695 matches
-
XV-lea), caracterizat prin libertinaj al moravurilor. Émilie are câteva aventuri de scurtă durată, printre altele cu matematicianul Alexis-Claude Clairaut și cu astronomul Pierre Louis Maupertuis. În 1733, Émilie îl cunoaște pe Voltaire, care îi devine amant. Voltaire era în dizgrație, Émilie îl adăpostește în castelul din Cirey-sur-Blaise din Champagne: el era în vârstă de 39 de ani, ea împlinise 27 de ani. Legătura lor avea să dureze cincisprezece ani. Dintre toți amanții săi, Voltaire a avut cea mai mare influență
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
a fost criticat pentru tacticile sale. Asta, evident, a fost legat de schimbările pe scena politică de la Kremlin. Atunci când era la putere, era lăudat ca un mare erou ("Gheorghi - cel care ne-a adus Victoria"), iar, atunci când era căzut în dizgrație devenea "mareșalul canibal" (маршал-людоед). A rămas cel mai controversat comandant sovietic până în zilele noastre, bucurându-se de aprecieri diametral opuse publicate de cei din aceiași generație cu el, de istorici militari sau de soldații care au luptat sub comanda lui
Gheorghi Jukov () [Corola-website/Science/300115_a_301444]
-
și pentru Anna de Austria. Mai tarziu ea s-a căsătorit cu François de Bassompierre într-o ceremonie secretă. S-a spus că ei au avut un copil însă nu există dovezi. Căsătorindu-se cu Bassompierre, ei au trăit în dizgrație, Louise Marguerite murind la Chateau d'Eu.
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
funcționar sau grefier al curții de cereri și probabil asculta plângerile săracilor ce apoi erau prezentate Lordului Protector. Se pare că a fost și secretarul privat al Lordului Protector, ceea ce-l face să întâmpine dificultăți serioase când acesta cade în dizgrație. În 10 octombrie este arestat, iar în noiembrie este închis în Turnul Londrei. Cecil reușește să intre în grațiile lui John Dudley și după trei luni este eliberat. În 5 septembrie 1550 Cecil este indicat ca unul din cei doi
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
an al războiului ea a fost însoțită în Aquitania de Ducele de Nemours, o intimitate care i-a oferit lui Rochefoucauld o scuză s-o abandoneze și să se întoarcă la fosta lui amantă, Ducesa de Chevreuse. Părăsită și în dizgrație la curte, Ducesa s-a întors spre religie. Ea l-a însoțit pe soțul ei la Rouen și s-a dedicat faptelor bune. După ce soțul ei a murit, s-a întors la Paris.
Anne Genevieve de Bourbon, Ducesă de Longueville () [Corola-website/Science/323679_a_325008]
-
ceea ce va și reuși în 1616. Ajuns din nou în Italia împreună cu ducele de Osuna, Quevedo trebuie să se ocupe de organizarea proprietăților viceregatului și să spioneze împotriva republicii Veneția. Drept recompensă primește ordinul militar Santiago în 1618. Căzut în dizgrație ducele de Osuna, Quevedo este de asemenea acuzat și exilat în 1620 la Torre de Juan Abad (aparținând de Ciudad Real), unde mama sa îi lăsase moștenire o moșie. Vecinii săi, însă, nu recunoșteau însă legitimitatea actului de cumpărare, dar
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
pe frunte înainte de culcare. Toate impedimente în calea unei anulări au fost astfel înlăturate. Căsătoria a fost dizolvată iar Anne a primit titlul de "Sora Regelui" și Castelul Hever, fosta reședință a familiei Boleyn. Cromwell, între timp, a căzut în dizgrație pentru rolul său în aranjarea căsătoriei; a fost ulterior decapitat. Cea de-a cincea căsătorie cu catolica Caterina Howard, nepoata lui Thomas Howard, al treilea Duce de Norfolk, care a fost promovată chiar de Norfolk în sepranța că Henric va
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
anul 1904. În anul 1906, la Paris o întâlnește pe Maria Jovanovic (1885-1960), fiica unui proprietar de hotel, imigrant sârb. Maria îi rămâne alături pe toată durata vieții. Împreună au avut două fiice. Încă din perioada colegiului a intrat în dizgrația Bisericii Ortodoxe, după ce a pictat o icoană considerată inacceptabilă, într-una dintre bisericile din Samara. Lucrările sale fiind considerate blasfemii, fiind prea viu colorate și erotice. Lucrerea sa "Visul" (1910) a provocat, de asemenea, discuții contradictorii în lumea artistică contemporană
Kuzma Petrov-Vodkin () [Corola-website/Science/304650_a_305979]
-
numărul 15 din 1992 : „"După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste."” Totuși, nu este supus prigoanei Securității sau închisorii. Aflat în dizgrație editorială, alege traducerile, în special din autori ruși și sovietici, ca mijloc de menținere a contactului cu literatura și ca mijloc de existență. Revine pe scena literară cu un aparent anodin și inofensiv roman pentru tineret, socotit de unii critici
