176 matches
-
Dorado prosper colorat de statistici imaginare pe care doar ei înșiși le credeau. Baza lui de putere devenise o familie semi-regală, care nu era chiar atât de unită cum credea Occidentul. Fiind senzitiv la opinia internațională, Ceaușescu a scăpat de dizidenți, trimițându-i în Vest, pentru a-și proteja baza de putere cu ajutorul unei Securități bine echipate, în timp ce armata profesionistă, despre care el însuși avea multe dubii, era sub conducerea unor generali politici. Căderea lui Ceaușescu a fost inevitabilă datorită răului
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
În cele din urmă, ele trebuie să se schimbe sau să se prăbușească sau să explodeze. Însă, regimurile comuniste ar fi putut să supraviețuiască pentru încă mult timp. Ele ar fi putut să găsească modalitățile pentru a-i coopta pe dizidenți (acolo unde aceștia existau) sau să "cumpere" populația. Gorbaciov, spre exemplu, ar fi putut decide că era mult prea important ca să lase țările satelit să facă ce doreau, indiferent de costul unei intervenții. Asemenea intervenții nu ar fi păstrat aceste
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
acele țări și care credeau că regimurile marxist-leniniste din regiune vor dura la nesfârșit; pe de altă parte, cei care studiau dizidența și opoziția față de aceste regimuri, care vorbeau cu o mulțime de oameni din diferite segmente sociale, inclusiv cu dizidenți, cântăreți de muzică rock, feminiști și preoți și care, de aceea, credeau că acele regimuri erau mult mai vulnerabile decât păreau a fi, la o primă vedere. M-am numărat printre membrii celui de-al doilea grup și deja începând
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
sau locuind într-o mansardă interbelică de pe strada Polonă. În a doua jumătate a lunii decembrie, ascultam Europa Liberă transmițând de la Timișoara și pe un prieten relatându-ne despre un eventual complot de a-l răsturna pe Ceaușescu al unor dizidenți din partid. Tot el broda scenarii de aruncare de manifeste de pe acoperișul blocurilor din centrul Bucureștilor. La sfârșitul discuțiilor conspirative, ne-a dat încă o dată micul său spectacol ceaușist, îngroșându-și vocea și tăind aerul cu brațul drept în mișcări
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
respinse doar atitudinile de conformare care nu dezvoltă o gândire comparativă și critică. Grupul-clasă, și chiar cadrul didactic, tinde să-i valorizeze pozitiv pe aceia care se supun foarte ușor normelor explicite, dar este bine să-i aprecieze și pe dizidenți, pentru gândirea critică și curajul de care dau dovadă. Fără conformare, viața de grup și, implicit, viața școlară în clasă ar fi imposibilă. Ea asigură funcționarea eficientă și coezivă a grupurilor sociale. 3.6. Dimensiunea inovatoaretc "3.6. Dimensiunea inovatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
nu se putuse Încadra În marea masă de supuși ai regimului, ci unul care Îndrăznise a-l afronta pe Însuși șeful statului și, În loc de a mă pierde În vegetația colorată și proteguitoare a Occidentului, cum o făcuseră Înaintea mea alți dizidenți, dintre care cel mai celebru fusese Petru Dumitriu - cu care, se pare, unii dintre activiștii superiori ai partidului mă comparau, Înainte de „ruptura” mea, improbabilă, ca și mai improbabila mea Întoarcere În țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de a-l Înnegri ușurel pe Breban, ei mai adaugă sau Înoadă altfel lucrurile, pentru ca, astfel, din căpețele de adevăruri, să se nască, cum spuneam, un alt profil al celui despre care se crede că a fost unul dintre primii dizidenți!... Astfel, În cartea poetei - căreia Îi acordam un spațiu privilegiat pe când conduceam România literară, susținând nașterea unei tinere poete de excepție -, apare: „Breban juca tenis - nici mai mult nici mai puțin decât - cu tartorele securității române, cu generalul Pleșiță!...”. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dreapta - și, În al doilea rând, pe șeful statului! Cu această atitudine am fost apoi consecvent și după ce m-am Întors În țară, de-a lungul celor aproape două decenii de marginalitate socială. Reacționam principial și metodic, ca și marii dizidenți ai țărilor comuniste din Est: nu criticam un om anume, fie el chiar și șeful statului, ci sistemul - cel din literatură și din Întreaga cultură - și apoi, prin extensie - cum o făceau dizidenții ruși sau polonezi -, și alte structuri statale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lumea bună literară”, Împins În singurătate forțată și sărăcie; a trebuit, până la sfârșitul tragic al său și al soției sale din