683 matches
-
fiindcă acesta la ultimele cuvinte care nu-i conveneau lăsase o îmbrățișare mai largă. Pe Matei însă îl cunosc. Are un suflet cald, e un bărbat protector lângă care te simți întotdeauna bine, un sentimental, dar și un romantic aiurit, distrat. Matei, strânge-mă tare în brațe că mi-e frig, îi spune din nou, fiindcă el, ca s-o pedepsească pentru „romantic aiurit”, slăbise din nou îmbrățișarea. Pa Cecilia, pa Matei, bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, mama natură să vă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de acest trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
câtime de secundă, căpitanului i se păru că deslușește o mijire de zâmbet În barba feroce a favoritului. Dar de asta n-a fost sigur niciodată. Olivares luase un teanc de hârtii din cele multe de pe masă și Îl răsfoia distrat. — Ai slujit În Flandra și la Napoli, după câte văd. Și Împotriva turcilor, În Levant și Berberia... O lungă viață de soldat. De la treisprezece ani, Excelență. — Titlul acesta de căpitan e o poreclă, presupun. Cam așa ceva. Niciodată n-am depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înălțime. Credincios și folositor. Atunci află, don Luis, că am umplut cimitirele de colaboratori cu desăvârșire credincioși și folositori. Și spunând fanfaronada aceea care Însă În gura lui suna funest și amenințător, contele de Olivares luă pana cu un aer distrat, ținând-o Între degete de parcă se pregătea să semneze cu ea o sentință. Alatriste văzu că Alquézar urmărea mișcarea penei cu ochi neliniștiți. Și pentru că tot veni vorba de cimitire, zise deodată ministrul, ți-l prezint pe Diego Alatriste, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El este tatăl nostru, mai spuneam eu. Profesorul era întotdeauna un pic confuz și distrat când îmi mulțumea pentru prelegerile mele. Rușii debarcaseră la Holmsund și Obbola și avansau în marș de-a lungul râului. El trebuia să așeze tancurile dincoace de Åmsele și să grupeze infanteria în ținutul dintre Mårdseleforsen și Manjaur. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a artei și a literaturii. Dacă judecăm mai profund, întrebarea despre gândul-cauză este cea care va decide soarta întregii umanități. Soarta umanității, am spus, se află în ultimele trei pagini ale Bibliei lui Doré. în vreme ce discutam în felul acesta, el, distrat, a lăsat bastonul să-i cadă. Nu mai era vorba să-l folosească. Poate că a fost o greșeală. Nu știu ce s-ar fi făcut dacă rușii ar fi debarcat cu adevărat. Anii aceia. Trebuie să spun așa: anii aceia. Anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cât de teribilă era toamna. Nu acordasem nici un gând ferocității toamnei. Eram nepregătit. Ea vine aici, pe Ava, ca un hoț noaptea. în anii petrecuți în Casă abia o observasem. Poate spusese directorul vreodată: A venit toamna. în timpul acesta răsfoia distrat Cugetările lui Pascal. Și eu îi răspundeam: Da, acum e toamnă. Mai mult nimic. Dar aici, sus, pe vârful Avei, toamna lovește cu o forță înspăimântătoare. Bubuie și tună deodată, cu aceeași energie ca uraganul ori cutremurele, rupe, sfâșie, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
poate chiar spre patruzeci de ani, dar totuși să-l facă...își implantase un sterilet fără ca el habar să aibă. Și acest lucru l-ar fi înțeles. Dar steriletul fiind de aur, era plasat în uter pentru totdeauna... La început, distrat, nu realizase bine ce însemna istoria asta, dar ceruse explicații doctorului și atunci se făcuse verde-pământiu de supărare. Nu pentru că iubita sa balerină n-ar fi avut și acest drept, ci pentru că îl mințise: cum ar mai fi putut ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
câteva cuvinte de scuză și ea se prefăcu că nu-l aude, dar în ochi i se putu vedea un licăr de satisfacție. Ai uitat că ți-am promis mai demult să-ți arăt brățările mele, mama ta de jurnalist distrat ce ești, dar eu n-am uitat, iată-le pe cele care-mi sunt mie cele mai dragi..., vorbi ea cu vioiciune, pe tonul unei prezentatoare de televiziune. Uite-o pe asta, ce părere ai? îl întrebă, luând de pe masă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
