266 matches
-
RL, 1989, 14; Piru, Critici, 26-29; Henri Zalis, Valori de referință în critica și istoria literară românească, București, 1991, 307-310; Cornel Radu Constantinescu, Un mai vechi pretext al abuzurilor istorice: Dracula, ADV, 1992, 663; Cristea, A scrie, 114-122; Gabriela Rusu-Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură, Timișoara, 1993, 228-267; Ierunca, Dimpotrivă, 167-169; Lovinescu, Unde scurte, IV, 237-241; Constantin Trandafir, Martiriul lui Panait Istrati, ALA, 1995, 266; C. Stănescu, Metamorfozele criticii „gheriste”, ALA, 1996, 302; Gheorghe Grigurcu, Chipul postideologiei, RL, 1997, 1; Dicț
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
lecturi, 167-179; Călinescu, Scrisori, 229-231; Marcea, Concordanțe, 189-200; Mihai Ungheanu, „Publicistica lui Eminescu”, LCF, 1986, 25; Ioana Bot, Manuscrisele eminesciene, TR, 1989, 2; Alexandru Ruja, Eminescu, O, 1989, 4; Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu, Chișinău, 1993, 82-87; Gabriela Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură, Timișoara, 1993, 65-77; Constantin Cubleșan, Eminescu în conștiința critică, Cluj-Napoca, 1994, 13-21; Constantin Cubleșan, D. Vatamaniuc la trei pătrimi de veac, ST, 1995, 9; Ion Buzași, „Eminescu și Transilvania”, ST, 1995, 12; Ion Bălu, „Lucian Blaga
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
limitele imaginației reconstitutive. Biografia trecută este mereu refăcută pentru a servi interesele prezentului, identitatea biografică este actualizată pentru a servi interesele și solicitările identității imediate confruntate cu exigențele valorice ale prezentului. Autobiografia a devenit un fenomen de masă, tot așa cum dizidența anticomunistă sau măcar nonconformismul au devenit opusul (adesea doar imaginat) al supunerii reale de care mai toți se simțeau vinovați mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic nu-i scandalos în acest exercițiu. Povestea biografică nu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
confruntării nucleare est-vest, motiv pentru care România depindea de forțele Pactului de la Varșovia (a se citi URSS) pentru apărarea Împotriva atât a unui atac convențional, dar și a unui atac nuclear occidental asupra teritoriului său. Pretențiile de manifestare a unei „dizidențe” române În cadrul blocului sovietic nu rămân Însă În totalitate fără ecou. Acestea au existat, la un nivel minimal, ca o continuitate a politicii antebelice. În fapt, politica externă și de securitate românească În această perioadă a fost caracterizată de continuitate
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
guvern prezidat de către Dimitrie A. Sturza, președintele PNL, cel care urmărise, de altfel, înlăturarea lui Petre S. Aurelian de la conducerea guvernului 1982. Noul guvern era alcătuit din cei mai apropiați colaboratori ai lui Dimitrie A. Sturdza. Acest fapt a determinat dizidența "drapeliștilor", denumiți astfel după titlul ziarului Drapelul apărut la 10/22 mai 18971983. Din gruparea drapelistă făceau parte personalități ale vieții politice românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum: Petre S. Aurelian, Vasile Lascăr, George Mârzescu, E. Costinescu, P.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu în tradiția ei multiseculară și glorioasă. Oamenii aceștia erau în permanent neastâmpăr, căci voiau necontenit să se apropie mai mult de Paris; într-o permanentă luptă, căci trebuiau să se apere de reacțiunea celorlalte clase sociale; într-o permanentă dizidență unii față de alții, pentru că se întreceau în radicalism și se supralicitau în demagogie. Cu toții trăiau într-o frenezie a schimbărilor cu orice preț. Astfel se explică amețitoarea răsturnare a guvernelor. Ca să poată guverna patru ani și să poată face într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
printr-o revoluție, ori printr-o crimă!". Președintele republicanilor, Bernardino Machado, observă că în momentul de față "se guvernează nu numai împotriva republicanilor, ci și împotriva monarhiștilor". Un profesor universitar de la Coimbra invită pe monarhiști să intre în rândurile republicanilor. Dizidența condusă de Jose de Alpoim aproape că-i ascultă sfatul. Tribunul Antonio Jose de Almeida strigă: "Bine venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație ostilă. În mahalale, copiii cântă un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cer multă înțelepciune și mult calm. Planul de dezmembrare a României continuă conspirativ. Ungurii vor să mai facă un stat maghiar în inima României și să mute frontiera pe Carpați. Repet, avem nevoie de unitate și nu de fabricarea de dizidențe. Consider o datorie de suflet de a consemna succint, după puterile mele, și de a dezvălui fapte trăite, mărturii ale camarazilor mei, conspirații contra țării mele, al cărei viitor geme de amenințări. Nimic mai îngrozitor. Sfâșietor și dureros când, în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
