216 matches
-
ns.)”. Asta ar fi însemnat o muncă în plus pentru comuniști, adică în primul rând ar fi trebuit ademeniți prin minciuni plugarii maturi în rândurile PCR, după care tinerii, ca niște mielușei, ar fi trebuit să-i urmeze! Fără a divaga, așa s-au petrecut lucrurile, în final. j. Componența județeană a Tineretului Plugăresc Statisticile cu referire la Tineretul Plugăresc prezente în toate rapoartele de activitate ale uteciștilor vasluieni, denotă un fapt concret și anume că în structurile de conducere ale
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
abată discuția, pentru că multe dintre cărțile despre care vorbea nu le citise. Inventa un pretext, acrobații intelectuale, o acroșă pe marginea căreia broda o pseudocronică. Nu inventase chiar, ca alți critici, cronica de copertă, dar nici departe nu era. Iar divaghez, dar apropo de critică și de cronică de copertă, trebuie să vă povestesc ce am pățit cu Tiffany Reynaud. Mă rog Tiffany Reynaud nu există. E invenția mea doar. Am vrut să mă joc și, în postfața cărții mele, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cam tot așa se comportă pensionarii și pe alte planuri. Te sperii ce cozi organizează acești oameni refractari la farmacii, la "compensate", tot așa, la piață, unde fac mereu mofturi. Și doar li se fac aluzii numeroase... Dar să nu divaghez. La ora zece mă plimbam într-un loc în care locuiesc mulți pensionari. Nu știu de unde a apărut domnul Cioacă. Domnul Cioacă dublează, voluntar, portarii spitalului unde lucrez. Este, ca să zic așa, un funcționar "asociat", fiind dat afară din slujbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau angajat În ce faci, atenția, cum spui, Îți fuge. E sigur că ceva Înăuntrul tău nu participă, dar nu-ți dai seama. Te simți frustrat și nu știi de ce. Orice mică distracție Îți fură energia, devii agitat, mintea Îți divaghează, În fine, ești complet pierdut, nimic nu mai funcționează. Frica te paralizează. Și atunci vrei să te ascunzi, să-ți pui o mască. Brook spune des că un actor mediocru se ascunde În spatele măștii ca să nu fie prins, ca și cum știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
călugărul administra cu toată forța o lovitură cu o vargă plată de lemn pe spatele -prosternat pentru această ocazie - al unei victime sau alta. Când unul dintre noi devenea somnolent sau când mușchii se blocau În crampe dureroase, ori atenția divaga spre altceva decât relația directă cu trupul, călugărul-santinelă se oprea În fața studentului respectiv și, uneori chiar la cererea acestuia, lovea ager, iar acțiunea părea să aibă efectul unei treziri abrupte. În ziua aceea venise și rândul meu. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-ți spun ce gândesc, ce simt, de ce n-aș scrie-o? Negreșit, prezența ta are și ea o mare importanță: în fața ta am, oarecum, ceea ce se numește curajul disperării: închid ochii și spun. Fără tine, am impresia că încep să divaghez... Încep să am îndoieli cu privire la justețea gândului, a sentimentului, a tonului... Dar și în treaba asta există, cred, un remediu: încredințarea că nu ești niciodată departe de mine, că ești mereu prezent, me reu alături. Fac progrese: îți scriu cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
căuta o persoană care să aibă grijă de mama lui. Dar o voia... pe viață! Ca și cum dacă-ți faci documentele necesare unei șederi în limita legii trebuie să-ți cumperi și locul de veci. Ca și cum ai fi cumpărat. Iartă-mă, divaghez, dar reiau firul. Sunt multe de spus, câteodată o simplă vorbă dezvăluie mentalități. Leila a încercat în cele trei săptămâni cât am stat împreună să mă pregătească pentru ce mă așteaptă. Am aflat despre traficul de droguri; mi-a spus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vremuri. Sperăm să-i oferim astfel o ediție accesibilă și agreabilă, aptă, În definitiv, să pună În valoare calitățile de mare memo rialist ale autorului, pe care numai verva nebună și uriașa poftă de a povesti Îl fac uneori să divagheze În exces ori să devină prolix. și ne facem iluzia că secretarul de redacție Bel die, cel care inter venea adesea În textele pe care le publica (o măr tu risește undeva În acest volum), ar fi mulțumit de ediția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șerban Cantacuzino”, dat unei rubrici de bibliofilie, e generator de confuzii: cum adică, voi citi despre Incrementa atque decrementa aulae othomanicae la „Biblia lui șerban Cantacuzino”? întrebarea lui Genoiu a fost: „Cum le faci?”, respectiv: „Cine te finanțează?” Corneliu a divagat, spunînd totuși că un exemplar din „Tricolorul” îl costă 1,05 dolari, iar pentru o reclamă (avea una la Liniile Aeriene Canadiene) primește între 400 și 500 dolari. Și-a punctat fraza cu un zîmbet caracteristic, oprind aci „ancheta”. Seara
