426 matches
-
cheltuie? Ca să-l iubești pe viitorul partener de viață tragi cu ochiul la conturile sale? Dacă acestea sînt dodoloațe, pînă unde merg concesiile (chiar compromisurile) tale? Dacă ești o tînără superbă, căsătorită cu un moșneag dizgrațios (și tînăr era tot dizgrațios) de ce apari în public să-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
superficial pântecele retractile și simbolice ale japonezilor de azi. Nutriționiștii s-ar revolta, pe bună dreptate, dacă ar citi umilele și neinspiratele mele rânduri, dar nu aceasta este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și tezist, moartea, ca s-o curme. În scurtul interval pe care îl are până în clipa în care dă cu piciorul la găleată (cum desemnează, plastic, englezii marea trecere), este bine, cred eu, ca omul să se bucure, să râdă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
debut al cărții care de câteva decenii fascinează coconetul cu pretenții și rafinații de bodegă. Zidul admirativ ridicat în jurul acestei prostioare cu pampon e atât de înalt, încât nici spirite în general lucide nu s-au încumetat să arate goliciunea dizgrațioasă a împăratului. Nicolae Manolescu însuși, în Istoria critică, îl plasează în categoria "mari scriitori", deși analiza propriu-zisă a operei mateine modulează... în jos generoasa înscriere în loja de onoare. Într-adevăr, cum poate fi socotit "mare scriitor" cineva căruia nu
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
frumoase, bine făcute, poezii cărora credeți pe bună dreptate că trebuie să le asigurați un suport cultural și moral. "De ce am hotărât să vă trimit aceste versuri ale mele, care nu știu dacă pot fi numite așa sau sunt ceva dizgrațios pentru adevărata literatură? (Deși uneori îmi place să mă gândesc că poate cu mai mult studiu și fără medicamente care mă limitează neuropsihic aș fi reușit să scriu mai bine). în primul rând nevoia de comunicare - deși mi s-au
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
mișcărilor ei", constată cum femeia întinsă pe divan se zvîrcolește nerușinat, aude scrâșnetul dinților, ca un semnal din străfunduri. Raportat la rigida viziune asupra subordonării totale a gesturilor, spectacolul acesta de orgie a simțurilor, nesupravegheat, haotic, inutil, i se pare dizgrațios. Urîtul e echivalent pentru ea cu risipa, cu ineficacitatea. Înainte de a pătrunde în camera lui Catargiu, amantul ei, E. B. trece prin iatacul fiului acestuia și somnul lui Că-tălin îi oprește pașii, o fascinează, îi prevestește chiar abandonul iminent. Adormit
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
umbrite, și de viață la umbră. Al cărei telegrafic jurnal e Râsul morților de aur, volumul de poezii publicat în 1940 la Cartea Românească. Avînd, exemplarul pe care l-am deschis, o dedicație în verde, pe pagina groasă, care suge dizgrațios cerneala, către Al. Basarab, pictor la fel de ignorat în vremea lui ca și acela care-i trimite "iubire, admirație". Trei cicluri, Aurul, Morții, Râsul, adunate sub un titlu ŕ l'envers și echivoc. Ce le unește? Secretul, aș zice. Ce-i
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
abonament la matineele de duminică, cred că n-am nimerit rău. Operă ascultam doar la radio și, din când în când, urmăream câte o transmisie la televizor. Dar nimic nu era de natură să te fascineze: nici interpretările, nici alb-negrul dizgrațios al televizoarelor Temp 6, Cosmos sau Luchian. Las' că neavând nici cea mai vagă ideea despre ce se cânta, îmi era imposibil să urmăresc mai mult de câteva minute descătușarea aproape irațională de energie citibilă pe chipurile și în mișcările
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
de tip universitar, cât și zglobia nonșalanță a foiletonismului" (p. 101, cap. "Răzbunarea inefabilului"). Eugen Simion revine în atenție cu noua ediție la Întoarcerea autorului, lucrare apreciată drept plină de rigoare și având meritul de a "pune la zid sociologismul dizgrațios de vulgar al comisarilor bolșevici postdecembriști" (p. 106, cap. "Scepticul nemântuit".). Spirit echilibrat și pozitiv, autorul Restituirilor nu își lasă nerostite rezervele, următoarea recomandare a lui Eugen Simion părându-i-se "utopică": " Un critic nu trebuie (...) să cunoască dedesubturile vieții
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
Lune și MEFISTO. E un clasic cu suflet bun. Se simte VIZIONAR. SE SIMTE PROFET. E MÂNDrU rău că trebuie să păzească atâta talent și-atâta farmec. în Estetica basmului, George Călinescu spune despre geniu: acesta e MODEST, ba chiar dizgrațios la vedere, ABSTRACT ȘI NON-CONFORMIST, INSPIRÂND NEÎNCREDERE celor din jur." Nici vorbă. Dar eu dragă Horațiu, te iubesc și de câte ori te văd simt că am candoare. Marius Manole E un foarte tânăr actor. M-am întâlnit cu el în acest
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
au inspirat majoritatea poeților germani din „Aktiongruppe”: Berthold Brecht. Unii îi dedică poemele, iar alții îl citează în versurile lor. Situația e grea de aporie: Rolf Bossert s-a sinucis din cauza unui regim totalitar căruia Brecht i-a închinat osanale dizgrațioase, caz în care singura optică cuvenită e cea relativistă. La fel ca în cazul lui Adrian Păunescu la noi, din Brecht trebuie păstrată partea de spirit care nu a fost alterată de prostia marxistă sau de oportunismul social.