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]
-
exaltă spiritul militar, cultul trecutului, loialitatea, forța morală, curajul, onoarea de castă, spiritul de sacrificiu. La curtea din Kamakura, care rivaliza în bogăție și strălucire cu cea de la Kyoto - unde își avea sediul împăratul - muzica, poezia și literele cad în dizgrație. În schimb, la Kamakura, se dezvoltă o concepție de viață energică, militaristă. Dezvoltarea comerțului exterior a dus la întărirea pozițiilor economice ale feudalilor din sud-vest, care au concentrat în mâinile lor aproape tot comerțul Japoniei cu China și Coreea. În
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
industriei și comerțului, în 1846 înființându-se Fabrica de tutun și prima casă de economii din Banat. A introdus iluminarea străzilor cu gaz lampant. După 1849 a reușit în scurt timp să înlăture urmările asediului Timișoarei. În 1858 cade în dizgrație este înlăturat din funcție. Se retrage la Gmunden, în Austria, unde se ocupă de literatură. Revine în Timișoara în anul 1861 și este numit judecător de tribunal la Curtea de Justiție Imperială și vicepreședinte de tribunal. Deziluzionat de sistemul birocratic
Johann Nepomuk Preyer () [Corola-website/Science/303540_a_304869]
-
a chemat odată un înger, numit Anael, și i-a cerut să îi dezvăluie într-o oglindă magică soarta copiilor reginei. Oglinda i-a arătat pe cei trei fii domnind pe rând pentru scurtă vreme, în timp ce ginerele ei aflat în dizgrație, Henric de Navarra, ar fi urmat să domnească 23 de ani. Speriată, regina a cerut să fie oprit acel spectacol neplăcut. De fapt, probabil că Nostradamus a vizitat-o la Curte doar pentru a face horoscopul atât pentru ea, cât
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
defensivă betană, cu o putere devastatoare. Femeia este capturată și devine subiectul de tortură a sadicului vice-amiral Vorrutyer, din mâna căruia este salvată de Sergentul Bothari, apoi devine musafira lui Vorkosigan, care o ascunde în cabina sa. Aflat aparent în dizgrație, Vorkosigan asistă la atacul condus de Prințul Serg și acoliții săi asupra Escobarului, căruia îi pune capăt arma trimisă de betani. Întregul grup loial prințului, împreună cu acesta, este ucis în timpul atacului, iar Cordelia înțelege că acest lucru a reprezentat manevra
Cioburi de onoare () [Corola-website/Science/330370_a_331699]
-
Nina Cassian, Florin Mugur, Gheorghe Tomozei și mulți alții . Fănuș Neagu fusese și el înscris la Școala de literatură, dar a fost exmatriculat. Alt cursant exmatriculat a fost Gheorghe Grigurcu, în urma unei vizite făcute lui Tudor Arghezi, care era în dizgrația autorităților vremii. La o festivitate de deschidere a cursurilor, în primii ani de funcționare a școlii, a participat și Mihail Sadoveanu, ca invitat de onoare. Cu acel prilej, el a spus, de altfel cu mult bun simț: "“Dacă dintre domniile voastre
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
Devonshire, a cărei viață era foarte similară cu a ei. În august 1784, când regina era însărcinată, a cumpărat Castelul de la Saint-Cloud, un loc pe care l-a iubit dintotdeauna, de la ducele d'Orléans, tatăl ducelui de Chartres, căzut în dizgrație. Aceasta a fost o achiziție extrem de nepopulară, în special în rândul unelor facțiuni ale nobilimii, care deja o displăceau, dar, de asemenea, și a unui procent în creștere a populației care s-a simțit șocată de faptul că o regină
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
națiunii. Situația politică din 1787 s-a înrăutățit când Parlamentul a fost exilat și a culminat la 11 noiembrie când regele a încercat să utilizeze "lit de justice". El a fost provocat în mod neașteptat de către vărul său căzut în dizgrație, ducele de Chartres, care a moștenit titlul de Duce d'Orléans la moartea recentă a tatălui său. Noul duce de Orléans a protestat public la acțiunile regelui, iar ulterior a fost exilat. În cele din urmă, la 8 iulie și
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
elibereze Grecia, o acțiune care ar fi dus la creșterea prestigiului imperiului. Metternich a reușit să-l convingă pe Alexandru I că ministrul Kapodistrias avea legături cu revoluționarii italieni Carbonari. Datorită acestui fapt, ministrul de externe rus a căzut în dizgrație. Kapodistrias a demisionat din funcție ca urmare a reacției Rusie la acțiunea lui Ipsilanti și s-a autoexilat în Elveția. Poziția lui Alexandru I era totuși fluctuantă, date fiind pretențiile sale de protector al ortodoxiei. În plus, creștinii ruși au
