357 matches
-
îl ia cu el la München, unde primise conducerea clinicii de Psihiatrie a Universității din acest oraș. Între 1903 și 1912, Alzheimer conduce laboratorul de Anatomie patologică lucrând în același timp și ca medic primar în clinică. Aici își susține dizertația de docență ("Habilitation") cu tema: "Studii histologice pentru diagnosticul diferențial al paraliziei generale progresive". La 9 aprilie 1906, Alzheimer primește știrea morții pacientei Aguste D., a cărei evoluție nu încetase să o urmărească. La examinarea amănunțită a creierului, obținut în urma
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
a fost un specialist în studii clasice din Germania și care o mare parte din viață a locuit în SUA. A studiat la Universitatea din Marburg și apoi la Universitatea Humboldt din Berlin. Teza sa de doctorat a fost o dizertație referitoare la "Metafizica" lui Aristotel. La numai 26 de ani devine profesor la Universitatea din Basel. Ocupă o poziție similară la Kiel, pentru ca în 1921 să se întoarcă la Berlin. Ascensiunea mișcării de dreapta îl nemulțumește și în "Humanistische Reden
Werner Jaeger () [Corola-website/Science/334246_a_335575]
-
aprofundate asupra reproducerii și reușește să efectueze pentru prima dată o fecundație artificială la broască. Într-o experiență de transplantare, reușește să implanteze capul unui melc pe corpul altuia. Rezultatele vor fi publicate în ""Dissertazioni di fisica animale e vegetale"" ("Dizertație de fizică animală și vegetală"). În 1788 vizitează vulcanul Vezuviu și vulcanii de pe Insulele Liparice și din Sicilia și prezintă rezultatele observațiilor sale în lucrarea ""Viaggi alle due Sicilie ed alcune parti dell'Apennino"" ("Călătorie în cele două Sicilii și
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]
-
între anii 1920 și 1955, generație din care a făcut parte și Dumitru Stăniloae. Profesorul de teologie a urmat studiile superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a terminat-o în anul 1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg și la Facultatea de Teologie protestantă din Starsbourg. A predat între
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
astfel că primul său număr (24 august 1996) - la care Igor Ursenco urma să fie redactor-șef - a fost și ultimul. Ulterior, în calitatea sa de doctorand la "alma mater", Igor Ursenco va redacta în perioada 1995-1998 o lucrare de dizertație pionierat despre intertextualitate în lirica basarabeană din perioada totalitarismului, rămasă finalmente nesusținută din cauza ostilității manifeste a unor membri de la Catedra de Literatură Contemporană. În timpul studiilor (1990-95) la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Republica Moldova, Igor Ursenco a lucrat
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
Tîrgu-Mureș, secția Română-Engleză, încheind studiile cu o lucrare de licență despre poezia lui Mircea Cărtărescu. Un an mai târziu finalizează și studiile de masterat în domeniul Istoria literaturii și sistemul criticii literare, în cadrul Universității Petru Maior, cu o teză de dizertație dedicată primului val de prozatori din generația 2000. Din 2007 până în 2010 este doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Studii Literare din Universitatea târgumureșeană, cu o teză condusă de Iulian Boldea intitulată "Protest și literatură în opera Monicăi Lovinescu și a
Dumitru-Mircea Buda () [Corola-website/Science/321511_a_322840]
-
fizica și filozofia (cu neokantianul Kuno Fischer) la Jena. În perioada 1871 - 1873 studiază matematica, fizica, chimia și filozofia (cu neokantianul Rudolf Hermann Lotze) la Göttingen. În 1873 devine absolvent al facultății din Göttingen ca doctor în filozofie cu o dizertație pe tema " Despre reprezentarea geometrică a lucrurilor imaginare în câmp", ca anul următor să dea examenul de docență în matematică la Jena cu lucrarea "Rechnungsmethoden, die sich auf eine Erweiterung des Größenbegriffs gründen" ("Metode de calcul bazate pe extinderea noțiunii
Gottlob Frege () [Corola-website/Science/304352_a_305681]
-
recunoscută, având în vedere impactul pe care îl poate avea tehnologia asupra succesului, supraviețuirii sau insuccesului activității economice a companiilor, în special într-un mediu de concurență intensivă și globală. Etimologie. Termenul tehnologie provine din l.greacă: "tekhnologia" (tratare sau dizertație asupra unei arte, expunerea regulilor unei arte), format din : "tekhnë" (artă, meserie) + -"logos" (cuvânt). Referința la meserie implică aplicarea competențelor și cunoștințelor în practică. Semnificația originală în l.greacă a fost "discurs asupra artelor". În engleză a apărut în secolul
