289 matches
-
isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce a fost până la un punct o pură plăcere paseistă, dată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
entități decerebrate, sclavi umani fericiți să îndeplinească ordinele stăpânului lor. La marque jaune devine, pe cale de consecință, scena pe care se dispută cele două viziuni despre umanitate. Între autonomia individuală și libertatea de a opta, pe de o parte, și distopia unui univers populat de fantoșe vidate de conținut, asemeni unor cochilii goale, pe de altă parte, alegerea este lipsită de ambiguitate. Căutările lui Blake și Mortimer sunt destinate nu doar elucidării misterulului, aparent insondabil, al acțiunilor temerare ale criminalului ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
redă Pământului speranța sa. Ca și în Ciuma lui Camus, moartea capătă sens doar în măsura în care se împotrivește morții absurde și imperiului ei fără de chip. Eternautul, imaginat de Hector Oesterheld și desenat de Alberto Breccia, este una dintre cele mai inspirate distopii pe care proza grafică le-a pus vreodată în pagină. Sinteză de ficțiune și de manifest politic al stângii radicale, visul celor doi creatori argentinieni, cu punctul de pornire îndepărtat într-un text al lui H.P. Lovecraft, plasează un ipotetic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
familia sa, salvați de la moarte de izolarea lor în casa etanșă, sunt parte din umanitatea de robinsoni care trebuie să ia totul de la capăt, luptând cu o invazie ce are ca finalitate exterminarea totală și definitivă. Coșmar wellsian, dar și distopie politică, Eternautul este dominat de sensibilitatea radical-milenaristă ce îi va împinge pe Breccia și Oesterheld să scrie unul dintre cele mai importante texte hagiografice dedicate lui Che Guevara. Sfârșitul de lume care se abate asupra Argentinei este un sfârșit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
potențialitate de coșmar. Față cu uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de a comenta, Întrebînd: — Și care e noul proiect la care lucrezi, Patogen? Încă despachetez. Deci chiar așa Îl cheamă, gîndește Wakefield, așa cum pe mine chiar mă cheamă așa cum mă cheamă. Își aduce aminte cine este Patogen. Un scriitor de distopii complexe, publicase de curînd un uriaș volum de non-ficțiune despre călătoria sa În jurul lumii, În căutarea unei frecvențe electromagnetice căreia știința nu reușea să-i găsească vreo explicație. Wakefield chiar Încercase să citească acea carte, dar nu reușise să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
despre „reorganizare”, despre „omul nou, corectat” și despre kafkiana „colonie penitenciară”. Referirea la Kafka ne trimite — de data asta — cu gîndul nu numai la „societatea de consum”, ci și la o critică deghizată a totalitarismului, perceptibilă de către cititorul trăitor în distopia urmuziană a României anilor ’80. „Urmuzianismul” devenise o realitate cotidiană a epocii. Contestatarii Literatura lui Urmuz a avut de înfruntat prejudecata clasicizantă, „monumentalistă” a cantității, conform căreia un scriitor „major” trebuie să scrie mult și să „construiască” o „operă” vastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al subiectivității pure, fără simpatii colectiviste de primă instanță. Rădăcinile acestei pasiuni se trag dintr-o regio dissimilitudinis, unde naivitatea privirii se dezvață metodic, iar nepăsarea în fața excesului este voluntară. Sublimul contemporan se naște din naufragiile singurătății: patologia văzului individual, distopia sonoră, atrabilism olfactiv - toate grefate pe inavuabile malformații ale intersubiectivității erotice 1. Ochiul căscat orgasmic către nuditatea deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
personalității. Pe măsură ce creăm identități alternative și le activăm în spațiul virtual, ele sunt înglobate în identitatea noastră. Parafrazându-l pe Rheingold, comunitățile virtuale la care participăm ne colonizează și suntem asimilați de cyberspațiu. Calhoun (1991) se dovedește un adept al distopiei atunci când afirmă că rețelele virtuale sunt impersonale și conduc la crearea de personalități diferite ale aceleiași persoane, ceea ce poate crea fricțiuni între comunitățile online și offline și între contactele personale. În acest context, pericolele amăgirii altora, dar și a propriei
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
din mers, copiindu-i pe veterani. Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal plecau la lupta electorală tot ca în 1945. N-au înțeles că luptau cu Iliescu, încarnarea anului simbolic 1970 în 1990. Era ca și cum revenirea în istorie după distopie nu se putea face decât prin anacronism, prin aceste tendințe regresive. Oricum, în mintea celor mai mulți, aceasta era singura alternativă, singurul "trecut utilizabil". Treptat, au apărut și voci care încercau să rememoreze canonul complementar sau un eventual, în parte imaginar, canon
