1,246 matches
-
iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cum te comporți față de mine, nici pe tine nu prea îmi vine să te exclud), ascultă cu atenție ce mi s-a întâmplat. Mai deunăzi, s-a nimerit să mă întâlnesc cu un individ care, cu ironia și cu atitudinea disprețuitoare și arogantă a omului ce nu este absolut deloc conștient de prostia sa, m-a întrebat foarte degajat: „Tot mai citești sumedenii întregi de cărți? Ai să te strici!” Trebuie spus că nu era pentru prima dată, când îmi adresa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica imperturbabilă a tăcerii. Tot astfel - nu-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de această dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să fie visul nostru de aur". "Și după aceea ce facem?" a întrebat una timidă și, se pare, lipsită de experiență. Toate sindicalistele s-au tăvălit pe jos de râs. "Faci copii, dacă atâta te duce capul", a spus șefa disprețuitoare. "S-o ia Margareta în grija ei. Fă-i novicei un instructaj ca la carte, că altfel ne trezim cu belele pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l cam prea tare uneori cu vârful piciorului, provocându-i ușoare sângerări, pe care și le ascundea cum putea, cu un vag aer de vinovăție. Chestia cu zburatul mi-a venit așa, pe negândite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
drept accidente sau evenimente rare și ciudate, iar dacă cineva le descrie cu vorba sau cu pana, oamenii, respectând opiniile admise în mod curent, pe care le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de medicamente e trecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere, i-aș fi dat o palmă zdravănă cadavrului care ne contempla cu o mutră disprețuitoare. Ce infamie! Înspăimântat, am fugit în camera mea. Din cauza acestei ușuratice... Poate fusese constrânsă la o astfel de comedie pentru a mă forța să mă căsătoresc cu ea. Deși frate de lapte, trebui s-o iau de soție, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși Cateluța la el. "Se? Tu nu-l ai pă Silică cu acte? Asa mândrese dă bărbat, mai rar...", face tipul rânjind disprețuitor. "Mai dă-l dreacu' și pă Silică, cu neamu' lui dă 'andicapați cu tot! Un nenorocit! Bine ca s-a dus la muncă-n Spania. Să care pân' i-o cădea bibilurile, că tot n-are ce făcea cu ele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el mai bine decât orice profesor universitar de fizica fluidelor cum se produsese acest fenomen. Înjură scurt și șoptit, întrucâtva arhaic, de grijania ăluia care sfertisise insecticidul. Spuse cu un aer grav: "Nenorocit om și Anton ăsta!". După care dădu disprețuitor din cap: "Prostu' tot prost, nene! Păi cum să ciordești tu, frate, atâta dintr-o singură canistră? Daa, Anton a fost. Sunt precis. Pă Vasile l-ar fi dus imediat mintea să ia din toate câte puțin și să puie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
putea să fie cam prea târziu, tu. Eu ți-am zis, mai mult nu pot să fac!" Nici nu mai trebuie, doamnă. Oricum, vă mulțumesc pentru sfaturile dumneavoastră, dar cred că o să aleg un drum propriu." "Un drum propriu!", pufni disprețuitoare marea profesoară universitară. Urmă enervată: "Toate femeile care s-au ratat în plan familiar au ales un drum d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mașini corpolente, care se Întorceau de la o nuntă, dovadă garoafele lipite pe capote, printre care sclipeau roșu Întunecat câteva pete de sânge, probabil al nuntașilor, dacă nu cumva chiar al mirilor. Un model de familie a făcut și unele comentarii disprețuitoare despre cele doar două scaune disponibile În interior - „dacă ăla poate fi numit interior“ -, iar un automobil de teren a amintit ironic de slabele performanțe ale decapotabilelor În domeniul siguranței rutiere, care se constituiau În adevărate „morți pe roți“. Până
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Trier desfășoară, împreună cu Universitatea București, un proiect despre semantizarea "țiganilor" de la 1850 până în prezent, "Străini în propria țară". Pentru că istoria acestui neam e mult prea lăsată în voia legendei și oralității, cel mai adesea reconstruită doar din notațiile unor "necunoscători, disprețuitori, urmăritori și ucigași", cum observa Michael Krausnick (Die Zigeuner sind da. Roma und Sinti zwischen Gestern und Heute. Würzburg 1981). Lucrările unei conferințe pe această temă (Timișoara 2006), desfășurate sub egida Congresului Germaniștilor din România, au fost recent publicate - având
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
Intru io năuntru, Într-un restaurant din propiumieu oraș. Chelnerul vine și zice: Ai rezervare? Io mă uit numan jur... Își răsucește el capul cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își face numărul. RÎnjetele lui Ocky și al lui Estelle ascund niște măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