Tehnologie () [Corola-website/Science/296555_a_297884]
-
notata cu 10. a urmat cursuri de studii aprofundate (master) în cadrul Facultății de Drept din cadrul Universității Al. I Cuza din Iași imediat dupa absolvirea facultății, pe specializarea „Drept internațional public și privat”. În 1998 le-a absolvit cu lucrarea de dizertație: „Constituirea societăților anonime în dreptul comparat”, notata, de asemenea, cu 10. Cariera profesională a lui a început în octombrie 1997 când a acceptat un post de avocat stagiar în cadrul Baroului Iași la Cabinetul individual de avocatură „Vasile Olteanu” iar la scurt
Marius Striblea () [Corola-website/Science/322637_a_323966]
-
când a devenit larg cunoscută printre comunitatea inginerilor electrotehniști în timpul și după al doilea război mondial. Rigurozitatea teoretică a tezei lui Shannon a înlocuit complet metodele "ad hoc" folosite anterior. Vannevar Bush i-a sugerat lui Shannon să lucreze la dizertația sa la Cold Spring Harbor Laboratory, finanțat de Institutul Carnegie condus de Bush, pentru a dezvolta relații matematice similare pentru genetica mendeliană, ceea ce a avut ca rezultat teza de doctorat a lui Shannon din 1940 de la MIT, "O algebră pentru
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
poezii deja din 1897 în diverse reviste, în 1901 i-a apărut cartea de poezii Silberne Seiten și în 1904 prima nuvelă, Die Liebe der Erika Ewald. În același an din urmă, a dobândit și titlul de doctor cu o dizertație despre filosofia lui Hippolyte Taine, sub supravegherea profesorului Friedrich Jodl. Pe langă propriile scriei, Zweig a publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist. Zweig a dus un stil de viață de mare burghez
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
comercianți, a crescut într-un mediu monahal, fiind educat de "frații" congregației din Deventer, care îl inițiază în mistica înoitoare denumită "Devotio moderna". Studiază dreptul și matematica la renumita Universitate din Padova, unde, în 1423, își ia doctoratul cu o dizertație în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
1949 Morrison a intrat la Universitatea Howard pentru a studia engleza. Morrison și-a luat licența în engleză la Howard în 1953, apoi și-a luat Masteratul, tot în engleză, la Universitatea Cornell în 1955, pentru care a scris o dizertație despre sinucidere în lucrările lui William Faulkner și Virginia Woolf . După absolvire, Morrison a devenit asistent universitar la catedra de limbă engleză la Universitatea de Sud Texas în Houston, Texas (între 1955-57) apoi s-a întors la Howard pentru a
Toni Morrison () [Corola-website/Science/308617_a_309946]
-
ziarului "Cuvântul" (serie nouă, organul informativ al Guvernului Național-Legionar). În Franța a studiat la Sorbona (1949). În Canada, la Toronto, și-a obținut titlul de "Master of Arts" în 1953, iar în 1962 titlul de "Doctor în Litere" cu o dizertație despre Rilke ("Inner experience în Rilke's work"), iar din noiembrie 1966 profesor universitar la Universitatea din Mankato, Minneapolis. Începând cu anul 1948, colaborează la revistele: "Luceafărul" (Dir. Mircea Eliade), Paris; "Dacia" (editori Dumitru Paulescu, Ion Țolescu, I.G. Dimitriu, Mihăilescu
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
a Institutului de Neurologie al Academiei Române de sub conducerea lui Arthur Kreindler. Aici are posibilitatea unei activități susținute în domeniul cercetării științifice, în strânsă colaborare cu Clinica de Neurochirurgie de sub conducerea lui Constantin Arseni. Rezultatele observațiilor sale se vor concretiza în dizertația " Afazia în procesele expansive intracraniene", cu care obține titlul de Doctor în Științe Medicale, și în numeroase articole publicate în țară și în reviste de prestigiu din străinătate. Totuși posibilitățile sale de dezvoltare științifică și academică rămân limitate, întrucât în
Mihai Ioan Botez () [Corola-website/Science/297664_a_298993]
-
oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului. Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii și 10 dizertații de medicină. Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la Fustat și a fost înmormântat, conform dorinței lui, la Tiberia, Palestina (Eretz Israel). Mormântul său poate fi văzut și astăzi. Marele merit al lui Maimonide este acel de a fi
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Frăsinei în anul 1985, iar ulterior a fost hirotonit ierodiacon (1985) și ieromonah (1986). În anul 1985 a făcut cursurile doctoratorale în specialitatea Patrologie la Institutul Teologic din București, cu dizertația "Politica religioasă a împăratului Iustinian", avându-l coordonator științific pe Pr. prof. dr. Ștefan Alexe. După ce timp de un an (1986-1987) a urmat cursuri de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble, și-a continuat