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
comanda sa. În cadrul procesului mareșalului Ney, Davout a rostit un discurs memorabil în apărarea prințului de Moscova, ceea ce nu îl va salva însă pe acesta din urmă de pedeapsa capitală. Ca urmare a atitudinii sale antiregaliste, Davout a fost în dizgrație până în 1817, când i se restituie bastonul de Mareșal. Deși este numit "pair" al Franței în 1819, Davout nu refuză să revină într-un post politic important și nici nu i se va da vreo comandă militară. Nu a mai
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
a avut o influență bună asupra regelui, iar Maria-Tereza, care după ce suportase atâția ani răutățile lui Madame de Montespan, a declarat în mod deschis că nu a fost niciodată tratată atât de bine. Încet încet Madame de Montespan cade în dizgrație, compromisă și de "afacerea otrăvurilor" și părăsește curtea. Regina Maria Tereza moare în 30 iulie 1683. În noaptea dintre 9 și 10 octombrie 1683, printr-o ceremonie secretă madame de Maintenon devine soția morganatică a lui Ludovic al XIV-lea
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
pentru o generatie după moartea lui. De asemenea, prin galeria care a alăturat cele două clădiri, cei doi iubiți au avut un acces mai bun unul la altul. În timpul regentei lui Philippe d'Orléans, fiul Louisei Françoise a intrat în dizgrație. Fiul ei a murit în exil în 1740 și a fost succedat de fiul său, Louis Joseph, Prinț de Condé, care avea patru ani.
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu la moralitatea publică. Între timp soția și copiii îl părăsesc și îsi schimbă numele în „Holland”. După eliberare, ruinat financiar de luxoasa relație cu Bosie (Lordul Douglas) și căzut în dizgrație, Wilde mai trăiește încă trei ani, cutreierând Europa și locuind în hoteluri ieftine. Ultima parte a condamnării o ispășește în închisoarea din Reading și va face obiectul unei celebre balade. Eliberat în 1897, se stabilește în Franța, unde-și sfârșește
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
Lupta de la Keresteș (24 - 26 octombrie 1596), oștile creștine fiind conduse de Sigismund Báthory, ajutat de generalul Basta. Turcii conduși de Selim Pașa reușesc să obțină victoria, în timp ce Mihai aștepta pe malul Dunării să fie chemat la luptă. Căzut în dizgrație, Sigismund Báthory renunță în 29 martie 1599 la tronul Transilvaniei, iar Dieta Transilvaniei l-a ales principe pe cardinalul Andrei Báthory (György Kovács), care a semnat un act de supunere față de Imperiul Otoman. Turcii, prin același Selim Pașa, îi trimit
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
război (timp în care guvernul l-a demis și a dezavuat orice acord ar fi semnat el) fiind dus în cele din urmă la Washington, D.C. Acolo, s-a întâlnit cu președintele american Andrew Jackson, înainte de a se întoarce în dizgrație în Mexic la începutul lui 1837. Independența Texasului era, însă, la acea vreme, un fapt împlinit, deși Mexicul nu a recuoscut-o oficial decât prin semnarea tratatului de la Guadalupe Hidalgo la sfârșitul Războiului Americano-Mexican în 1848.
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
au făcut extrem de popular, fiind unul din pictorii care a expus la constant la Salonul din Paris, de-a lungul întregii sale vieți artistice. Deși spre sfârșitul vieții sale, pictorul însuși a considerat că a căzut într-un fel de dizgrație, în mare parte datorată opoziției sale constante curentului impresionist, în lumea contemporană există o reconsiderare a artei sale și un nou val de apreciere îi înconjoară cele opt sute treizeci și șase (836) de picturi finalizate. În timpul său, Bouguereau a fost
William-Adolphe Bouguereau () [Corola-website/Science/303921_a_305250]
-
Neurath a supraviețuit acestei schimbări de regim, reușind să-și păstreze mandatul până în 1938, când a fost înlocuit de Joachim von Ribbentrop. La rândul său, Ribbentrop a deținut portofoliul pentru relativ mulți ani, în ciuda faptului că a căzut treptat în dizgrația lui Hitler, iar după sinuciderea acestuia a fost înlocuit de Arthur Seyss-Inquart. Ministru într-un guvern de douzeci de zile, adică până la capitularea Germaniei, Seyss-Inquart și-a sfârșit cariera prin arestarea de către forțele aliate, fiind ulterior judecat și executat pentru
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]