268 matches
-
restabilirea relațiilor diplomatice cu S.U.A. și Marea Britanie (5 februarie 1946). Drumul spre preluarea totală a puterii de P.C.R. a cuprins și formarea, la 17 martie 1946, Blocului Partidelor Democratice (P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor, Partidul Național Popular), la care au aderat dizidențele liberală (P.N.L. - Gheorghe Tătărescu) și țărănistă (P.N.Ț. - Anton Alexandrescu). La alegerile din 19 noiembrie 1946, Blocului Partidelor Democratice a obținut 76,60%, în condițiile în care legea electorală a fost modificată astfel încât să participe la vot militarii, femeile și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
la întrebările deschise; în medie, ei au obținut 26% "nu știu" în Rusia și 28% "nu știu" în Ucraina. Întîi, întrebările au fost împărțite în șapte grupe diferite libertate, alegeri competitive, sistem pluripartidist, mass media pluraliste, conștiința drepturilor, opiniile asupra dizidenței și a opoziției, toleranța politică și au fost supuse analizei factoriale pentru a crea șapte scări. Apoi, cele șapte scări au fost comprimate prin analiză factorială într-una singură, care să măsoare sprijinul acordat instituțiilor și proceselor democratice (Gibson, 1994
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
același timp, Christian Pineau începe să pună pe picioare mișcarea Libération-Nord cu ajutorul lui Robert Lacoste și a numeroși militanți socialiști și sindicaliști. Grupări se formează, de asemenea, la Lyon și la Toulouse, îndeosebi plecînd de la foștii militanți, provenind dintr-o dizidență a SFIO Partidul Socialist Muncitoresc și Țărănesc* care a avut o existență efemeră din 1938 pînă în 1940. Dacă relațiile cu comuniștii se modifică radical începînd din iunie 1941, o dată cu intrarea lor masivă în Rezistență aceasta a luat ființă cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lui Felipe Gonzales, PSOE a ajuns la putere în 1982 și a adus o schimbare la care nici nu se visa; învățînd din greșelile guvernului Mauroy, el a practicat un reformism studiat și prudent, menținîndu-se în frunte în ciuda criticilor și dizidențelor. Lui i se datorează integrarea Spaniei în Europa, precum și, datorită NATO, modernizarea Armatei. Socialiștii portughezi au fost mai puțin norocoși și au ieșit slăbiți din luptele împotriva comuniștilor și a stîngii militare autoritariste. Datorită lor, Portugalia a renunțat la drumul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
renunțării liberalilor la anticlericalism, mediator important al "grupului" laic, a neglijat restructurarea lui. Partidul Muncitoresc Socialist Luxemburghez, moderat, anticlerical și guvernamental este contestat atît ca mediator al laicilor de către democrați cît și ca expresie a clasei muncitoare de către social-creștini. D) Dizidențele de dreapta. Tentativele făcute de partidele socialiste pentru a-și moderniza doctrina au dăunat aripii lor social-democrate. Dar, cel mai adesea, relațiile cu comuniștii au dus la ruptură. În cazul Danemarcei, neputința social-democraților de a elabora politici noi a nemulțumit
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de bază. Aici vom găsi precursorii, novatorii, ortodocșii și integriștii, în funcție de răspunsurile date. A) Precursorii. Înflorirea partidelor socialiste de stînga în Scandinavia ("titoiștii" danezi) se explică prin abandonarea socialismului de către anumite partide muncitorești. Întrebarea majoră nu este oare: de ce aceste dizidențe au cunoscut succesul în anumite țări? Răspunsul este simplu: este vorba de partide comuniste sau dizidențe comuniste care s-au rupt de Moscova mai devreme pentru a fuziona cu dizidenții de stînga ai social-democrației. Același lucru a avut loc în
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
partidelor socialiste de stînga în Scandinavia ("titoiștii" danezi) se explică prin abandonarea socialismului de către anumite partide muncitorești. Întrebarea majoră nu este oare: de ce aceste dizidențe au cunoscut succesul în anumite țări? Răspunsul este simplu: este vorba de partide comuniste sau dizidențe comuniste care s-au rupt de Moscova mai devreme pentru a fuziona cu dizidenții de stînga ai social-democrației. Același lucru a avut loc în Danemarca cînd PC a dispărut de pe scena politică și cînd socialiștii populari au intrat în Folketing
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
stîngii democrat-creștine se regăsesc în Evanghelie; foarte ideologică, această orientare intelectuală este cunoscută sub numele de progresism sau de radicalism creștin în Țările de Jos și Austria. În ciuda caracterului eterogen al ideologiei, democrația creștină a rezistat mult timp exploziei. Cîteva dizidențe de stînga din care mai supraviețuiesc doar niște formațiuni în Țările de Jos și în Italia au "cosmetizat" istoria sa pînă cînd criza italiană a dus la destrămarea Democrazia Cristiana. Urmașul lui don Sturzo, partid al lui Alcide de Gasperi