jucându-se la volan, fumează fără griji pentru sănătatea fiului lor, îl uită în mașină pentru a se hârjoni etc. Bruno are ceva dintr-un Gavroche emancipat, - la un moment dat se joacă cu o vergea de fier pleznind apa distrat -, iar Sonia o anumită alură vestimentară a anilor '60 care-i conferă o notă nu demodată, ci mai degrabă provincială, conformistă, cuminte atunci când nu îmbracă același tip de geacă pe care o poartă și prietenul ei. Dincolo de senzualitatea ei jucată
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
călătorii și protocol, încercînd, într-un delir la care iau parte și limba, și rațiunea, și simțirea, să se elibereze de ele. Evident, făcut să fie citit, nu cu atenția celui care vrea să-nțeleagă, ci mai curînd în pasa distrată a celui care vrea să scape (de logică, de sintaxă, de literatură, la urma urmei), Apunake nu se poate rezuma. E una din acele nebunii care, fără să aducă, nicidecum, iluminarea, nu fac decît să amîne platitudinea. Verdictul de care
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
școala de șoferi. ș...ț Poate că ți-aș fi dat mai mult de douăzeci și două de milioane. Ea izbucni în râs. Zise compătimitoare: - Du-te, măi, de aici. De unde să ai tu banii ăștia? Don Stephano zâmbi. Zise distrat: Păi cam atât câștig eu în două săptămâni. Râsul Jiniei dispăru brusc. Trase lung, cu putere din țigară. Apoi aruncă chiștocul într-o parte și zise cu o voce în care se citea nesiguranța: - Măi, acum asta este. Am dat
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
jucăriile de la distrugere sau că încearcă să-și găsească stăpânul pierdut, Woody este cel mai bun prieten al tuturor, un bun lider și o jucărie plină de încredere care merită respectul celor din jur. Chiar dacă este puțin ciobit și ușor distrat, aceaste trăsături îi dau credibilitate și subliniază ideea că nimeni nu este perfect. Dintre lecțiile pe care le promovează Woody, cea mai importantă este aceea că poți învăța din propriile greșeli. 4 Mr. Gru Mr. Gru este unic, întrucât nu
Top 4 personaje de desene animate de la care copiii au ceva de învăţat by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78344_a_79669]
-
la nesfârșit modelul mafiei siciliene, nici nu poate fi vorba. Penibili profesori, inexistenți oameni de cercetare, indivizii din aceste universități sunt în schimb imbatabile rotițe în rețea. Poți să cauți cu lumânarea, și nu vei găsi nici urmă de "savanți distrați", de profesori ce excelează la catedră, dar sunt incapabili să mute o cărămidă. În schimb, locul e înțesat cu mici viezuri vivace, care vând și cumpără tot ce se poate vinde și cumpăra, de experți ai șpăgii și virtuozi ai
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
scene aparent bizare "a momentului în care nu mai ai nevoie să fii realist" așa cum reușește programatic Hitchcock, unul dintre regizorii de care Truffaut se simțea apropiat. Analizând Noaptea americană, dincolo de aparența de seninătate și de orchestrație jovială, puțin holistică, distrată a regizorului, criticul relevă un alt resort secret al cinematografiei lui Truffaut, caracterul ei de soteriologie particulară: "Numai cinematograful poate să țină piept morții, uitării, nu pentru că le-ar ignora sau exclude; el echilibrează amenințările, umple golurile." Aici regizorul cu
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
geniul năuc PICCASSO. Adică să trăiești în metaforă. Metafora - spune ORTEGA Y GASSET - este cea mai mare putere a omului. Ea se-nvecinează cu vrăjitoria și e ca un instrument al creației, uitat de Dumnezeu înlăuntrul operelor sale, după cum chirurgul distrat uită un instrument în trupul celui Operat. Când ești ACTOR ai noroc! în ce privește metafora. Teatrul este o lume misterioasă. O lume în care poți fi mereu îndrăgostit. Aici în mediul minții NOASTRE se naște "un anume spațiu", cum îl numea
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
slabă. Prea aproape de soare, prea aproape de apă. Iată un dialog cu acorduri pierdute în vâltoare: „Eu te întreb din lună,/ Și tu răspunzi prea simplu,/ Grăbit ca o minciună/ Pe care-o strică timpul.” (Metaforă). Chemări cu care se joacă, distrat, ecoul. Mai grea, făcută, totuși, din aceleași imagini delicate care tulbură abia văzut privirea, ca un început nehotărât de lacrimă, e Visare: „Din sărăcia morții tale ies/ Simțindu-mă și eu fără de zile.// În preajma mea revii atât de des,/ Ca
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
