304 matches
-
oase abia la vârsta de 40 de ani, când mi-a apărut prima carte. Auzeam de ei, dar nu eram curios. Spre exemplu, pe Mircea Cărtărescu nici acum nu-l cunosc personal, desi îl citeam, îmi plăcea mult, l-am divinizat că poet și prozator, si cu Levantul și cu Visul</b>. După asta a cam început să bată pasul pe loc. Cât despre atitudinea lui poltică, Cărtărescu a fost pro-putere timp de opt ani, iar când a început să se
„La noi n-a existat o solidaritate între intelectuali și muncitori nici înainte și nici după ’89” () [Corola-website/Science/295664_a_296993]
-
căruia se află clădirea din care Împărăteasa atacă energetic Arsenalele. Astfel, reporterul este condamnat să se plimbe de la un capăt la altul al timpului. Apariția unui magazin al Făuritorilor de arme în satul Glay duce la nemulțumirea locuitorilor, care o divinizează pe Împărătească și văd în Arsenale opoziția care trebuie distrusă. Cel mai vehement sătean este Fara Clark, dar, spre marea lui dezamăgire, fiul său, Cayle, se lasă sedus de vânzătoarea magazinului, Lucy, și fuge de acasă, pentru a se înrola
Arsenalele din Isher () [Corola-website/Science/321407_a_322736]
-
aprține lui Alfred Binet (1857-1911) în lucrarea sa "Le fétichisme dans l’amour" (ul în dragoste). Denumirea provine din , cuvânt care denumește obiecte sacre. Inițial, acesta a fost folosit pentru a desemna credința în obiecte pe care oamenii primitivi le divinizau, atribuindu-le anumite forțe ocrotitoare și pe care ei le purtau spre a fi apărați de nenorociri. Aceste obiecte vrăjite (fetișuri, talismane, amulete) erau adorate ca zeități. O teorie interesantă privind fetișismul sexual a fost concepută de Sigmund Freud. Conform
Fetișism () [Corola-website/Science/325138_a_326467]
-
Plotina. A călătorit, însoțindu-l pe Traian și sfătuindu-l asupra deciziilor pe care trebuia să le ia. A fost venerată cu monumente și inscripții în întregul Imperiu Roman. "Ulpia Marciana" a murit prin anii 112 / 114, iar Traian a divinizat-o, și i-a dedicat două orașe "Marciana" (denumirea întreagă, în , azi Timgad, în Algeria) și Marciana Ulpia Traiana, azi orașul bulgar Devnea. Ulpia Marciana a fost o femeie cu mari merite și virtuți. A fost mama "Saloninei Matidia", care
Ulpia Marciana () [Corola-website/Science/323077_a_324406]
-
potopului original, anume acela în care avea loc un conflict între diverse grupuri și ierarhii de zei, așa cum știm că se întâmplă în variantele mesopotamiene. Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că în perioada monarhică, sub Solomon, evreii divinizau mai mulți dumnezei în afară de YHWH, precum Baal, Așera (soția lui YHWH), Milkon și Kemos. Panteonul evreiesc era ierarhic, în el intrând și kerubimi (sau heruvimi), inițial personificări ai norilor furtunii, ființe fantastice cu aripi de acvilă cunoscute și de către alte
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
face simțit. Faptul că vinul material este interzis de către Legea islamică accentuează și mai mult acest simbolism prezent în literatură. Tema vinului își are rădăcini adânci în tradiția iraniană, având în vedere că vechii persani venerau vinul și chiar îl divinizau sub numele de Haoma ( inițial, numele unei băuturi mitice care conferea nemurirea, destinată zeilor și celor aleși - precum ambrozia la greci - cu aceeași funcție ca Soma la indieni ). Acest cult persan al vinului are drept similitudine în Europa precreștină, cultul
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
au ridicat problema posibilității ca acest obiect să conțină simboluri creștine. Peștele și pâinea (tăiată în formă de cruce) sunt simboluri care apar, ce-i drept, pe multe monumente antice dinaintea creștinismului, în legătura cu diferite credințe precreștine. Peștele era divinizat, împreună cu zeitațile Atargatis și Kybele, în religiile orientale. Pâinea (inclusiv cea tăiată în formă de cruce) se întâlnește, împreună cu alte simboluri ale cultului lui Mithras , și în cultele siriene. Creștinii au preluat, încă de timpuriu peștele și pâinea, în cadrul simbolurilor
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
același pământ, aceeași sămânță, aceleași condiții climaterice. O singură deosebire, tractorul! "E evident că nimeni nu se gândește, așa cred cel puțin, că țăranul o să-și îndemne boii sa se repeadă cu coarnele în tractor, zise Vaintrub. Numai că tractorul, divinizat, o să treacă precum tăvălugul peste o întreagă civilizație țărănească și întrebarea e dacă o să aducă una mai bună, dacă e însoțit de ideea unei agriculturi colectiviste. E obligatorie această idee?" "E obligatorie, strigă Vasile. Tractorul nu poate lucra decât pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o bancă sub o salcie pletoasă pe malul lacului. Iubirea înseamnă pentru el poezie, fericirea absolută, uneori obsesie, ca în cazul relației de lungă durată cu enigmatica și contradictoria L. Romanticul nu se dezice, îi trimite sute de scrisori, o divinizează, dar ajunge și s-o deteste, evoluția impetuosului sentiment fiind una în zig-zag prin frecventele despărțiri ,definitive", urmate mereu de tandrele împăcări. Oscilația se datora și faptului că L. era lesbiană. El continuă să o iubească, dar apar și iubiri
