2,212 matches
-
acestei lumi, cel al vieții sau cel al morții? 1038. Minciună este unicul adevăr cunoscut! 1039. Care stradă nu-și are pașii ei și care pași nu-și au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri. 1043. Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în afară de iluzie fiindcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doar o ființă finită, scria Berdiaev, cum vrea să afirme gîndirea contemporană, ci și o ființă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului și a infinitului. Insatisfacția omului în fața finitului, aspirația sa către infinit sînt manifestări ale divinului în om, sînt mărturia omului în ceea ce privește existența lui Dumnezeu și nu doar a lumii". Această tendință către nelimitarea divină, către o libertate ce-și află sorgintea în ecuația subiectivă, intimă, a fiecărui artist cu opera sa poate fi coroborată și
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
acestei lumi, cel al vieții sau cel al morții? 1038. Minciună este unicul adevăr cunoscut! 1039. Care stradă nu-și are pașii ei și care pași nu-și au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri. 1043. Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în afară de iluzie fiindcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sus, originează din păcat. Ca și anterior, Sfântul Grigorie nu-și bazează interpretarea alegorică pe păcătoșenia sufletului întunecat. Din contra, subliniază soluția, nu problema, spicuită din Cântarea 1:5. Pătat de păcat și limitat în capacitatea sa de a reflecta divinul, sufletul are nevoie de slavă, tot așa cum mireasa are nevoie de sfințire. Nedorind să o abandoneze, Dumnezeu îi redă starea de frumusețe originară, ceea ce corespunde mântuirii sufletului de către Dumnezeu: „Dumnezeu, Care modelează toate lucrurile în înțelepciunea Sa, îi îngrijește miresei
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
obține, nu cum ne-am aștepta, pe Iubitul pe care-L caută, ci numai mirare și aparentă frustrare. Ea și-L imaginează pe Dumnezeu însoțindu-i ființa, iar virtutea sa nu este, în cele din urmă, decât o „mireasmă” a Divinului. „Ea pare să atingă speranța celui mai măreț bine. Pentru că ce este mai înălțător decât a fi una cu Acel Care este obiectul dorinței și a primi obiectul dorinței în tine? Dar și în această situație, ea deplânge faptul că
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
în limbajul uniunii (ανάκρασις, συνάφεια etc.), pentru că această Cântare a Cântărilor este despre dragoste și descoperire; dar pentru Sfântul Grigorie, împărtășirea de Dumnezeu și asemănarea cu El sunt același lucru. Astfel, el spune: „Scopul oricărei vieți virtuoase este asemănarea cu divinul”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, GNO, 271.11. footnote> și „scopul oricărei vieți virtuoase este împărtășirea de Dumnezeu”<footnote Ibidem, 280.11. footnote>. Într-adevăr, Sfântul Grigorie poate spune chiar că Dumnezeu este virtutea: nu se pune
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
plantarea și udarea grădinilor Mirelui. Poate că slava Mirelui conține ceva mai sublim. Textul spune că Mirele este o fântână din care nu curg șuvoaie, ci grădini; nu șuvoaie de apă obișnuită, ci grădini care izvorăsc și se dezvoltă. Astfel, divinul Apostol a transformat în „grădini vii” pe acei printre care a făcut ca grădina Bisericii să crească prin doctrina sa<footnote In Canticum canticorum, GNO, 291.17. footnote>. Cu o claritate variabilă, dimensiunea logofatică a apofatismului Sfântului Grigorie răzbate prin
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de Frumusețea sublimă, sufletul dorește să se umple „de chipul însuși al Arhetipului și să-l vadă față către față”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 69. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată cunoașterea comprehensivă a lui Dumnezeu. Pentru el, sufletul nu ajunge niciodată la o unire finală cu Dumnezeu; nu există extaz final<footnote Jean Daniélou, Introduction la: From Glory
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