dimineața asta, diploma de absolvire a liceului. Și uite că am să întârzii la ceremonie. Fanfara a început să cânte! Și nu știu unde am pus ceasul de mână pe care i l-am cumpărat! Cadoul de absolvire! (Se învârtește prin casă, distrată.) BESSIE: Flora, hai să plecăm. Lasă dracului blestemata aia de bluză! FLORA: Ba nu! Așteaptă o clipă! Eu nu permit nimănui să mă insulte! SERAFINA: Hai, hai, plecați la New Orleans, voi două, hămesitelor după bărbați. Și agățați bărbați pe
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
din Caragiale, acela pe care-l (re)citim. Făcând două simple constatări. Prima e că personajele lui Caragiale nu scriu sau, să spun așa, nu le vedem când o fac. Nu suntem acolo când Zița își încropește misiva către amorezul distrat, nici când scrie Zoe biletul care aproape că o va omorî. Sau când oarecine scrie recomandarea pe care o duce candidatul la cancelaria ministerială din Triumful talentului. Nici nu asistăm când domnișoara Mari scrie pe un petic de hârtie care
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
La prima sesiune am crezut că Bacalaureatul e un examen ușor, un examen care nu cere niciun fel de pregătire. Eram atât de senină că voi reuși să trec fără nicio problemă. Cred că generația noastră de elevi este extrem de distrată. Avem prea multe planuri și nu știm cum să ne punem ordine în gânduri. Poate că totul pare mult prea roz atunci când ai 19 ani, dar după un eșec cred că poți să iei lucrurile de la capăt. Pentru mine a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5278_a_6603]
-
vrea s-o pună în valoare. Pianistul își atacă partea, și Ricci începu iar să cânte capriciul. Dar în mine stăruia o senzație confuză și totodată îndărătnică, un soi de problemă nerezolvată, de elemente disociate care încercau să se înlănțuie. Distrat, incapabil să reintru în muzică, am analizat cele întâmplate până în momentul în care începusem să mă neliniștesc, și am ajuns la concluzia că vina părea să fie a mătușii, a faptului că mă gândisem la mătușa în mijlocul unui capriciu de
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
care contaminează fără discriminări: „Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,/ Românce cu ochi negri și cu ștergare albe/ Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,/ Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc." Aceeași exaltare distrată, energie ineficientă, risipită cu dezordinea cu care vine, la Topârceanu. O frumusețe strașnică, grăbită, convinsă de propria netrăinicie și amânându-și risipirea prin exces de zel e firul roșu al Rapsodiilor. De ea se molipsesc oameni, copaci, jivine. Începe o
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
moștenire, primăvara lui Topârceanu e o nălucă. Fusese, scurtă nebunie în care se ard fricile, neputințele, opreliștile iernii, și la Alecsandri. Iubirea pentru ea, fugitivă ca un vis, nu obligă și nu rănește. Și nu-i, în fond, decât atracția distrată a unei speranțe. Acum, când scriu, în toiul unei babe năbădăioase, ninge greu, apătos. Nimic, așadar, din aburul colorat, sub care fierb începuturi de tot felul. Mai mult decât o toană a lui martie, pare o iarnă cu prelungire. Și
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
Ed. Brumar, 2006), tălmăcite de Ildiko Gâbos & Șerban Foarță. Căută din priviri următorul obiectiv când, pe raftul de jos al noptierei, zări un caiet. „Cum de nu l-am văzut până acum?" - se întrebă, aplecându-se după el. Îl deschise distrat, recunoscând imediat scrisul Ninei. Cu ochii încețoșați se așeză într-un fotoliu și începu să citească. Acesta nu-i un jurnal, niciodată nu mi-au plăcut jurnalele. Nici ideea de a scrie numai pentru că trebuie să-ți ascunzi gândurile, neavând
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
entuziastă sau dimpotrivă. (Doar la televiziune e foarte enervant un asemenea mod de discuție, însă eu nu prea mai deschid televizorul și mă apăr astfel de principala sursă de bădărănie din lumea noastră). Și nu mă deranjează defel oamenii aiuriți, distrați, cei care sunt fără voia lor neatenți cu cei din jur, ca-ntr-un minunat poem de Ionesco: «Aiurit/ și aburit,/ cum eram,/ tot mă iubeam»." Ce păcat, ce mare păcat că nu mulți gândesc așa! De bun augur Inspirat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]