11,935 matches
-
simtă mirosul de cadavru. A sosit timpul ca ușile să fie deschise cît mai larg și fiecare să-și numere propriile cadavre îmbălsămate". Alteori însă apar exagerări, suspicionîndu-se prezența unor cadavre acolo unde nu se află decît o inflamare a disputei ce s-ar cuveni a-și efectua propria corecție de orbită. Oricît de controversabil în unele din numeroasele-i texte întinse pe aproape o jumătate de veac, Nicolae Manolescu nu ni se pare în nici un caz că ar putea fi
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
străin. Iar ideea instituită tacit că nu contează competența când te pronunți pe chestiuni religioase (Biserică, credință, cler, dogmă etc.) este prima înfrângere a mireanului în spațiu public. Libera cugetare fură, de fiecare dată, startul și impune cadrul în care disputa se derulează, instituind o defecțiune a spațiului public pe care o acceptăm senin și firesc. Este măsura lipsei de prezență publică a laicatului, parcă anesteziat de recensăminte sau sondaje encomiastice. Corelativ cu această primă chestiune, vine a doua. Referința obsesivă
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
problemă. Deși aplombul mediatic al Bisericii este, în termeni comparativi, cel mai pregnant după anul 1990 încoace - televiziune, radio, presă scrisă -, aceasta evoluează, deocamdată, cu frâna de mână trasă. Lipsesc din peisajul mediatic, deseori, „mădularele slobode și active“ ale Bisericii, disputele, controversele, chiar vocile critice - dar critica aceea pe care un Nae Ionescu o fixa „în limitele teologiei“ și o așezase drept program al Predaniei. De aici, prin recul, și incapacitatea de a puncta, decisiv, spațiul public din România. „Oficial ne
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
pur lumești, pământești, limitate deci, la această existență terestră. Un conformism și o compatibilitate absolută cu aceste interese ar putea fi păgubitor pentru credibilitatea, imaginea și autoritatea ei în fața poporului, a lumii. Biserica nu are voie să se amestece în disputele politice, înlăturând astfel, orice bănuială ori suspiciune cu privire la favorizarea și părtinirea vreunei guvernări politice. Ea nu trebuie să fie purtată și manipulată în platforma program a vreunui partid politic și nici nu-și va regăsi, vreodată, sensul; I identitatea în
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Dindelegan - Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, Humanitas Educațional, 2003 - impune în primul rînd un alt mod de a vedea lucrurile, o perspectivă asupra gramaticii - singura acceptabilă în momentul de față, în plan științific - care elimină falsele probleme, inutilele dispute terminologice și obsesiile analizei gramaticale unice. Complexitatea faptelor nu e subordonată nici schemelor tradiționale, nici acelor modele de analiză modernă devenite autoreferențiale, preocupate obsesiv de coerența teoriei înseși. Autoarea, unul dintre cei mai importanți lingviști români, profesoară care a marcat
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
Eminescu al liberalismului (ca și cum „să-și vază de trebile ei, Europa” ar fi o idee liberală), ținuta predilectă fiind la amîndoi aripa rosettistă a partidului, considerată de critic „întrupare a curentului mai înaintat, mai democratic” și el dă ca exemplu disputa parlamentară pe tema revizuirii Constituției, din „anul de grație 1883”, cum îl numește Cațavencu, acela pentru care prototipul istoric ar fi chiar C.A. Rosetti. Să recitim o pagină din Caragiale, chiar aceea care-i oferă lui Ibrăileanu premisa tezei
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
I.K. - Reflecțiile sale provoacă, în ultimii ani, un interes tot mai mare printre intelectualii polonezi și printre tineri, deși interesul acesta n-a luat încă acea formă, care, probabil, pe Cioran, l-ar fi mulțumit cel mai mult, adică o dispută cu el, pasionată, dar și principială. N.M. - Ce ne puteți spune despre ceilalți autori români traduși? I.K. - Am avut șansa să îl traduc și pe Noica. Șase maladii... Această carte a apărut în 1997. Dar în 2002 a apărut admirabilul
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
dacă nu mai e Ion Iliescu să ne apere, nu mai e decît Vadim s-o facă. Încît, dacă CV Tudor va strînge peste 25% din voturile exprimate, acest procentaj îi va fi suficient pentru a ajunge în finală, în dispută cu Adrian Năstase. Poate că mă înșel. Dar dacă nu?