Aporie și relativism by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5926_a_7251]
-
labele în sus, marghiolindu-se a moarte" (Palatul de cleștar, 1884). Dacă mesajul social și uman al acestor texte sună neinteresant, lexicul și fraza lui Delavrancea frapau prin noutate. Ca și Odobescu, nuvelistul caută cu tot dinadinsul cuvintele ciudate, regionalismele uneori dizgrațioase, destinate să creeze impresia de „autentic", dar care au mai degrabă un efect bizar. Cultul cuvîntului în sine, aliat cu sintaxa intenționat neobișnuită (în locul propoziției clasice domină elipsa și grupurile nominale), apar puse în slujba unui ideal plastic. El însuși
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
numele Mikey: "nu uita un singur lucru: ai acceptat ceva ce eu am refuzat, profesional, să fac". Mircea Badea l-a susținut pe Mikey Hash și a scris: "Îl rog pe disidentu' 'libertății de exprimare' să nu mai schelălăie: e dizgrațios. Nu l-a săpat/dat nimeni afară, el a ales să-și bage picioarele". "Poate cu aceasta ediție (una singura pentru mine!) se prinde si el ca umorul nu înseamnă o scălămbăială la fiecare trei secunde, ci replica deșteaptă, spontana
Badea, în prima ediție iComedy cu Mickey. Ce-i transmite lui Bendeac by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/61387_a_62712]
-
a-l pricepe. A rămas un condotier cu tresăriri imprevizibile, un „pirat al spiritului”, cum îl numește Băncilă, dar un pirat care a strîns în jurul lui floarea inteligențelor din generația interbelică. În genere, filosofii nu au coeficient atracțios: sînt mofluzi, dizgrațioși, stînd cu mintea spînzurată de abstracții sterile. În schimb, Nae a avut magnetism: a gîndit în mijlocul vieții și de dragul ei, ba chiar a făcut-o cu har dialectic, și de aici verdictul lui Călinescu cum că avea „sofistica subțire”. Sofistul
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
parcă mirată un „quel beau marbre”. (p. 64) Zgârcenia proverbială a lui Costache Conachi îl face să umble într-o trăsură cu coviltir peticit și cu roțile centrate care-ncotro. (p. 130) O damă trecută prin multe îl refuză pe dizgrațiosul Sturdza mărturisindu-i că are „prostul obicei de a iubi numai bărbați frumoși.” (p. 201) La mare trecere sunt și Don Juanii de Bahlui, începând cu tragicul Alexandru Hrisoverghi și sfârșind cu Lascar Bogdan, cel care, pentru a scăpa de
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
convingerea prevalează în discursul politic, ci calculul. Asta se poate numi și electoralism, adică plierea oportunistă pe dorințele presupuse ale electoratului. În fine, politicianul român nu e capabil de uitare de sine. „Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini autocomplezente...” Încheie Pleșu: „Mi se va spune că între a fi tu însuți și uitarea de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
ieșit acest mic volum retrospectiv, pe care îl putem privi ca un rezumat de genul Baudrillard par lui-même. Prin urmare, avem privilegiul de a vedea cum, dezbărat de exegeze oțioase, un autor se înfățișează în nuditatea gîndurilor, sărind peste scoliile dizgrațioase cu care comentatorii îi alterează de obicei spiritul. În fond, dacă fiecare autor ar proceda așa, cantitatea de exegeză inutilă care se scrie în lume s-ar reduce drastic. Din păcate, deschizînd cartea cu aceste gînduri în minte, vom trăi
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
fire-aș al dracului să fiu!" Spectacolul oferit de Zatopek va rămâne același până la sfârșit: fizic neatrăgător, mai tot timpul prost îmbrăcat, nedespărțindu-se de un fes cu ciucure, alergând cu fața „crispată, tetanizată, în permanență schimonosit de un rictus dizgrațios, din când în când cu limba scoasă, cu capul balansându-se de la stânga la dreapta", ca să nu mai vorbim de „morișca brațelor" bălăngănin-du-se tot timpul, de parcă ar alerga cu ele, nu cu picioarele. Pare „un mecanism stricat, dislocat", „o paiață
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