seara cutremurului din 4 martie ’77, să-și publice textele În străinătate. Nici azi, când unii reali sau falși dizidenți Își glorifică actele lor „de dinainte”, numele lui Baconsky, cu adevărat primul real dizident - Înaintea lui Breban și a lui Goma! -, nu e citat decât În treacăt! Un al doilea răspuns pe care l-aș da celor care mă acuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și au și făcut-o, uneori cu insolență! - să-și ridice iute busturi ale unei dizidențe mai mult sau mai puțin reale, mai mult sau mai puțin evidente sau riscate, că am să-mi pretind statutul de unul dintre primii dizidenți reali?!... Da, s-au temut, deoarece de atunci s-a pornit acea penibilă calomnie În jurul numelui meu, citându-se, când venea vorba de unele „merite”, fosta mea calitate de membru supleant c.c.! Da, e adevărat, am fost vreo doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Sovietice și a marilor Învățători - M.E.L.S.”. Cei cu talent real și cu cultură poetică „s-au salvat” apoi, mai devreme sau mai târziu, unii în forme radicale, poetice și politice, precum A.E. Baconsky, care a devenit unul dintre primii dizidenți literari, alții precum Nina Casian, Geo Dumitrescu sau Jebeleanu „doar” în forme literare, publicând, în era Ceaușescu, volume de reală valoare. Încă o dată vreau să observ că datele și numele oferite mai sus de mine sunt aproximative, incomplete și unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rapide sau „absente” - adică deviate! -, iar memoria capricioasă, uitucă, adesea, când efectul prim se depărtează în timp sau ia alte forme, încât nici nu mai aveam dreptate! „Dreptate” istorică politică în România postbelică ceaușistă nu au avut Țepeneag și Breban, dizidenți „frontali” de primă oră - și, orice s-ar spune, această „primă oră” a dictaturii personale și atipice a lui Ceaușescu a fost vara lui ’71! -, ci acei contestatari sau „nemulțumiți” dintotdeauna ai unui sistem, „prudenți” însă până la o dubioasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fapt! - în chiar interiorul emigrației pariziene anti-comuniste, deși el era singurul „de acolo” care înfruntase hidra dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu câțiva ani înainte, ci în „umbră socială”, într-o marginalitate clară și îndelungă, „sugerată” de foruri și aproape unanim acceptată de colegi, care voiau parcă să mă „pedepsească” pentru actul meu de curaj și risc (risc pentru că, spre deosebire de alți dizidenți, protestatari, care „fugiseră”, precum P. Dumitriu și alții, eu m-am întors, dispus să-mi asum actul!Ă, „cariera” mea a prins, cu adevărat, o „coloratură”, ca să zicem așa, cu totul aparte. Dar, în ce mă privește, eu nu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după un peripliu prin țările europene apărea la televiziunea din Chișinău cu știri profetice. Emisiunile În limba română ale posturilor de radio occidentale nu mai erau ascultate cu storurile trase la geam ci În văzul lumii, cu comentarii asupra unor dizidenți de la București, Cluj, Iași, unii suspect de curajoși. Cartea lui J. Urwics „Fără pașaport prin URSS” În care se descriau ororile sistemului concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Siberia În sezonul primăverii polare. Recensământul din 1989 În Republica Iakuția a Înregistrat 3674 români. Prof. Alexandru Șăltoianu, membru În conducerea Asociației Culturale „Moldova” de la Moscova, fruntaș al mișcării de rezistență din Basarabia, arestat, condamnat și deportat cu grupul de dizidenți În perioada brejnevistă. Oameni de curaj precum Al. Usatiuc, Gh. Ghimpu, Valeriu Graur au creat o organizație ce milita pentru autodeterminare și obținerea drepturilor - limbă maternă, grafie latină, istorie corectă, drapel tricolor, Unirea cu România. Originar din stânga Nistrului reputat profesor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
organizație de partid scutită de practici clientelare cel puțin în aparență. S-a format astfel o polaritate între "clasa politică" și "societatea civilă". Aceasta rămâne valabilă și după căderea comunismului, manifestându-se diferit în noul context: formațiuni conduse de foștii dizidenți se ridică împotriva organizațiilor care îi adăpostesc pe foștii comuniști. Dezbaterea politică este în întregime structurată de acest clivaj. În cadrul modelului astfel format, trecutul constituie un factor de discriminare, permițând actualizarea unei gradații. Diferențele față de Europa Occidentală și decupajele care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și la Rokkan, pe două axe: prima, axa teritorială, se dovedește a fi "totalmente tributară epocii comuniste", întrucât duce la nașterea clivajului postcomuniști versus democrați pe baza unei contradicții (comunitate politică versus societate civilă) și a unui conflict (totalitari versus dizidenți) proprii perioadei comuniste. A doua axă, cea funcțională, nu duce, potrivit lui Seiler, "decât la procesul de tranziție către economia de piață": aceasta creează clivajul ultraliberali versus economie socială, care are la bază tot o contradicție (reformă economică versus experiență socială