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vizor (obiectiv). Asta ne dă motiv să râdem. Întotdeauna la repetițiile cu Ion domnește bunadispoziție, dar și o muncă serioasă generată de știința cu care regizorul-actor, reușește să ne manipuleze în cel mai bun sens al cuvântului. Își expune ideile, divaghează (de fiecare dată cu rost), știe să ne ceară, se impune și toate astea ne fac să avem încredere în tot ceea ce ne cere să facem. Deci, ne-am adunat aici: Vali Popa - absolvent al secției de păpuși - filmează; Dumi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
parte, nu constituia (din păcate?) o preocupare. Ne polua fără să ne locuiască. Toți știam că nu ne putem sustrage presiunii politice oficiale, că totul e „politizat“, dar, câtă vreme acceptam (din lașitate, resemnare sau oportunism) situația de fapt, puteam divaga compensatoriu. Ne urmam viețile, ne străduiam să ne facem meseria, practicam infinite modalități ale evaziunii. Reușeam, așadar, să ne salvăm libertatea interioară, în ciuda paraliziei generale a „libertăților“. Un fel de a spune că politicul era totodată hiper-prezent și nul, sufocant
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în mână, studiindu-mă. Am luat o altă gură din cana de cafea și l-am văzut deschizând un caiet pe care îl pusese în dreptul cărții. - Așadar, iată un detectiv în biroul meu, cu un exemplar din American Psycho, am divagat eu. Sper că v-a plăcut, pentru că am avut ceva special de spus prin cartea asta. Am încercat să mă abțin să râgâi, dar n-am reușit. - Sigur, domnule Ellis, dar nu de asta mă aflu aici. - Păi atunci care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei mic, am iubit-o mult pe profesoara asta. Era o doamnă desăvârșită. Subțire, îmbrăcată elegant. În epoca aia vedeai numai pantofi muncitorești și taioare croite pe model nord-coreean, dar ea părea că ieșise dintr-o revistă franțuzească. Scuze, am divagat. Omul din fotoliu îmi spune să nu omit nici un detaliu. OK. Doamna Văidea nu se prezintă, apoi spune scoateți o foaie de hârtie și scrieți o compunere scurtă despre Eminescu. Mă luptam să rămân treaz. În urechi îmi sunau tot
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
văd cum înțelegerea sau cunoașterea sunt ca un fel de ceapă gigant, în care pornim dintr-un centru mititel și trecem printr-o mulțime de straturi, fiecare mai mare și fiecare acoperit, la rândul lui, de un alt strat. Oricum, divaghez. Îmi readuc mintea la discuția cu Alfonso. Conceptul de blestem, descântec de fapt, nu e nimic nou, știu că există peste tot, chiar și în România și babele descântătoare pot foarte bine să fie clasificate drept vrăjitoare. Cât despre șamani
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi În fond prieteni. Au fost chiar vecini, s‑au frecventat intensiv, până la promiscuitate, au vorbit vrute și nevrute, au mers Împreună la Paris, au bârfit pe toată lumea și au divagat pe teme intelectuale. Divagațiile rămân la o foarte modestă altitudine În amintirea lui „Chick” (sau În ceea ce aflăm noi de la el), dar au două efecte secundare importante. Mai Întâi, „Chick” Îi propune lui „Abe” să scrie o carte, iar filozoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de bestseller-uri internaționale forța artistică deosebită a prozatorului. Publicarea textului în limba română, la Polirom, constituie, prin urmare, o repet, un eveniment semnificativ. (Nu trăim un timp al culturii, se înțelege. "Evenimentele" sînt altele astăzi. Totuși, îmi permit "să divaghez", oniric, uneori, cu toate scuzele de rigoare.) Recent, a ieșit pe piața noastră editorială și volumul al treilea din 1Q84, care completează ingenios strategia para bolică exersată de scriitor încă de la începutul narațiunii. Vorbeam în cronica anterioară (dedicată celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bucuriei de a trăi. Poate că mesajul fiind prea simplu scapă atenției, pentru că nu cred că acest film este unul de critică socială așa cum romanele lui J.D. Salinger cu inadaptați din prea multă sensibilitate nu sunt. Ne rămîne libertatea să divagăm pe aceste teme, nu un film antisistem, ci un film cu o poezie aparte a libertății pe care o simți cînd deschizi cărțile marilor poeți americani. Poate că filosofia succesului incarnată de Richard este parabola filmului, succesul este o marotă
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