dorință. Pentru că spune (Dumnezeu): «Nu-mi poți vedea fața, pentru că omul nu mă poate vedea și apoi să trăiască»”<footnote Ibidem, II. 233, loco citato. footnote>. Sufletul nu poate să vadă niciodată direct fața lui Dumnezeu, conform Sfântului Grigorie. Acest divin „nu” adresat sufletului este aspectul învățăturii Sfântului Grigorie care indică răspunsul cel mai puternic al acestuia către adversarii săi, care și-ar fi dorit ca sufletul să-L vadă pe Dumnezeu față în față cu prețul dureros al unui Dumnezeu
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ceea ce e înainte, fiindcă „ceea ce a rămas necuprins e de nesfârșite ori mai mult decât ceea ce s-a cuprins”<footnote Idem, In Canticum canticorum, V, P. G. XI, col. 1000A; cf. Doctorand Nicolae Fer, op. cit., p. 93. footnote>. Astfel, experierea divinului exclude disperarea, pentru că „dorința nepotolită nu e decât natura însăși, care crește în fiecare clipă”<footnote Marius Telea, op. cit., p. 71. footnote>, și devine mereu nouă prin participarea sa la Dumnezeu: „Când dar sufletul simplu, uniform și devenit cu totul
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ajuta pe toți cei interesați să devină hirotonisiți ca Preoți ai lui Melchisedec , de a oferi totodată noi învățături spirituale desprinse din negura timpurilor, de a acționa ca un liant pentru a realiza conceptul de „intercredințe” (adică realizarea faptului că Divinul este o parte importantă, de neînlocuit, a vieții umane, care se manifestă în cele mai diverse moduri). În acest sens, conceptul de mai sus este înțeles ca o unificare a tuturor religiilor, ca o întoarcere spre Dumnezeu indiferent de numele
Agenda2003-34-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281385_a_282714]
-
ajuta pe toți cei interesați să devină hirotonisiți ca Preoți ai lui Melchisedec , de a oferi totodată noi învățături spirituale desprinse din negura timpurilor, de a acționa ca un liant pentru a realiza conceptul de „intercredințe” (adică realizarea faptului că Divinul este o parte importantă, de neînlocuit, a vieții umane, care se manifestă în cele mai diverse moduri). În acest sens, conceptul de mai sus este înțeles ca o unificare a tuturor religiilor, ca o întoarcere spre Dumnezeu indiferent de numele
Agenda2003-39-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281524_a_282853]
-
acestea pe măsură ce vi se va dezvolta intuiția. Atunci când un simbol este activat prin vizualizare, sentimentul emoțional al Iubirii Divine primează în această artă a vindecării, iar Respirația Divină asigură conducerea energiei. „Trebuie doar să deveniți una cu lumina pură a Divinului, să o simțiți în toată splendoarea Sa, cu fiecare părticică din dumneavoastră și astfel ați ajuns la esența vindecării holistice“, susține dr. Curin. Respirația Divină Respirația Divină este o metodă specială care realizează o conștiență a Unității Divine, o legătură
Agenda2004-31-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282702_a_284031]
-
holistice“, susține dr. Curin. Respirația Divină Respirația Divină este o metodă specială care realizează o conștiență a Unității Divine, o legătură puternică între practicant și Dumnezeu. Mai mult decât o tehnică mentală, ea va permite minții să se contopească cu Divinul prin intenție conștientă. „Pentru a deveni familiar cu acest concept, după însușirea primului nivel, am să vă rog să practicați această tehnică câteva zile consecutive, iar după o anumită perioadă de timp, ce diferă de la un individ la altul, o să
Agenda2004-31-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282702_a_284031]
-
pe rând de glasurile soliștilor și ale corului. Dar sigur, tema Misei este Destinul uman, beethoven impunând textului sacru expresii care îl reprezintă pe el, Omul Creator care știe că are dreptul și puterea de a provoca - înainte de a contemplă - Divinul. Mandeal tentează să atingă această energie colosală din care s-a ivit lucrarea. Orchestră, Corul - pregătit de Iosif Ion Prunner - îl urmează fără șovăire. Dificultatea tehnică dominată, în ansamblu, rămân porțiuni semnificative unde dicțiunea... se topește (referință mea este concertul