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
și comentată astfel: Este aici unul dintre bocetele cele mai frumoase ale literaturii române. Jurnalul suedez este, în întregul său, un legămînt de sărăcie, castitate și supunere - un gest de femeie care se supune, cu mîndrie, Eroului pe care îl divinizează. în fond, Gabriela Melinescu își asumă condiția de femeie cu mîndrie, cu orgoliul pe care doar universul tradițional îl poate realiza." Dacă facem abstracție de admirația pentru femeile care își cunosc locul și de ușoara antipatie față de româno-americanii prea relaxați
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
felicitările de rigoare și, drept recompensă, mult așteptata noastră întậlnire, soldată uneori cu certuri, cu lacrimi și împăcări, ca între îndrăgostiți. Pe Virgil l-am iubit mult, mult de tot, aș putea spune chiar că l-am adorat, l-am divinizat, dat fiind înaltul lui intelectualism, gravitatea gậndirii, măreția omului, a superomului... Era o păcere săl asculți făcậnd critică literară autentică, la prima lectură a operei, fără a-și nota absolut nimic despre nimeni. Avea o memorie fenomenală și mai des
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ședințe de pozat, dacă vreau să termin odată cu ele), era și el un bun dansator, poate că mai puțin spontan, dar, într-un anumit sens, mult mai profesionist decât sora mea Boo Boo. Fratele lui geamăn, Waker, călugărul, cartusianul, îl diviniza, în copilărie, pe W.C. Fields și, în onoarea imaginii inspirate și flamboaiante, dar sfinte, a acestuia, obișnuia să jongleze ore întregi cu cutii de trabucuri și cu multe altele, până când a căpătat o spectaculoasă dexteritate în această îndeletnicire. (În familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ar naște în dumneavoastră prin cunoașterea subtilităților și abilităților firii noastre, avem libertatea mișcării și învingerii. Nu e vorba numai de intuiție - la dumneavoastră funcționează greu sau deloc - mai sunt și altele, derivate, creatoare de confuzii care fac să ne divinizați, e vorba mai ales de cei slabi de înger. - Chiar credeți în ce spuneți? sau e o cochetărie a inteligenței? - Sunteți la fel de naiv ca în urmă cu jumătate de an, în tren. De fapt ce gândeați atunci? - Nimic. O simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
orice exercițiu de afecțiune și de admirație, tânărul trebuie să mențină o anume distanță critică, să nu asculte ori să preia orbește sfaturi, atitudini, un anume fel de-a scrie. Orice mentor este supus greșelii și orice emul care își divinizează fără măsură maestrul sfârșește prin a nu mai fi el însuși. În definitiv, model sau maestru poate fi oricine: șef, coleg, ziarist de la o altă publicație. Poate fi chiar și un ziarist descoperit în arhive: Brunea-Fox, Teodorescu-Braniște, Chirilă, Șeicaru, Nae
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Fabliau plotting against romance in Chaucer's The Knight's Tale, în „Style”, fall 1997, vol. 31, nr. 3, pp. 538-539. 752 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 145. 204 asupra tuturor are în ea ceva nepământesc, ca și cum ar fi divinizată pentru realele calități pe care le deține. Întruchipează, prin prezența ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dizolvându-mă. Nu va mai avea răbdare cu fusta, o va sfâșia un pic. Atât de mare îi va fi dorința! Nu va aprinde lumina. Va continua să se uite la mine plin de dorință, să mă admire, să mă divinizeze, să-mi înfierbânte corpul cu mâinile lui, așteptând până când fiecare centimetru din pielea mea va vibra"*. "Lilith", în Vénus erotica, pp. 67-68. Vom nota aici două trăsături: importanța acordată lentorii, erotizarea și valorizarea întregului corp. Partenerul masculin este chemat să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ci fiecăruia dintre personajele cărții. Constatarea i se aplică, evident, și lui Moose Malloy (despre care tot Marlowe afirmă că „nu era nici pe departe un adevărat ticălos”), dar și detectivului. În loc să accepte iubirea unei femei decente, care aproape îl divinizează (deși profund ironice, efuziunile lui Anne trădează pasiunea adevărată, fiind parte a unei strategii a seducției expuse vederii: „Ești atât de minunat, spuse ea. Atât de curajos, de hotărât și lucrezi pentru atât de puțini bani. Ești pocnit în cap