înainte de a răspunde. Mi-am dat imediat seama că trebuie să fiu foarte atent la ce spun. Credeți că fac un lucru bun? adăugă ea. — Din punct de vedere moral? — Nu, nu din punct de vedere moral, răspunse ea aproape disprețuitor. Mă refer la viața lor. Reuși să dea cuvântului o conotație metafizică. — Da, am răspuns, cred că fac într-adevăr un lucru bun pentru viața lor. Am simțit că a discuta viața Antoniei cu această femeie era o faptă dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privit-o cu aceeași insistență. Era totuși în această discuție deschisă ceva proaspăt, ceva care mă incita, o adevărată descătușare, după ce avusesem parte de atâta politețe și duioșie, după ce Antonia și Palmer mă „îmbrobodiseră” cu atâta măiestrie. — Civilizat! exclamă ea disprețuitor. Cred că știți cât se poate de bine că v-ați putea recăpăta soția chiar acum dacă ați vrea cu adevărat. Nu vreau să spun că ar fi trebuit să-i trageți o mamă de bătaie sau să-i dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atât de superficială și găunoasă, care nu știe decât să bea, să divorțeze și să se bată cu pumnii. Imbecilii ăștia mâncători de spurcăciuni nu știu decât să se bată cu pumnul în piept, să insulte, să pufnească din nas disprețuitori și, mai devreme sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai să îmbătrânești și atunci n-ai să te mai dai așa mare sculă de basculă independentă! — Alex, Alex, sare și maică-mea în timp ce taică-meu se duce la fereastră, ca să-și tragă sufletul și să aibă ocazia să bombăne disprețuitor despre „zona în care locuiește ăsta!“ Lucrez pentru New York, dar, după mintea lui, tot în frumosul Newark ar trebui să locuiesc. — Mamă, am treizeci și trei de ani! Sunt adjunctul șefului Comisiei Condițiilor Umane pe New York! Am fost șef de promoție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nectarine din lume! Vorbește-i! Bună, fac eu cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-am mai fi cunoscut de undeva... — Ce vrei, băi? — Să dau de băut, am răspuns eu. — Curvaru’ naibii, m-a gratulat ea disprețuitoare. Disprețuitoare! În două clipe - două insulte! În obrazul adjunctului șefului Comisiei pentru Condiții Umane din această metropolă! — Să-ți pap păsărica, păpușă, ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă dea pe mâna primarului. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din lume! Vorbește-i! Bună, fac eu cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-am mai fi cunoscut de undeva... — Ce vrei, băi? — Să dau de băut, am răspuns eu. — Curvaru’ naibii, m-a gratulat ea disprețuitoare. Disprețuitoare! În două clipe - două insulte! În obrazul adjunctului șefului Comisiei pentru Condiții Umane din această metropolă! — Să-ți pap păsărica, păpușă, ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă dea pe mâna primarului. — Așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea cu harta Încă ridicată, ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un prost să nu profit de o asemenea șansă. Regretul meu pentru ceea ce-am făcut nu-i mai mic acum decât atunci, dar nu am convingerea iertării, nu am convingerea că există cineva care să ierte. Aproape că zâmbi disprețuitor la ultima idee: Să mă duc să-mi mărturisesc păcatele la casierul Partidului Social-Democrat? La pasagerii de la clasa a treia? Fața preotului Întoarsă În cealaltă parte, degetele lui ridicate, șoapta Într-o limbă moartă, toate i se părură brusc la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale lui Bambi Îi Înconjurau irișii de culoarea jadului, iar decolteul ei era strâns Într-o rochie cât se poate de generoasă. Avea aerul disprețuitor și eleganța unei bombe arabe ucigătoare. —Salome, trebuie să fii discretă, spuse Lauren În părul lui Salome. Tonul ei era oarecum acela al unui șef. Salome privi În sus pentru o clipă și Îi făcu obraznic cu ochiul lui Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deținerea unor privilegii: oportunistul este un executant răsplătit de putere. El se «dă» cu puterea tocmai pentru un profit oarecare, moral (ah!) sau material.” Prin urmare, sunt individualiști mai întâi de toate, lipsiți de cel mai elementar patriotism, pragmatici și disprețuitori față de legi. Sunt oameni, care sunt «certați» cu cultura și absolut nepăsători față de viitorul României. Nimic nu-i preocupă mai mult decât propria lor bunăstare și plăcerile personale. În una din cărțile sale Octavian Paler mărturisea: „Mă demoralizează să văd
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să protesteze la chestiunile de principiu. Ei ies în stradă exclusiv pentru mai marile sau mai micile lor interese. Până la un punct, firește că nu poți să-i pretinzi românului să se comporte altfel decât îi este firea: delăsător, șperțar, disprețuitor cu tot ce nu seamănă a învârteală și a furtișag. Dar cetățeanului trebuie să-i ceri să fie cetățean măcar în măsura în care se arată extrem de mândru de a fi urmașul lui Traian și Decebal. Ne inflamăm în chestiuni meschine sau marginale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]