atât mai mult a filosofului, nu este aceea de a fi profet al cetății viitoare, ci aceea de a salva capacitatea disensiunii, energia morală și spațiul politic al protestului. Pronunțarea cuvântului «eu» este astăzi, conform lui Lévy, un act de dizidență; ca să-l pronunți trebuie să ai curaj. Nu este vorba totuși de un protest solipsist, îndreptat spre un egocentrism aristocrat. Chiar și atunci când intelectualul pare că se separe de mase, când refuză să fie interpret, pentru că nu este de acord
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
șaisprezece ani în capitală ca redactor la editura KriterIon și dacă a plecat în 1988, "inconfortul locativ", după cum și declară într-un interviu în săptămânalul "Cațavencu", nu i l-a produs orașul, ci regimul ceaușist cu care a intrat în dizidență. După zece ani trăiți la Budapesta a perceput că nici acolo nu este "acasă" și a regăsit Bihorul natal. De ce să acordăm alte intenții, neapărat ascunse, mărturisirii sale, decât cele declarate public? Ceilalți semnatari au toți legături de solidaritate intelectuală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
natională este folosită ca o scuză pentru a eluda autoritatea legii și a ordona înregistrarea convorbirilor cetățenilor. O stare ciudată predomină, în care „loialitatea” - cum este definită de cei aflați la putere - este într-un anumit fel percepută, ca opusul dizidenței. În studiile noastre legate de America, populația cu vârsta cuprinsă între optsprezece și douăzeci și cinci de ani s-a exprimat mai vehement cu privire la necesitatea prezenței opoziției într-o societate sănătoasă. Tinerii vor puterea pentru a schimba ceea ce alții nu au creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
opresive asupra dizidenților sub formă de represiune. Unii au fost arestați la domiciliu, alții închiși pur și simplu, alții bătuți, umiliți, lăsați pe drumuri, izolați, urmăriți de mașini care le puneau viața în pericol. Nici Doina Cornea nu face excepție. Dizidența este un fenomen izolat. Ca și sfințenia, ca și eroismul. Dizidentul, sfăntul, eroul, nu sunt oameni pe care să-i întălnești frecvent, la tot pasul. Atunci cănd îi întălnești însă recunoști la ei excelența. Ei sunt modele. Imediatul, concretul, siguranța
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
renunța la pretențiile teritoriale (primul nivel), pe care era oricum incapabilă să le realizeze, pentru a obține îmbunătățiri la al doilea și al treilea nivel (relații economice și culturale, respectiv drepturile omului). Privind retrospectiv la Carta 77, la mișcările de dizidență și la revoluțiile din 1989, se pare că strategia a fost bună. Deși pare paradoxal la prima vedere, securitatea europeană s-a îmbunătățit prin desecurizarea cîtorva domenii. De aseme-nea, încercările recente ale Rusiei de a influența "vecinătatea apropiată", pe motivul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Felipe Gonzales, PSOE a ajuns la putere în 1982 și a adus o schimbare la care nici nu se visa; învățînd din greșelile guvernului Mauroy, el a practicat un reformism studiat și prudent, menținîndu-se în frunte în ciuda criticilor și dizidențelor. Lui i se datorează integrarea Spaniei în Europa, precum și, datorită NATO, modernizarea Armatei. Socialiștii portughezi au fost mai puțin norocoși și au ieșit slăbiți din luptele împotriva comuniștilor și a stîngii militare autoritariste. Datorită lor, Portugalia a renunțat la drumul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
renunțării liberalilor la anticlericalism, mediator important al "grupului" laic, a neglijat restructurarea lui. Partidul Muncitoresc Socialist Luxemburghez, moderat, anticlerical și guvernamental este contestat atît ca mediator al laicilor de către democrați cît și ca expresie a clasei muncitoare de către social-creștini. D) Dizidențele de dreapta. Tentativele făcute de partidele socialiste pentru a-și moderniza doctrina au dăunat aripii lor social-democrate. Dar, cel mai adesea, relațiile cu comuniștii au dus la ruptură. În cazul Danemarcei, neputința social-democraților de a elabora politici noi a nemulțumit
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de bază. Aici vom găsi precursorii, novatorii, ortodocșii și integriștii, în funcție de răspunsurile date. A) Precursorii. Înflorirea partidelor socialiste de stînga în Scandinavia ("titoiștii" danezi) se explică prin abandonarea socialismului de către anumite partide muncitorești. Întrebarea majoră nu este oare: de ce aceste dizidențe au cunoscut succesul în anumite țări? Răspunsul este simplu: este vorba de partide comuniste sau dizidențe comuniste care s-au rupt de Moscova mai devreme pentru a fuziona cu dizidenții de stînga ai social-democrației. Același lucru a avut loc în
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
partidelor socialiste de stînga în Scandinavia ("titoiștii" danezi) se explică prin abandonarea socialismului de către anumite partide muncitorești. Întrebarea majoră nu este oare: de ce aceste dizidențe au cunoscut succesul în anumite țări? Răspunsul este simplu: este vorba de partide comuniste sau dizidențe comuniste care s-au rupt de Moscova mai devreme pentru a fuziona cu dizidenții de stînga ai social-democrației. Același lucru a avut loc în Danemarca cînd PC a dispărut de pe scena politică și cînd socialiștii populari au intrat în Folketing