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care am dezvoltat-o anterior 55, putem deja să precizăm că distincția de bază a sistemului cristologic se face Între cristologia „joasă” și cea „Înaltă” - prima tinzînd să-l coboare pe Cristos la dimensiuni omenești, cealaltă avînd tendința să-l divinizeze În Întregime. Toate celelalte cristologii se situează Între acestea două. Să recapitulăm acum, Într-o formă sistematică, dihotomiile pe care le-am detectat anterior În dezbaterea cristologică. Cea mai importantă este opoziția uman-versus-divin. Extremele ei par a fi psilantropismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
catastrofe? De la ban, în primul rând. El a "salvat" arta. De la el vine tot binele. De aceea One Dollar Bill a lui Warhol ocupă un loc totemic în pragul erei noastre vizuale. Arta, din fericire, este o piață și o divinizăm pe cea dintâi pentru că am divinizat-o, mai înainte și mai ales, pe cea de-a doua. Sau, mai degrabă, miracolul supraviețuirii provine din întâlnirea între caracteristicile fizice ale obiectului de artă obiect solid, rar, mobil, transportabil, nereproductibil (sau limitat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
El a "salvat" arta. De la el vine tot binele. De aceea One Dollar Bill a lui Warhol ocupă un loc totemic în pragul erei noastre vizuale. Arta, din fericire, este o piață și o divinizăm pe cea dintâi pentru că am divinizat-o, mai înainte și mai ales, pe cea de-a doua. Sau, mai degrabă, miracolul supraviețuirii provine din întâlnirea între caracteristicile fizice ale obiectului de artă obiect solid, rar, mobil, transportabil, nereproductibil (sau limitat statutar în tiraje), transmisibil, pasibil deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
practică pe cea monumentală, cu destinație cultică, lucrul acesta îl înțelegem nu atât din interdicția, care vane din Vechiul Testament: „Să nu-ți faci ție chip cioplit!”cât din împrejurările istorice, în care creștinismul avea de luptat cu păgânismul Eladei, care diviniza statuile. Poporul grec, care deține în istoria lumii supremația geniului statuar, a renunțat la această glorie în momentul când a intrat în ortodoxie, fiindcă statuile lui, care au rămas până azi modele de perfecțiune, erau identice cu zeii adorați. Această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
climatul absurd. Or, pentru a nu mă referi decât la filosofiile existențialiste, văd că toate, fără nici o excepție, îmi propun evaziunea. Printr-un raționament ciudat, plecați de la absurd pe ruinele rațiunii, într-un univers închis și limitat la uman, ei divinizează ceea ce-i strivește și găsesc un motiv de a spera în ceea ce-i vitregește. Această speranță silnică este la toți de esență religioasă. Merită să ne oprim asupra ei. Voi analiza aici, și doar spre a exemplifica, numai câteva teme
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se înșele în judecata sa, nu la fel stau lucrurile când neagă. Strigătului său de revoltă îi ia locul o adeziune nebunească și iată-l ajuns în situația de a ignora absurdul ce-l lumina până atunci și de a diviniza singura certitudine care-i mai rămâne, iraționalul. Important nu este să te vindeci, îi spunea abatele Galiani doamnei d Epinay, ci să trăiești cu bolile pe care le ai. Kierkegaard vrea să se vindece. E dorința sa cea mai arzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
privitor la relația lor cu restul universului o schimbare care a dus de la divinizarea zeilor la divinizarea înțelepților, la divinizarea cercetătorilor științifici și empirici. "Cu puțin noroc, acest proces va sfârși prin a ne priva de capacitatea de a mai diviniza ceva"189. Rorty crede că părăsirea oricărui tip de credință e șansa omului, că acesta "nu va mai da naștere în mod necesar unei condiții insuportabile, nici unui vid, nici unui abis". (Ne găsim în plină confuzie dintre credință și cultură, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la aberații de felul celor emise de un Patapievici, Călin Vlasie ș. a., aberații care au reușit să-i dezguste până și pe emitenții lor, încât unii au ajuns la "înțelepciunea" că e vremea să se dezică măcar parțial de canonul divinizat până mai ieri. (Patapievici însuși, de exemplu, prin teoria "omului recent", recunoscut ca o creație a postmodernității.). De altfel, soarta conceptului, pe alte meleaguri, îi silește la retractări și revizuiri, fiindcă omul fără identitate își mulează ființa mereu după ce gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]