O prognoză apropiat-îndepărtată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13228_a_14553]
-
convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Dar înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Apar astfel struțocămila șchioapă (ființă de două ori imperfectă): „Deci, pe minunatele noastre meleaguri mioritice s-a mai născut o minunată struțocămilă șchioapă” (forum Ciberplai, 19.11.2003), sau, într-un bizar text de horoscop, turma de struțocămile: “Ocoliți științific disputele pe teme financiare și morale că la un loc se adună de o turmă de struțocămile, de nu aveți grajduri” (vlg.sisnet.ro, nr. 3682, 2001). Predilecția discursului publicistic actual pentru stilul ironic și mai ales pentru tema haosului național
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
observație care atinge, în câteva aspecte, și apreciatul studiu al lui Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească), plus informațiile relative și opiniile "umorale" ale lui M. Sebastian în privința lui Eliade. De vreme ce prea mulți comentatori încruntați s-au angajat în dispute, cum prea multe pagini adunate de M. Handoca în Texte "legionare" și despre "românism", nu ar mai constitui pentru unii surse de prima mână (Alexandra Laignel-Lavastine a avut acces la ele, dar degeaba; studiul Cioran, Eliade, Ionescu: Uitarea fascismului, este
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
înfățișează: "Prin succesive oscilații, fusesem documentarist, redactor, corector iar, în etape, bibliotecar, librar, redactor doi, în fine cercetător științific, pe un traseu nu linear, nici vorbă." Odată ce: Din jocul început la fragedă tinerețe, ținut în cumpănă de propria dreptate, în dispută cu varii vitregii partinice, invidii și mobiluri de evadare, m-am ales, în final, cu acceptări, mistuiri, umbre existențiale, umiliri, torturante planuri de retragere." Nu știm ce ecou ar avea asupra cititorului standard un asemenea curriculum vitae, pentru unul ca
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
de spiritul malefic al mamei, de conflictul major cu ea, rămîn exterioare, le joacă, nu le trăiește, cum se spune. Carmen Tănase și Virginia Rogin creează o evoluție a fiecărui personaj, a relațiilor dintre ele, a confesiunii, a tensiunilor și disputelor, chiar dacă uneori se simte o inhibiție, o teamă, o frînă de mînă trasă. Conflictul omului de știință, doctor psihiatru cu biserica ca instituție rigidă, dogmatică este dublat de o traumă personală, care se infiltrează discret în discursul Marthei Livingstone. Ce
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
va putea să se contamineze în timp scurt de amorul, greu de înfruntat, pentru 14 ore de muzică și filozofie wagneriană. Mai târziu urmează Parsifal. În logica observărilor se va înțelege cât de fidel a rămas Wagner temelor din tinerețe. Disputa Venus-Elisabeth e reconstruită într-un singur personaj fantastic: Kundry. Dar aceasta va fi pe scenă în luna martie 2005. Montarea la Don Giovanni pune cap la cap aventurile sfidător erotice cu neliniștile inconștientului, haosul faunei umane care se rotește în jurul
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic și mitologic: ""Tata mi-a adus de la demonstrație
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea Paul. "Tata mi-a adus cinzeci", zicea Nicușor. "Ba mie mi-a adus tata cinci sute de stegulețe", zicea Paul. "Și mie mi-a adus un milion de stegulețe", zicea Nicușor"; disputa continuă cu numerele un miliard, un catralion, cinci milioane de sute de catralioane, un infinit, un milion de infinituri... Care sînt totuși cifrele hiperbolei numerice preferate în româna de azi, în funcție de situație și de registrul de comunicare? Desigur, cifrele rotunde
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
constată Andrei Brezianu, corectitudinea politică promovată în zona culturii este rezultatul vizibil al detașării "spiritului de libertate" de "spiritul religios". Afirmație ce consună perfect cu tezele lui Horia-Roman Patapievici din controversata sa carte Omul recent. De altfel, la nivelul Statelor Unite disputele culturale pe marginea corectitudinii politice nu fac decît să dubleze disputele din viața politică dintre conservatorii de dreapta și liberalii de stînga. De aceea, acuzele de spirit antiamerican și antioccidental care i-au fost aduse în presa din țară cărții
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