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
sau divinitatea, întrucat ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și creativitatea lui. Din această perspectivă, demonicul nu se mai opune divinului, ci satanicului. Goethe nu-i acorda nici lui Mefistofel rangul de demon, ci mai degrabă, pe acela de diavol - "drăcescul Mefistofel", îl numește și Blaga 7) - pentru că are mai multe legături cu iraționalitatea "tăgăduitoare și sterilă" decât cu "inconștientul organic
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
În special românele postbelice își văd știrbit prestigiul. Nici monumentala Istorie a literaturii de la origini pînă în prezent n-a scăpat cu totul de săgețile (unele înveninate) ale comentatorilor. Numai școală păstrează intact soclul cărturarului. Întrebarea este pentru cîtă vreme. Divinului critic de odinioară i-a luat locul un critic tot mai hulit. Pentru varietatea și profunzimea contestației actuale a lui Călinescu, articolul d-lui Gh. Grigurcu, pe care-l publicam în acest număr, este pe deplin caracteristic. Trebuie să recunosc
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
Foarte curioasă e legătura cu Bodnărescu, a cărui operă este eminesciană de sus pînă jos. Uneori pare a fi înrîurit pe acesta contactul oral cu Eminescu, alteori cel cărturăresc. Cu toate astea, și Eminescu l-ar fi folosit". În continuare, Divinul remarcă asemănările dintre poezia Mai departe a lui Samson Bodnărescu și eminesciana Peste vîrfuri. Un alt istoric literar consideră a putea afla o similitudine între poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N.
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
căci, după cum învață Aristotel de la pictor, personaj cheie în biografia sa, arta "te învață să ajungi în rai" - taina grijaniei devine realitate cotidiană: după plecarea din casă, în urma lui Aristotel rămân pe masă pâine și vin, însemne vizibile ale prezenței divinului. În mediul acvatic al memoriei ("A plâns și azi: îi vine să plângă permanent, se abține cât poate, îl inundă apa memoriei") și al casei cu ploaie nesfârșită, personajul renaște, în cele din urmă, nu numai din propriul trecut, dar
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
prealabil, alte praguri legate de opțiuni de metodă împrumutata prin contaminare de la inspiratul sau mentor, Ramiro Ortiz, dinspre cercul vestitei publicații florentine "La Voce" (interferente subtile cu "impresionismul" analitic ilustrat admirabil de un Renato Serra). cineva i-a pus ștampila divinul și, în realitate, l-a expediat în țarcul unui clișeu searbăd, gongoric. Vorbele mari au instituit gratuități de parada, de natură să obtureze perspectiva și accesul spre imensul travaliu călinescian. Anii dedicați de el descifrării tenace a lui Eminescu echivalează
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
pietrificare și prin coiful mugurelui/ Păzitorul fără dușmănie al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul prin omogenitatea intemporalitătii fantaste, prin mirabila contemporaneitate a toate celor ce au ființat, ființează și vor ființă: "Mă voi înfrînge, de toate descarnat./ Strălucește umbră ramurilor pe trunchiul copacului/ Și eu privesc alarmă de pe coaja/ Mea
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
ramurilor pe trunchiul copacului/ Și eu privesc alarmă de pe coaja/ Mea arătînd prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
piatră,/ nici vorbă s-ating mănăstirea Caterinei a Stîncii/ platonic oglindindu-se în adîncul din Lago Maggiore,/ amniotica anamneza: Grădină Maicii Chiliilor răsfrîntă-n Egee,/ stupul din Athos, cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma celebrelor viziuni ale Sfintei Tereza de Avila. Misticismul poetului cade în materia vizionara vîscoasa, devenind plastic, tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem - figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]