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
stîngii democrat-creștine se regăsesc în Evanghelie; foarte ideologică, această orientare intelectuală este cunoscută sub numele de progresism sau de radicalism creștin în Țările de Jos și Austria. În ciuda caracterului eterogen al ideologiei, democrația creștină a rezistat mult timp exploziei. Cîteva dizidențe de stînga din care mai supraviețuiesc doar niște formațiuni în Țările de Jos și în Italia au "cosmetizat" istoria sa pînă cînd criza italiană a dus la destrămarea Democrazia Cristiana. Urmașul lui don Sturzo, partid al lui Alcide de Gasperi
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau ca pe o barcă supraîncărcată, democrații elvețieni au adăugat nevroza lor de identificare anti-europeană la obsesia privind "falșii refugiați". Aceeași tematică o regăsim în Olanda, la Partidul de Centru condus de Hans Janmaat care trebuie să țină piept unei dizidențe, democrații de centru, al cărui discurs se apropie într-o manieră mai "clasică" de retorica neofascistă. APĂRĂTORII PERIFERIILOR: PARTIDELE AUTONOMISTE Ca și în cazul partidelor de centru, care au rezultat tot din mișcarea de edificare națională, și partidele care apără
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
este vorba de o mișcare democratică și populară, încadrată de membrii din rîndul clericilor catolici și al intelectualilor proveniți din clasele de mijloc urbane. De cîțiva ani încoace, a reușit să scape de sechelele anilor 1930-1950, dar cu prețul unei dizidențe, în 1978, care a făcut să se vorbească de ea: Vlaams Blok. VU, condusă de un lider naționalist, Bert Anciaux, militează pentru desăvîrșirea unui Stat flamand în sînul federalismului belgian. Cele două tendințe, populiste și naționaliste, coabitează și în alte
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
factură, dar mult mai radicală în ce privește mijloacele, este și Sinn Fein în ultima sa formă. Formal, este vorba de cel mai vechi partid irlandez fondat în 1902 practic, de un cadru legal al IRA din Irlanda de Nord după numeroase epurări și dizidențe. O dată cu prelungirea războiului civil, de aproape trei decenii, partidul al cărui nume înseamnă în dialectul gaelic "singuri printre noi" a devenit organizatorul, de fapt și mediatorul, ghetourilor irlando-catolice din Belfast și Derry. Cei doi lideri actuali, Gerry Adams și Martin
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Biserica, PSL a redevenit mediatorul privilegiat al mediului rural. Ungaria poseda, printre altele, o tradiție urbană, Poglars, pe care o adevărată problemă de civilizație o despărțea de populism. Acest curent, reprezentat după război de Partidul Cetățenilor, avea să renască în dizidența contra lui Janos Kadar. Animat de intelectuali "cosmopoliți", vechi elevi ai lui Lukács, cum ar fi J. Kiss sau fiul lui Rajk, acest curent s-a organizat în Alianța Democraților Liberi, SzDSz. În cadrul SzDSz se regăsesc două curente: unul liberal
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
polonez din 1956, Primăvara de la Praga, din 1968, evenimentele din Gdansk, în 1970 și 1980, sînt tot atîtea evenimente revoluționare. În momentele numeroase cînd a bătut în retragere, contestarea surdă își găsea refugiul în Biserică și în rețelele semiclandestine ale dizidenței. Odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, menghina puterii sovietice slăbește, iar fenomenul partizan reapare chiar înainte de organizarea alegerilor libere. De rapiditatea procesului de tranziție va depinde gradul de diferențiere între familiile și partidele politice rezultate din revoluția internațională
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fel ca partidele provenite din Solidaritatea. Este adevărat că el beneficiază și de sprijinul a numeroși întreprinzători, vechi tehnocrați comuniști rămași în fruntea întreprinderilor lor și convertiți de dragul capitalismului. 2. Partidele democrate. Aceste partide au rezultat din diferite forme de dizidență contra comunismului, care s-au reunit apoi pentru a construi democrația și multe dintre ele au dispărut ori s-au fragmentat, diversele lor componente reclasîndu-se după alte axe de clivaje. Nu este mai puțin adevărat că un zid desparte Partidul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
asigurîndu-și reușita profesională: Vaclav Klaus era unul dintre cei mai străluciți experți ai Institutului de Previziuni Economice din Praga, iar Peter Cermak era medic. Ei sînt foarte reprezentativi pentru atitudinea de mijloc a cehilor: ostili comunismului fără să ajungă la dizidență și orientați către Occident, în special spre Comunitatea Europeană. Optimiștii sînt flancați, pe aripa lor intelectuală, de partide chiar mai mici și mai radicale; este vorba de FIDESz și ODA. Aceste formațiuni reprezintă pentru economia de piață, într-un context
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]