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
trupul și conștiința umane, în același timp în care acestea sunt restructurate și reformulate în noile contexte ale vieții și ale culturii. Prin urmare, promovarea unui discurs postuman temperat și circumspect, care să chestioneze extremitățile riscante ale utopiei și ale distopiei, merge pe traiectoria considerării ființei ca ansamblu corp-minte în relația sa cu spațiul, cu lumea și cu societatea. Astfel, abordarea unei orientări merleau-pontyene devine legitimă, iar concilierea dintre fenomenologie, biopolitica foucaultiană și schizo-analiza deleuzo-guattariană devine operabilă în spațiul postuman al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acești filosofi francezi văd în tentativele de izgonire a limitelor și a slăbiciunilor umane riscul imanent al reversiei, metastaza nesfârșită a umanului. Adoptând o atitudine umanistă, Baudrillard critică utopiile tehnologice ajunse în orizontul postumanismului și al transumanismului, însă recurge la distopii identitare și umane. Aceste perspective distopice, pe de o parte, temperează și echilibrează prima extremă, trag semne de alarmă și deschid priviri circumspecte, dar pe de altă parte, inițiază un discurs localizat la o extremă la fel de vicioasă. Polemizând cu fenomenele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
obiect, animal, fie ca mașină sau artificiuă, gânditorul nesocotește beneficiile hibridării postumane. Vom vedea însă, în capitolul ce urmează, o problematizare mai diversificată a postumanului, ca întrețesere complexă între uman și nonuman. Condiția postumană înseamnă atât coexistența utopiilor și a distopiilor uman-tehnologice, cât și asumarea unui punct de vedere liminal, temperat-critic, realist-pragmatic, care să abordeze realitățile existențiale de dincoace și de dincolo ale trecerii de la mileniul al doilea la mileniul al treilea. Atât acceptarea faptului că identitatea umană este un dat
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
intelectuale, organice și naturale ale umanului, însumate ca o constantă a condiției umane în filosofia occidentală. Sau în privința optimismului necritic învestit în dezvoltarea uman-tehnologică, în absența îngrijorărilor în legătură cu posibilele amenințări existențiale și în universalizarea utopiilor, fără contraponderea adusă de eventualele distopii. De pildă, ingineria genetică este aprobată în unanimitate ca o necesitate terapeutică, ca o inevitabilitate în scopul vindecărilor și al sporirii capacităților fizic-intelectuale, în timp ce posibilitatea unui pericol sau a unei erori de „programare” nu este luată în calcul. În acest
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să aspire la „mai mult decât un simplu uman” și să caute augmentări corporale și mintale de tipul „mai rezistent”, „mai inteligent”, „mai talentat” etc. Astfel de puncte de vedere sunt radicale, fie că vin din partea utopiilor transumaniste, fie din partea distopiilor bioconservatorilor. Întrucât respingem orice formă de discurs radical, propunem o perspectivă situată între discursul optimist de promovare a postumanului (și a transumanuluiă și critica extremă a acestuia. Așadar, recurgem la o critică a entuziasmului tehnoștiințific în diverse accepții ale acestuia
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi cea a imaginației umane (perspectivă din care izvorăsc însele utopiile transumaniștiloră coexistă cu limitele de opțiune în cadrul dispozițiilor social-tehnologice, cu noi constrângeri și forțe dominante, cu impoziții ale deținătorilor puterii într-o eventuală societate postumană (perspectivă care culminează în distopiile criticiloră. Acceptarea manifestării ambelor tendințe poate fi un prim pas în procesul de chestionare a metafizicii virtuale, în timp ce o a doua fază poate fi abordarea unui punct de vedere tolerant, dar simultan critic și circumspect. Dispariția umanului (teoriile precum: disoluția
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
varianta "fiziologiei" franceze, fie în cea a "personajului-clișeu", din canonul literar al Albionului, inaugurat prin Bleak House/Casa umbrelor de Dickens sau The Book of Snobs/Cartea snobilor de Thackeray. În al doilea, autorul, folosindu-se de instrumentarul artistic al distopiei, oferă o imagine apocaliptică a viitorului umanității. Aluziile sale transparente la revoluția bolșevică, la excesele industrializării și la alienarea insului (post)modern, pînă la atingerea stadiului de mutant identitar, uimesc și astăzi, datorită acurateței lor așa-zicînd "profetice", cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