vizibil al detașării "spiritului de libertate" de "spiritul religios". Afirmație ce consună perfect cu tezele lui Horia-Roman Patapievici din controversata sa carte Omul recent. De altfel, la nivelul Statelor Unite disputele culturale pe marginea corectitudinii politice nu fac decît să dubleze disputele din viața politică dintre conservatorii de dreapta și liberalii de stînga. De aceea, acuzele de spirit antiamerican și antioccidental care i-au fost aduse în presa din țară cărții lui Patapievici sunt, crede Andrei Brezianu, complet nefondate. Pentru că, se întreabă
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
respectiv: Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Tudor Popescu, Sorin Roșca Stănescu, Robert Turcescu..., cu toții abia stăpânindu-și căscatul, de plictiseală acută. Dar a venit și vremea plecării din ring a domnului Traian Băsescu, cam pleoștită, ce-i drept, și cea mai anodin-fermecătoare dispută a fost gâlceava dintre perechea Alina Mungiu/Rodica Culcer și surprinzător-impetuosul Dan Nica, deși din punct de vedere al debitului verbaaaal... Mă rog ? În acest vârtej dialogistic, cel mai neajutorat mi s-a părut a fi Mihai Tatulici, moderatorul principal
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
scepticii diaristicii se confesează, nu-i așa? Dar nu e cea mai corectă deducție. Ni l-am amintit pe G. Călinescu prea rar în ultima vreme și nu întotdeauna în contexte favorabile. E cazul să-l invocăm acum în această dispută dintre ficțiune și nonficțiune, dintre construcția estetică și confesiunea liberă, acum când balanța înclină clar în favoarea celor dintâi (ficțiune și construcție narativă). Opțiunea criticului e pentru confesiunea sublimată în operă, nu pentru confesiunea terapeutică brută: "Întreaga operă a unui scriitor
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
sa de actori hollywoodieni nu are doar rolul de a atrage spectatori (știm de mult că unele filme sunt doar vehicule pentru staruri), ci și de a da mai multă pregnanță unei crime care s-a aflat în miezul unei dispute legislative privind promovarea unui pachet de legi special pentru infracțiunile comise din ură. La întrebarea " A fost un jaf care a degenerat în crimă sau o crimă din ură?" filmul răspunde "crimă din ură" și anumite fapte dispar din scenariu
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
exhibarea, aruncarea vălurilor, este făcută aici într-un mod natural, cu mare ușurință, e ceva ce probabil cei din generația mea nu ar putea să facă din cauza reflexului de a te proteja". Este unul dintre cele mai tari argumente în disputa despre emisiunea cu pricina și ne bucurăm că intimitatea mai are valoare în lumea de azi. Ne-au mai atras atenția micile știri marginale (rasterurile) și Întîmplările din fakultatea imediată, articolul despre cultura franceză și reportajul de la sex-shop Așteptăm numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
ambiții care țintesc nu mai puțin decât acapararea supremației în spațiul cultural, un spectacol echivalent cu acela al luptelor care se dau în spațiul politic pentru cucerirea puterii. Semnificativă în această privință i se pare lui Mircea Martin și recenta dispută în jurul așa numitelor "grupuri de prestigiu". Apar întrebări legitime: "Câte grupuri de real prestigiu există la noi și cât de mare e prestigiul lor? E suficient să te opui cu oarecare asiduitate unui anumit grup prestigios spre a te constitui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
Câte grupuri de real prestigiu există la noi și cât de mare e prestigiul lor? E suficient să te opui cu oarecare asiduitate unui anumit grup prestigios spre a te constitui într-un alt grup la fel de prestigios? Nu cumva această dispută și discuția pe care a generat-o au o legătură mai mare cu politicul decât cu ceea ce în mod tradițional numim cultură?" O substituire de sensuri și un transfer de mentalități care, în orice caz, nu anunță nimic bun pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
de o forță, o inteligență și o corectitudine ieșite din comun. Numele Mioarei Avram e cu siguranță cel mai cunoscut între cele ale lingviștilor români din zilele noastre; era o autoritate, o instituție, personificarea însăși a gramaticii, a lingvisticii. În dispute, opinia sa devenea automat un argument irecuzabil. Cei care au cunoscut-o și-au dat seama că acest prestigiu exterior era reflexul firesc al unei trăinicii interioare impresionante. Mioara Avram știa tot, citise tot, își amintea tot: o mare putere
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]