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
recursului la valorile democrației 48. În același timp, punctul 7 reia portretul identitar indirect al FSN-ului menționând: "Timișoara a început revoluția împotriva întregului regim comunist și nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenți anticeaușiști din interiorul PCR-ului. Prezența acestora în fruntea țării face moartea eroilor din Timișoara zadarnică. I-am fi acceptat poate în urmă cu zece ani, dacă la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi alăturat lui Constantin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
cu o bătaie totodată exclusivă și exhaustivă, și anume postdizidența anticomunistă și postnomenclatura nemărturisită. (a) Mai întâi, există o opoziție genealogică care animă, într-o primă perioadă, o distincție între foștii membri ai PCR-ului, mai mult sau mai puțin dizidenți, și membrii partidelor istorice, rămași în România sau imigrați. Se poate astfel observa o distincție, din punct de vedere genealogic, între partidele istorice, care încearcă să pătrundă pe scena politică reluându-și vechile denumiri, și FSN, care se prezintă ca
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
imprecisă. Mulți din militarii anticomuniști în altă epocă erau membri ai partidului comunist sau proveneau din familii care contribuiseră la stabilirea regimului comunist. Astfel, opozitia față de regimul comunist nu poate fi monopolizată în toate țările, regiunile, doar de noncomuniști: numeroși dizidenți din sânul partidului comunist din 1956, 1968, 1980 1985 contestau modul de exercitare a puterii. În sfârșit, observatorii insistau mult asupra faptului că fostul partid comunist supraviețuiește sub o nouă formă. Chiar dacă în cea mai mare parte a țărilor partidele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
etc. etc. în care acceptau doar poezii dedicate Congreselor, zilei de 23 August... Pervertirea scriitorilor din provincie a fost mai ușoară, mai crudă, pentru că în spatele acestor pagini ("crude" pentru noi, care eram "începători") stăteau nume sonore care au devenit mari "dizidenți" în zilele mai apropiate... Scriitorul din provincie a fost folosit cu precădere în acea perioadă... A.B.Vorbeam astăzi cu câțiva colegi veniți din străinătate, unii mi-au povestit cum a fost la Târgul de Carte de la Paris. Dumneavoastră, călătorind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
umblăm mereu după exemple, Exemplele-s făcute pentru proști.” (din lirica lui Mihai Beniuc) Că nouă, românilor, nu ne-a priit socialismul, e de la sine înțeles. Acum mulți își atribuie suferințe închipuite, își construiesc aură de martiri, de opozanți, de dizidenți, își încropesc false biografii, nu că li s-ar cere pentru o fișă de cadre, ci așa, că dă bine, e de bonton să scuipi acolo unde, nu cu prea mult timp înainte, ai lins. Ca să nu lungim vorba, vom
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-o. Am cunoscut oameni care pentru un denunț, o vină imaginară, au fost aruncați în mașina reprimării dușmanului de clasă, au fost dați afară din școli, umiliți, batjocoriți, desconsiderați, torturați ca o zdreanță. Câtă deosebire între suferințele închipuite ale foștilor dizidenți anticomuniști și suferințele reale ale foștilor, clasele exploatatoare cum li s-a zis, care au fost deposedați, închiși, unii condamnați la moarte, alții la ani grei de închisoare. Și suferința, cu care este bine să ne solidarizăm, ca multe altele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spre exemplu, ar fi scris Herta despre boșimanii din Namibia, fostă colonie germană, cine îi mai dădea ei premiul cel mare? De ce au aplaudat românașii noștri școliți, când li s-a dat un pumn în figura lor de anticomuniști și dizidenți? Din umilință și servilism, amintindu-mi de aceeași atitudine servilă a bucureștenilor care, pe 6 decembrie 1916, la intrarea trupelor germane în Bucureștiul cucerit de feldmareșalul Makensen, aplaudau pe cuceritori, stârnind disprețul invadatorilor. Tot o nemțoaică, mai mare, de care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]