care nu ajung pentru penicilina soției, pentru hrana fiicelor, de umilința de a fi la cheremul unor neaveniți, care mânuiesc pâinea și cuțitul, de eșecul fiicei sale, Florica, picată, în urma unor jocuri politice, de la actorie. Într-o scrisoare în care divaghează în jurul determinării etimologice a termenului de aesthetica, profesorul îi solicită prietenului său, cu cele mai rafinate ocolișuri, ajutorul pentru o sumă de bani destinată Floricăi - studentă la București - "pentru ca să-și cumpere o jachetă, neputând umbla tot timpul cu paltonul de
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
-și nevasta că "a căzut" cu un medic, simulează o boală mortală spre a le urmări reacția - e arma de vînătoare a bărbatului. Scornește chiar și un chestionar al lui Procust (sic!), de la care pornește o lecție de aproape filosofie, divagînd către nebunie și disperare. Și cursa continuă, cu invitarea la cină a unui fost coleg de școală, Ivănescu, o amintire palidă, reinventată cu ocazia unei întîlniri întîmplătoare, special pentru a servi de momeală. Un muzician ratat, sprijinind ușile mai-marilor culturii
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
manifestă care se împletește, în decorul unui sanatoriu, cu o sinucidere tatonată. A lui, a altuia? Înstrăinarea de orice proprietate, după ardoarea apărării ei, chiar și de bănuială, e pedeapsa călîie a unei vieți fără reazem în gînduri. Niciodată sincere, divagînd în extrem, gîndurile te trădează. Fiindcă niciodată suferința nu s-a lecuit prin ele. Fiindcă ele n-au fost niciodată importante, ci doar obișnuite, banale căi spre infern. Care sînt alții. Sau presimțirea lor.
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
rămas în marginile unei intervenții de universitar documentat, fără nimic spectaculos în plus. I-am adresat vreo două întrebări provocator-obraznice, învățat cu atmosfera de la "Junimea" și de la "Cenaclul de luni". Dl Ciocârlie mi-a răspuns politicos, la temă, fără a divaga așa cum speram. Pe atunci aveam naivitatea să cred că la asemenea întîlniri filologice opiniile se pot exprima liber, fără grijă. Tot atunci, la cursuri, profesorul Eugen Simion, amfitrionul acestei întîlniri, vorbea destul de slobod și nu părea să se teamă de
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
a fost găsită și trimisă la analize. Rezultatele ar putea oferi răspunsuri despre cauzele tragediei. Deși unii dintre miniștri săi au subliniat varianta problemelor climatice, Hollande a fost mai rezervat. Există presupuneri, inclusiv legate de climat, dar nu vrem sa divagam. Este prea devreme pentru a trage concluzii", a spus președintele Republicii. Oficiali din Burkina Fâso, Algeria și Franța nu exclud nicio ipoteză, nici măcar pe cea a unui atac terorist sau deturnare, dar se îndoiesc serios că militanții islamiști din Mâli
Avionul Air Algerie, găsit cu o dronă. Hollande: Nu există supraviețuitori by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53705_a_55030]
-
registre diversificate, cu alternanțe "cabotine" și acide ironii aduse în pragul sarcasmului, cu lentori studiate ale "povestirii" evenimentelor insolite (un ritm remarcat de poetul Cezar Baltag, după apariția versurilor din Athanor). Ceea ce s-a numit "plăcerea și știința de a divaga" (Eugen Simion), prezentă mai ales în poemele de după Athanor, conferă îndeosebi originalitate acestei poezii care și-a făcut de la începuturi un fel de regulă din a sugera că poezia este indisociabilă de faptul aparent anodin, pierdut adesea, cu gramul ei
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
a unui "thriller", ale cărui componente se deslușesc clar abia spre sfîrșitul cărții, deși prologul, ca și secvența primei întîlniri a lui Philippe cu Stauff în Grădina Luxembourg le anticipează. Ca și "modelul" său, mizantropul Stauff face apologia sinuciderii. El divaghează savant sau dă o întorsătură anecdotică istoriei ideilor și a filozofiei, se confesează cu cinism, afișînd o suspectă și totuși sinceră jovialitate. Fascinat de maestrul a cărui stimă și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
le cedează, regăsindu-și în compania celor doi amici un aer juvenil, abordînd și o neașteptată cochetărie vestimentară. Philippe îi propune o ieșire cu iola în larg, la orele timpurii ale dimineții. Stauff acceptă, este încîntat de peisaj, continuă să divagheze pe marginea filozofiei și literaturii, este captivat de manevrele marinărești pe care Philippe le execută și acceptă cu încîntare să țină pentru cîteva clipe cîrma ambarcațiunii. Sfîrșitul îi este pregătit. Philippe îi indică locul unde să se așeze și, calculînd
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]