morfologice, fonetice etc. responsabile de configurarea profilului stilistic propriu scriitorului, eliminând formele învechite sau improprii și curățând punctuația de urmele indelebile ale formației culturale rusești a lui C. Stere. Singura inconsecvență, la acest capitol, o constituie menținerea unor forme dialectale dizgrațioase (de genul sfădălie, în loc de sfadă, sau vrâstă pentru vârstă), rar atestate de atlasele lingvistice. Rusismele, în fine, sunt multe în primele cinci volume, a căror localizare în Rusia a impus autorului elemente de „culoare locală", editorul adăugând cuvenitele note explicative
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
Cum poate atunci autorul să iasă din cortegiul redundanțelor? Mai întîi renunțînd la acele conjuncții coordonatoare („și“ ori „sau“) de care face abuz în toată cartea. Nu e frază în care apariția lor agasantă să nu dea naștere unor reiterări dizgrațioase, la a căror vedere cititorul intră în parapon. Efectul e de îndesare a unor cuvinte care, prea multe fiind, nasc monotonie prin extenuarea atenției. Cu timpul obosești să mai urmărești catenele polimerului și dai să sari la următoarea frază, pentru ca
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Sorin Lavric Livius Ciocârlie, La foc mărunt, București, Editura Cartea Românească, 2012, 192 pag. E un imbold dizgrațios ca, trecînd la senectute, să cazi în lamentaț ii facile pe seama vigorilor pierdute. Mai nimerit e să-i întîmpini mizeria cu mina senină a celui ce stă pe un sentiment tare: o credință, un umor sau o dispoziție reflexivă sunt
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
Dar, chiar așa fiind, laxismul său e compensat de buna selecție valorică pe care o operează Lucian Boia. De fiecare dată, el notează, profesoral, cota legitimă a fiecăruia dintre numele menționate. Brătescu-Voinești, de pildă, mandatar al unuia din cele mai dizgrațioase discursuri din epocă, e pus la locul lui cu severitate: „Autor exclusiv de povestiri cu respirație scurtă și vag melodramatice, avusese momentul lui de notorietate, care îl propulsase la Academie, precum și în manualele școlare. Acum era cu totul în afara jocului
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
B1 TV, ca urmare a afirmațiilor jignitoare ale realizatorului Radu Banciu adresate moldovenilor, deci românilor. În acest sens, participanții la manifestație au realizat și un clip video. ,,Limbajul injurios folosit de realizatorul emisiunii ,,Lumea lui Banciu”, acuzațiile nejustificate și atacurile dizgrațioase îndreptate împotriva unei părți a poporului român ne determină să credem fie că autorul lor se afla în căutarea unui rating confortabil, fie că ,,patria”, ,,neamul” și ,,țara” sunt pentru acesta niște concepte abstracte, care îi repugnă”, a declarat pe
Banciu scoate oamenii în stradă...împotriva lui. Protest la B1 TV () [Corola-journal/Journalistic/49910_a_51235]
-
cureți desființînd-o. În schimb, parcurs cu dispoziția așezată a cititorului care caută motive de lucidă documentare, autorul din Röcken te indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de sine ca de un zeu mîntuitor, acea dizgrațioasă vanitate de a-și ridica un soclu de profet irepetabil, ci incredibila fugă de idei: morbida înclinație de a divaga, înclinație din cauza căreia, citit cu atenție, impresia pe care o lasă e de incoercibil spirit delirant. O jerbă de ditirambi
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
invariabil, ascultă de rețeta punctului de mijloc între două extreme. Tactica aceasta, a alegerii întregului fără a privilegia vreo parte, de îndată ce e simțită de cititor, ajunge să plictisească prin repetare, la sațietatea de fond adăugîndu-se reacția de respingere a ticurilor dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e impersonală
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
Dan Hăulică Peste continente Maliție, un grăunte sprinten, dar și comuniune încorporîndu-ne firesc vieții umile, fără vreun dizgrațios, - asemenea componente sufletești se aflaseră puse laolaltă, voluntar proiectate într-o emblematică întruchipare ce devenise sigla favorită a lui Max Ernst. Laplop, așadar, - cum îi plăcuse meșterului să-și numească ficțiunea - concentra culminant lumea lui inventivă, exercita o magică preeminență
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]