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
o nouă metodă de numărare a izotopilor de plumb din rocile vulcanice, adică acelea formate prin încălzire față de cele formate prin sedimentare. Brown a realizat că munca putea fi extrem de minuțioasă, astfel i-a încredințat-o lui ca proiect de dizertație. Nu înainte de a-l asigura pe tânărul om de știință că aflarea vârstei Pământului cu ajutorul noii sale metode va fi floare la ureche. În realitate, avea să dureze ani. a început să lucreze la proiect în 1948. Vreme de șapte
Clair Patterson () [Corola-website/Science/320843_a_322172]
-
îi cunoaște pe Constantin Noica și Octavian Vuia, între alți intelectuali români care studiau în Germania, și cărora le devine prieten și corespondent. A obținut titlul de doctor în 1940 la Facultatea de Litere a Universității din Coimbra, cu o dizertație despre "Cunoaștere și Realitate", revenind apoi la Berlin până în 1942, dată la care se întoarce definitiv în Portugalia. La Lisabona îl cunoaște pe Mircea Eliade, consilier cultural în cadrul diplomației române, cu care se împrietenește și va purta corespondență, Eliade menționându
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
menționându-l în "Jurnalul Portughez", precum și în "Jurnalul" pe care-l va scrie mai târziu în Franța. În 1946 a concurat pentru postul de profesor extraordinar la secția de științe pedagogice a Facultății de Litere a Universității din Lisabona cu dizertația "Fundamentarea Existențială a Pedagogiei", iar în 1950 a devenit primul profesor de pedagogie din Portugalia. A condus catedrele de Istoria educației, Organizare și administrație școlară, Morală, și Istoria filozofiei antice (1943-47), precum și cursul de Pedagogie și didactică din 1948. A
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
și celebrul ""Pătrat negru pe fond alb"". Artistul pătrunde în arta abstractă, realizând compoziții bazate exclusiv pe forme geometrice simple, pictate în culori unitare. În 1916 publică broșura "De la cubism și futurism la suprematism. Noul realism în pictură". În această dizertație artistul califică suprematismul ca fiind pictură avangardistă. Analizează principalele direcții artistice și pe fiecare dintre ele o apreciază din punctul de vedere al valorilor pe care le-a adus în crearea următoarei etape în istoria picturii, apoi le critică pentru
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
al Universității “Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Fizică, cu o lucrare de diplomă care trata din punct de vedere filosofic conceptul de ENTROPIE. 1996 (iunie) - Master în Jurnalism la Facultatea de Litere a Universității “Al. I. Cuza” Iași, susținînd dizertația MEDIATIZAREA POLITOLOGIEI ÎN ROMÂNIA. 2004 - Doctor în științe umaniste, specialitatea filologie, cu o lucrare despre jurnalistică lui Camil Petrescu, sub conducerea științifică a prof. Liviu Leonte. 1979-1983: redactor, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
tatălui. Tatăl său, un om profund religios și obsedat de sentimentul păcatului, a influențat dezvoltarea tânărului Soeren în direcția unei melancolii religioase și a unei imaginații fastidioase. Studiază teologia intre anii 1830 și 1840 la Universitatea din Copenhaga, susținându-și dizertația finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În același an, se logodește cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna. Renunță la intenția de a
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
țării, pentru ca guvernul să poată fi expresia voinței parlamentului. Reorganizarea sistemului electoral - iată cu ce trebuie început”. Teza semăna mai mult cu un eseu politic în care erau criticate stările de lucruri din România la începutul sec. XX decât o dizertație juridică de drept constituțional. După ce și-a terminat studiile, a deținut, pentru scurt timp, în anul 1913, funcția de avocat al Statului pentru Ministerul Instrucțiunii Publice. Însă mai atras părea să fie de publicistică, cu care cocheta încă din perioada
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
particulară, ""Școala secundară de fete"", condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. Examenul de bacalaureat l-a susținut la "Liceul I.C. Massim", secția clasică, încheind cu o "dizertație" cu tema "" Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir"". Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al "Teatrului Național București" în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înnascute ale Mariei Filotti. După terminarea
Maria Filotti () [Corola-website/Science/306282_a_307611]