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau ca pe o barcă supraîncărcată, democrații elvețieni au adăugat nevroza lor de identificare anti-europeană la obsesia privind "falșii refugiați". Aceeași tematică o regăsim în Olanda, la Partidul de Centru condus de Hans Janmaat care trebuie să țină piept unei dizidențe, democrații de centru, al cărui discurs se apropie într-o manieră mai "clasică" de retorica neofascistă. APĂRĂTORII PERIFERIILOR: PARTIDELE AUTONOMISTE Ca și în cazul partidelor de centru, care au rezultat tot din mișcarea de edificare națională, și partidele care apără
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
este vorba de o mișcare democratică și populară, încadrată de membrii din rîndul clericilor catolici și al intelectualilor proveniți din clasele de mijloc urbane. De cîțiva ani încoace, a reușit să scape de sechelele anilor 1930-1950, dar cu prețul unei dizidențe, în 1978, care a făcut să se vorbească de ea: Vlaams Blok. VU, condusă de un lider naționalist, Bert Anciaux, militează pentru desăvîrșirea unui Stat flamand în sînul federalismului belgian. Cele două tendințe, populiste și naționaliste, coabitează și în alte
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
factură, dar mult mai radicală în ce privește mijloacele, este și Sinn Fein în ultima sa formă. Formal, este vorba de cel mai vechi partid irlandez fondat în 1902 practic, de un cadru legal al IRA din Irlanda de Nord după numeroase epurări și dizidențe. O dată cu prelungirea războiului civil, de aproape trei decenii, partidul al cărui nume înseamnă în dialectul gaelic "singuri printre noi" a devenit organizatorul, de fapt și mediatorul, ghetourilor irlando-catolice din Belfast și Derry. Cei doi lideri actuali, Gerry Adams și Martin
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Biserica, PSL a redevenit mediatorul privilegiat al mediului rural. Ungaria poseda, printre altele, o tradiție urbană, Poglars, pe care o adevărată problemă de civilizație o despărțea de populism. Acest curent, reprezentat după război de Partidul Cetățenilor, avea să renască în dizidența contra lui Janos Kadar. Animat de intelectuali "cosmopoliți", vechi elevi ai lui Lukács, cum ar fi J. Kiss sau fiul lui Rajk, acest curent s-a organizat în Alianța Democraților Liberi, SzDSz. În cadrul SzDSz se regăsesc două curente: unul liberal
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
polonez din 1956, Primăvara de la Praga, din 1968, evenimentele din Gdansk, în 1970 și 1980, sînt tot atîtea evenimente revoluționare. În momentele numeroase cînd a bătut în retragere, contestarea surdă își găsea refugiul în Biserică și în rețelele semiclandestine ale dizidenței. Odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, menghina puterii sovietice slăbește, iar fenomenul partizan reapare chiar înainte de organizarea alegerilor libere. De rapiditatea procesului de tranziție va depinde gradul de diferențiere între familiile și partidele politice rezultate din revoluția internațională
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fel ca partidele provenite din Solidaritatea. Este adevărat că el beneficiază și de sprijinul a numeroși întreprinzători, vechi tehnocrați comuniști rămași în fruntea întreprinderilor lor și convertiți de dragul capitalismului. 2. Partidele democrate. Aceste partide au rezultat din diferite forme de dizidență contra comunismului, care s-au reunit apoi pentru a construi democrația și multe dintre ele au dispărut ori s-au fragmentat, diversele lor componente reclasîndu-se după alte axe de clivaje. Nu este mai puțin adevărat că un zid desparte Partidul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
asigurîndu-și reușita profesională: Vaclav Klaus era unul dintre cei mai străluciți experți ai Institutului de Previziuni Economice din Praga, iar Peter Cermak era medic. Ei sînt foarte reprezentativi pentru atitudinea de mijloc a cehilor: ostili comunismului fără să ajungă la dizidență și orientați către Occident, în special spre Comunitatea Europeană. Optimiștii sînt flancați, pe aripa lor intelectuală, de partide chiar mai mici și mai radicale; este vorba de FIDESz și ODA. Aceste formațiuni reprezintă pentru economia de piață, într-un context
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
cehă Alianța Civică Democratică părea mai atrăgătoare, iar Fiatal Demokratak Szövetsége (FIDESz) mai originală. Ceea ce desparte ODA de marea sa rivală, ODS, ține de o chestiune de sensibilitate: natura "dizidentă" a primei. Ea s-a născut din dezbateri care, în cadrul dizidențelor, studiau economia de piață și liberalismul economic, plecînd de la lucrările și teoriile care predominau în Vest. ODA este un partid de idei pentru care liberalismul constituie mai mult decît o viziune economică, o filozofie, referința la Hayek fiind explicită. Ministrul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Adler provine din comunitatea profesională a neuropsihiatrilor, deși are în repertoar și o specializare în oftalmologie. A fost entuziasmat de linia investigativă a psihanalizei deschisă de Freud, fără să susțină însă importanța centrală acordată sexualității. A fost motivul principal al dizidenței sale. Prima lucrare, Adler o publică în 1907, cu titlul Inferioritatea organică și răsunetul său psihic. Aici el își declară deja orientarea psihanalitică diferită, o psihanaliză centrată pe individ. În timp ce Freud era centrat pe rolul sexualității în etiologia bolilor nervoase