astfel de canal de comunicare, ce șanse rămân pentru "salvarea speciei", ca să folosim expresia categorică a lui Gellu Naum? Studii recente de teorie a comunicării aruncă literatura pe locuri din ce în ce mai depărtate de centrul comunicațional, cucerit definitiv de mass-media. Trimițând la distopia lui Karel Čapek, R.U.R., autoarea avertizează că robotizarea se poate produce foarte eficient prin manipulare audio-vizuală. Nici miturile actualității precum "bibliotecile virtuale", globalizarea, idiomul comun, accesul facil la informație nu scapă de bemolul obligatoriu: oare chiar reprezintă calea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în Via și rodul al lui V. Monda (1971). Cortegiul lui Viorel Știrbu (1969) e un roman pe alocuri greoi, stufos, dar teroarea întreținută de un nebun cu acte-n regulă într-un pașnic oraș de provincie rivalizează doar cu distopia lui A.E. Baconsky din Biserica Neagră. În perioada chirurgiilor radicale intruzive, iată că avem și exemple de teroare anatomică: în Trei ceasuri în iad, de Leonida Plămădeală, un pacient suferă un transplant de creier, cu consecințele de rigoare, parțial
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
limpede că moartea îi surprinsese acolo, rugându-se, pe scaune, în genunchi sau culcați pe ziduri". (Între paranteze fie spus, o scenă asemănătoare, a unui lăcaș de cult presărat cu cadavrele penitenților amenințați de spaima contagiunii, se găsește în tulburătoarea distopie a regizorului Danny Boyle, 28 Days Later.) Nici măcar preotul nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-o ultimă încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cazul unor adaptări cinematografice. Trebuie precizat că, dintre toate peliculele consacrate subiectului, cea mai valoroasă rămâne producția din 1931, regizată de James Whale, cu Boris Karloff în rolul monstrului. 29 Nici una dintre scrierile ulterioare ale lui Mary Shelley (inclusiv strania distopie The Last Man, care precedă cu peste un secol romanul I Am Legend al lui Richard Matheson) nu a înregistrat vreun succes notabil. Faima autoarei pare a se baza exclusiv pe Frankenstein. 30 Scriitorul rus a dobândit un statut iconic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
educare prin învățământul ideologic de masă, imita modelul magistri dixit. S-a învățat așa tactica duplicitară: "pro- comunism" la serviciu și în instituții, "liberali" în familii și în cercurile de cunoștințe. Sus, conducătorii dictau sloganele utopice până deveneau contra- utopii (distopii) despre "cea mai rea lume din câte se pot imagina", în "ședințele cu whisky și Kent" descrise de Pacepa, iar jos, defularea prin folclorul seriilor de bancuri cu oltenii și cu alte personaje. Dar în lumea liberă? Răspunsul îl aveam
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
crea, potrivit lui Bahtin, un spațiu utopic de libertate, cel american, potrivit lui McGowan, este distopic, prin înregistrarea continuă a diferențelor de clasă, rasă și normalitate 221. Abordarea lui McGowan se bazează pe teoria semiotică a lui Eco referitoare la carnaval ca distopie 222. Carnavalul american din secolul al XIX-lea reprezenta cultura americană în diversele ei forme de manifestare. În primul rând, existau târgurile interna-ționale, spații de explozie identitară pentru un viitor utopic, loc de "distracție și legitimare a supremației albilor 223
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
balcanică. Iată de ce compatrioților 236 mei cele petrecute în spațiul sud-dunărean li se par o nebunie inexplicabilă. Războaiele televizate în direct din post-istorie spun însă altceva. Din ele se vede legătura directă dintre utopia protoistorică, delirul de grandoare istoric și distopia catastrofală la care asistăm în prezent. Căci oameni politici ca Radovan Karagici sau Miloșevici, ca și alții asemănători din celelalte grupuri etnice, n-au făcut decât să împingă până la ultimele consecințe doctrinele naționale, prezente de multă vreme în lumea balcanică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din comentariul lui Bacon (1861b:253) că "știința în sine înseamnă putere" este demonstrat zi de zi, cei care se află la putere sînt mai ușor luați drept mincinoși decît cei care nu au un cuvînt de spus. Într-o distopie orwelliană, controlul asupra gîndirii poate deveni atît de eficient, încît orice ar spune guvernul nostru ar fi acceptat ca adevăr și orice ar spune alt guvern ar fi considerat minciună, însă pînă în prezent nici un sistem modern de opresiune nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]