119 matches
-
Această imagine metafizică ancestrală a fost justificată prin valoarea sa motivantă bazată pe sugestibilitatea omului primitiv, datorită căreia exemplul idealizat al strămoșului divinizat exercita o influență decisiv motivantă asupra conduitei din timpul vieții. Speranța de unire după moarte cu tatăl-strămoș divinizat și imortalizat avea drept unic sens valabil influența emotivă pe care imaginea unei justiții transcendente a putut să o exercite asupra vieții reale a triburilor primitive. Este deci vorba despre o problemă cu implicații atît individuale, cît și sociale. Credința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnificația elementului magic pentru a-l izola și a-l putea elimina în final din mitul autentic. Pentru animism, sîngele vărsat putea să aibă o putere magică de răscumpărare și de iertare. În cadrul ceremoniilor magice, omul primitiv oferă sîngele strămoșului divinizat tatălui, pentru a intra în relații de schimb cu el, ca să-i cumpere bunăvoința, pentru ca acesta, bînd sîngele, să învie și, odată înviat, să-l apere. Fără împlinirea sacrificiului, divinitatea-tată ar risca să devină spirit osil, strigoiul-vampir care s-ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obiectiv activitatea esențială a întregii vieți, deci valorificarea intimă, motivația. Dat fiind faptul că distincția dintre motivația justă și cea falsă și legalitatea acestui proces, transformarea motivației false în motivație justă, constituie sarcina psihologiei intime, împlinirea salutară a eroului simbolic divinizat nu este în cele din urmă decît un caz special de legalitate psihologică; nici nu poate fi altfel, întrucît, fiind un om real, o ființă umană, activitatea eroului mitic rămîne în mod necesar inclusă în legea care guvernează psihicul uman
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este împotriva omului ia formele amintite mai sus. Dar cea mai izbutită însușire a lui este că suferă nu de el însuși, ci de "omul așa cum este el". Punând alături, în unitatea ființei lui, caracterul reactiv ("ca expresie sublimată sau divinizată a forțelor reactive") și caracterul activ ("omul activ ca produs esențialmente eșuat, al unei activități căreia îi lipsește esențialmente scopul"255), omul superior pregătește apariția supraomului; numai el își poate asuma această sarcină. Rolul său este, prin urmare, acela de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
În decembrie începeau Dionisiile rustice, sau Dionisiile Mici, sărbători țărănești ale podgorenilor în cadrul cărora i se mulțumea zeului pentru recolta obținută. Ceremonia principală consta într-un cortegiu, însoțit de cântece și de dansuri, care ducea în procesiune un imens falus divinizat, simbol al fecundității pământului. În ianuarie aveau loc Leneenele, sau sărbătoarea teascurilor (lenoï), apoi, timp de trei zile, la sfârșitul lui februarie, se desfășurau Antesteriile 36. Primele două zile (numite "deschiderea urcioarelor" și a "cănilor") corespundeau episoadelor vinificării, în timp ce a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Sokari" ca o formă a lui Osirisxe "Osiris". În concluzie, jocurile de cuvinte și structurile În care cuvintele se articulează sunt pline de sens. Nu este deci nimic uimitor În faptul că există divinități care sunt doar cuvinte personificate și divinizate, cum ar fi Huxe "Hu" (Autoritatea), Siaxe "Sia" (Mintea), Maatxe "Maat" (Adevărul, Celxe "Cel" Drept, Ordinea cosmică) (490b; 1774b): divinități care existau deja și care vor rămâne active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE" Așadar, găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tuturor divinităților asiriene și hotărâtor al destinelor. Simbolul său este discul solar Înaripat. Mai târziu, Assur este reprezentat ca un arcaș războinic. Așadar, Assur Își urmează Îndeaproape poporul și se războiește alături de el. 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 1tc "9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați1" Ne aflăm Într-un moment potrivit pentru a discuta despre aceste ființe care sunt considerate, În teologia și practica religioasă mesopotamiană, persoane divine, dar nu zei adevărați. Calitatea acestor ființe se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la sfârșitul Calcoliticului (cf. par. 1.e) și din perioada Protodinastică II (cca 2750Î.Hr.), ne putem gândi că Uruk a fost Încă din cele mai vechi timpuri un Însuflețit centru literar, cu o tendință evidentă către epic. e) Regii divinizați De-a lungul Întregii perioade a istoriei mesopotamiene, regele s-a bucurat mereu de un respect deosebit ca reprezentant sau vicar al divinității. În cele mai vechi timpuri sumeriene, capul politic și cel religios se identificau În aceeași persoană: e
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a ajuns la divinizarea regelui Încă din timpul vieții, iar numele său Începe să fie precedat În scris, ca În cazul zeilor propriu-ziși, de determinativul divin (d i n g i r, În sumeriană, și ilum, În akkadiană). Primul rege divinizat a fost, În timpul dinastiei akkadiene, marele Nar³m-Sinxe "Sin" (2254-2218 Î.Hr.). Desigur, nu este vorba despre o divinizare În sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales faptul că până
