și toate trona figura numai aparent placidă a lui Lovinescu, care, sub masca indiferenței consemna cu o ascuțită pătrundere deloc
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
de obligația de-a "avea grijă" de supuși, au ales metoda cea mai respingătoare: de a-i batjocori pe români, reducându-i la condiția de boscehateri ori de câini din cușcă, fericiți să ronțăie un capăt de os zvârlit cu dispreț suveran de baronul îmbuibat și plin de ifose. După cincizeci de ani de propagandă deșănțată contra chiaburului cu burtoi și cu voce stridentă, pesedeii țin să ilustreze, ca într-o farsă cu iz de tragedie, cele mai grosolane clișee ale
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
Radu Beligan în ecranizarea clasică a piesei O noapte futunoasă de I.L. Caragiale. Pentru că, se știe, esența unui dandy este dată de propria sa apariție publică, de felul în care se îmbracă, de forma mustății, de aerul său aerian, de disprețul pentru natură (inclusiv femei, aici exemplul amorezatului Rică Venturiano nu mai este valabil), de sfidarea regulilor de comportament recunoscute de societate și, în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor sînt însă infinit mai multe și simpla
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
Strângând șurubul, el a mizat pe prostia și lipsa de memorie a electoratului care nu va face legătura între viața chinuitoare de ieri și "prosperitatea" pogorâtă peste el din înaltă voință năstăsiotă. E o formulă tipic stalinistă, provenită din profundul dispreț față de lume al unui politruc rupt de realitate, înconjurat de lingăi mai periculoși decât el și de o sectă irațională mai asasină decât cuțitarii din preajma lui Stalin. Se poate guverna o țară și în felul acesta. Dar nu la nesfârșit
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
Tudorel Urian Privită de mulți cu nedisimulat dispreț, catalogată adesea drept o specie minoră a criticii literare, foiletonistica și-a pierdut mult din audiența de care se bucura înainte de 1989. Începînd cu Nicolae Manolescu, primus inter pares, mai toți cronicarii importanți dinainte de 1989 au părăsit comentariul literar la
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
perimetrul avangardei. Nu aș vrea să-i exagerez rolul, cu totul modest. Grigore Cugler rămâne un scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardiști nu e scriitor minor? Sunt curiozități estetice, dar nu mari valori. Disprețul sistematic față de marea literatură poate da altceva decât o literatură ...mică? Exercită atracția stârnită de sfidarea tradiției, înnoirea limbajului, excentricitate și experimentalism. Așa încât, dacă într-o antologie sau o sinteză a avangardei noastre contează, pe drept cuvânt, Mihail Cosma, Jacques
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
Elena Zottoviceanu Când în 1964 a apărut volumul "George Enescu" alcătuit de un colectiv din Institutul de Istoria Artei, unele voci (nu puține) și-au rostit cu dispreț verdictul: asta nu este cercetare, nu este muzicologie înaltă, nu are valoare științifică etc. După ce s-au înfruptat temeinic din cartea care oferea suma a ceea ce se știa până în acel moment despre Enescu, poate că unii s-au convins că
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
v-a permis să vă luați de mine? - Mă numesc Flora Tristán, îi spuse furioasă. }ine bine minte numele meu. Flora Tristán. Misiunea mea e să lupt împotriva nedreptăților comise împotriva săracilor. Nici măcar burghezii nu sînt așa de demni de dispreț ca muncitorii care exploatează alți muncitori. Ochii omului - un zdrahon cu sprîncenele împreunate, burtos, cu picioarele strîmbe - se aprinseră de indignare: - Fă-te curvă, o să-ți meargă mai bine, exclamă îndepărtîndu-se și făcînd un gest de batjocură spre cei care
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
însă, lovitură de teatru: Mascalzone făcuse amor cu sora Filomenei, Immacolata, virgină și cu atît mai dornică de a scăpa de ceea ce începea să semene cu un blestem. Mascalzone moare nu demn, cum se gîndise, ci năpădit de rușine, în disprețul sătenilor, cu sufletul salvat însă de preotul satului, don Giorgio. Totul se întîmpla în 1875. De acum începe așadar istoria unei familii tarate care va ști însă mereu, singură împotriva tuturor - clișeul există, nu-l pot ocoli -, să-și păstreze
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
materialitatea grea, cleioasă, a excrescențelor, a tumorilor, a vieții care se divide haotic, aberant. Este, în rizibilul orgoliu al corpurilor care nu sfîrșesc mojarate într-un creuzet aseptic, ci consumate de o boală care crește mai repede decît ele un dispreț al oricărei ordini preexistente. Viața, ca proces antientropic, dezorganizează din mers tot ce-ar părea că vrea să se adune, să dureze sub forma unei structuri neschimbătoare. Corpul încremenește într-un mulaj doar după ce viața l-a părăsit, așa că orice
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
de persecutați ne ferește de o ruptură. Aș putea să povestesc o serie de istorii de acest fel! Aceste schimbări de opinie nu privesc doar politica, ci și moravurile în general, feminismul mai întâi ascendent, apoi descendent, admirația urmată de dispreț pentru "noul roman", puritanismul revoluționar șters de pornografia libertină, ideea Europei denigrată ca reacționară și neocolonialistă de către cei care apoi au desfășurat-o ca pe un drapel al Progresului etc. Și mă întreb: își aduc sau nu aminte de atitudinile
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
dreptul un Everyman din începuturile literaturii engleze. O altă fațetă a lungmetrajului e aceea de virulent atac la adresa sistemului de clase englez; nici chiar casta aristocratică nu e atât de privilegiată cum pare: chiar înăuntrul ei, riști să-ți atragi disprețul celorlați dacă alegi să-ți câștigi existența. Imaginea acestui sistem e atât de întunecată, încât ai senzația unor presiuni sociale care riscă să răbufnească din moment în moment. Oricum, accentele sociale ale filmului britanic în genere sunt constante, definitorii aproape
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]