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a deciziei PNL, la acel moment cel mai important partid al ei, de a se retrage din Convenție. Locul rămas liber avea să fie ocupat de Partidul Național Liberal Convenția Democrată (PNL-CD) și Partidul Național Liberal Aripa Tânără (PNL-AT), ambele dizidențe ale PNL. Alegerile parlamentare și prezidențiale din toamna anului au confirmat poziția obținută de CDR în urma scrutinului local și, ca atare, echilibrul din sistem. Câștigând circa 20% din voturile exprimate în competiția parlamentară, Convenția s-a plasat pe locul secund
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
lucru nu s-a mai întâmplat. În schimb, la începutul lunii august reprezentanții PNȚCD, FER și UFD (fost PAR) au decis formarea unei noi alianțe, numită Convenția Democratică din România 2000, la care au aderat, ulterior, Partidul Moldovenilor și ANCD, dizidența țărănistă a fostului premier Ciorbea. După ce la alegerile locale din iunie 2000 CDR (PNȚCD+PER) a pierdut locul secund deținut din 1992, la alegerile parlamentare din toamna aceluiași an Convenția, sub noua sa denumire CDR-2000 -, a retrogradat din Parlament, realizând
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
parlamentar liberal. A urmat, la scurtă vreme, divorțul grupului de liberali proveniți din Partidul Socialist Liberal al lui Niculae Cerveni, devenit, pe 29 aprilie 1992, Partidul Național Liberal Convenția Democrată 35. La rândul ei, urmând parcă exemplul seniorilor, mai vechea dizidență a "tinerilor liberali" s-a separat în două partide, la scurtă vreme după congresul din luna mai. De-o parte fidelii PNL-AT conduși de Horia Rusu, de cealaltă parte Noul Partid Liberal, în frunte cu Viorel Cataramă 36. Cât privește
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
în urma unui asemenea congres se reduce numărul partidelor liberale. De altfel, liderii PNL, Mircea Ionescu-Quintus și Nicolae Manolescu, devenit președinte al Consiliului Național PNL, au subliniat importanța congresului, apreciind că unificarea liberală a fost realizată. Apreciere totuși exagerată, din moment ce celelalte dizidențe liberale continuau să existe ca formațiuni independente, chiar dacă cu o importanță tot mai redusă. Trebuie însă adăugat că forumul liberal al fost în aceeași măsură unul al confruntării. Pe de-o parte, liberalii au decis să retragă spijinul politic premierului
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
cu denumirea actuală de Partidul Democrat-Liberal, este continuatorul Frontului Salvării Naționale înregistrat ca partid pe 6 februarie 1990, după cum, tot juridic vorbind, Frontul Democrației Sociale din România (ulterior Partidul Democrației Sociale din România și, din 2001, Partidul Social Democrat) este dizidența FSN. În martie 1992, pe fondul acutizării conflictului dintre aripa pro-Roman și aripa pro-Iliescu, aceasta din urmă s-a separat de Front prin transformarea ei în FDSN. Totuși, din punct de vedere al parcursului politic, legătura PD cu vechiul Front
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
e drept, cu pagube colaterale, dar nu și lupta pe termen lung cu Traian Băsescu. Oricum, ambele tabere priveau, fiecare separat de-acum, către alegerile din 2008. Am amintit deja că democrații nu au făcut un secret din susținerea acordată dizidenței liberale Stolojan-Stoica. În spatele unui discurs neutru de tip "este problema liberalilor", liderii PD au încurajat în permanență acțiunile fracțiunii liberale cu care, de altfel, aveau în comun nu doar obiectivele, ci și un susținător puternic în persoana președintelui Băsescu. În
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
trecut fusese depășită, după cum consolidarea poziției sale politice devenise o certitudine. Reamintim că pe parcursul anului 2003, PNL a fuzionat prin absorbție cu Uniunea Forțelor de Dreapta, condusă la acea vreme de Adrian Iorgulescu, și cu Partidul Național Liberal Câmpeanu, ultima dizidență a partidului liberal din perioada anilor '90, iar cota sa electorală a urcat spre pragul de 20 de procente. Succesul strategiei politice a lui Stolojan și-a avut confirmarea la alegerile locale din 2004, la care, cum știm, liberalii și
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
își afirma tot mai deschis susținerea pentru Traian Băsescu și PD și, implicit, îi reproșa lui Tăriceanu lipsa lui de implicare în acest sens. În timp, aceasta din urmă va ajunge să amenințe unitatea partidului. Momentul care a marcat debutul dizidenței Stoica-Stolojan a fost reprezentat de Conferința PNL București, din 19 noiembrie 2005. Dincolo de alegerea lui Ludovic Orban ca președinte al PNL București, cu voturile a 800 dintre cei 1000 de delegați, Conferința a oferit terenul propice de manifestare pentru criticii
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]