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grupul zeităților solare, urmat de zeii furtunii, de zeii protectori, apoi de un grup compozit de divinități hitite, hatice și hurrite; urmează grupul de zei războinici, de zeițe regine, de zeii populațiilor nomade, de zeii lumii de „dincolo”; elementele naturale divinizate completează această listă. Această ierarhie pare să-și limiteze valabilitatea doar la listele divine ale tratatelor, pentru care a și fost creată, În scopuri evident politice; trebuie să observăm că, Într-adevăr, În alte tipuri de documente se află pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ariya"; divinitățile lumii subterane, Iștuștayaxe "Iștuștaya" și Papayaxe "Papaya", și Lelwanixe "Lelwani", care, În izvoarele hatice, are conotații masculine (Otten, 1950). Alte divinități importante sunt Zilipurixe "Zilipuri", care are un rol important În ritualurile de Întemeiere; zeița Kaitxe "Kait", grâul divinizat; zeița-regină Kata¿a, venerată mai ales În cetatea Katapa; Teteș¿api, probabil un fel de pòtnia theròn sau stăpână a animalelor; zeul ¾așameli, care ascunde armatele În marș etc. O trăsătură caracteristică a panteonului hatic este faptul că unele divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
punico-feniciene Astartexe "Astarte"), Adammaumxe "Adammaum", Kamishxe "Kamish" (precursoare a zeiței moabite Kemoshxe "Kemosh"), Amarigxe "Amarig", Ilamxe "Ilam", Timmutuxe "Timmutu" (mesopotamiana Tiamat), Ashtabixe "Ashtabi", Ishkharaxe "Ishkhara", Utuxe "Utu" (care poate acoperi o divinitate locală solară), Kashaluxe "Kashalu" (ugaritul Kotharxe "Kothar"), râul divinizat Balikhxe "Balikh", dar și B³radu m³du, „Marele Frig”, legat de grindină și ger, atestat În Biblie ca entitate În subordinea lui YHWHxe "YHWH". Dacă ne Îndreptăm atenția spre repertoriul vast de nume și epitete divine reflectate de antroponimie, tabloul schițat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tocmai din acest motiv Melqart a fost identificat cu Herakles, eroul grec fondator de colonii, dar la baza unei asemenea alăturări trebuie să fi stat faptul că zeul era cel mai evident moștenitor al tradiției siriene a regilor morți și divinizați, așadar o figură ambiguă și nu ușor de clasificat În viziunea greacă. Sanctuarul lui Melqart din Tir, care o găzduia și pe Astartexe "Astarte", ne este descris de Herodot (II, 44) ca fiind plin de ofrande prețioase și comori, caracterizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
13, distrusă apoi În urma reformei religioase a lui Iosua (2 regi 23, 13). În ceea ce privește personalitatea sa, elemente etimologice și comparative ne fac să vedem o figură divină tipică, războinică și legată de regalitate, formată În mediul tradiției cultului strămoșilor regali divinizați, atât de tipic pentru zona siro-palestiniană. Există destule indicii care să ne facă să presupunem o posibilă Înrudire cu fenicianul Melqartxe "Melqart", și acesta „rege” al Tirului, asimilat lui Herakles. În acest sens, trebuie menționată o inscripție greacă de la Amman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și profetice (cf. subcapitolul 1.2d). La Roma, realitatea care se numește „religie” nu este monopolizată de o castă sacerdotală Închisă ori de un rege divinizat. La Roma, colegiile sacerdotale centrale se limitează la dreptul sacru, la legile-cadru, cum este aceea din Urso (cf. subcapitolul 3.2a), și la cazuistică, la divinație și la un control moderat al corectei practici religioase. Din câte știm, ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucru care ne Îndreptățește să afirmăm că acest cult a fost la un moment dat pangermanic. În orice caz, dovada că Mamele sunt o moștenire indo-europeană este furnizată de o serie de epitete, atribuite În Rig-Veda zeilor sau altor ființe divinizate, care au stârnit uimire În rândul interpreților: este vorba despre dvim³tar, „care are două mame” (lucru spus de două ori despre Agnixe "Agni"), trim³tar-, „care are trei mame” (atribuit unei divinități neidentificabile cu certitudine), saptam³tar-, „care are șapte mame” (atribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rândul interpreților: este vorba despre dvim³tar, „care are două mame” (lucru spus de două ori despre Agnixe "Agni"), trim³tar-, „care are trei mame” (atribuit unei divinități neidentificabile cu certitudine), saptam³tar-, „care are șapte mame” (atribuit lui Așvinxe "Așvin" și onorariului divinizat plătit preoților care Împlineau sacrificiul - dakÌiñ³) și ihehm³tar-, „care are mame oriunde” (lucru spus despre Agni și Indraxe "Indra"). După cum spuneam, exegeții, perplecși, au recunoscut sincer că nu Înțeleg sensul epitetelor sau au Încercat să le explice de la caz la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1. Crearea lumii (cosmogonia) 152 2. Crearea omului (antropogonia) 154 3. Munca (destin al omului), păcatul originar, pedeapsa și potopul 156 4. Darul divin al civilizației 158 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]