279 matches
-
pielea deodată, care-ți umplea canalele venelor de ecouri, cu care îți intra în rezonanță structura osoasă. Ajunsă în creier, la porțile sufletului, ca o doză de mescalină sau ca un dulce păianjen care-și injectează în corpul victimei enzimele dizolvante, această muzică se substituia sufletului și, asemenea unui homuncul perfid, prelua în mâini ferme hățurile trupului. Apoi muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușor de supus controlului. Aici profunzimea conștiinței proprii și a celorlalți reprezintă un orizont spre care nu trebuie să se tindă el deschizându-se spre pulsațiile originare incompatiblie cu superficialul și vulgul cotidianului fluent, el reprezentând un pericol de risipire dizolvantă pentru hipnoza liniștii colective, pentru narcoza unei acalmii comune. Astfel, chiar tendințele sau încercările de înaintare spre acele adâncimi ale conștiinței trebuie reprimate sau atent încadrate fiind stopate ulterior. Suferința de ordin spiritual impune individualității acele transformări, acele metamorfozări ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar iubi, tot ceea ce ar face n-ar avea sens. Doamne, ce nevrednică eram de iubirea ta! Mă simțeam așa de mică față de tine, mică și neînsemnată ca o gânganie, iar conștiința acestei micimi îmi strecura în suflet o suferință dizolvantă. Nu, Dor, n-ai să înțelegi niciodată ceea ce am trăit. Eram silită să stau alături de un bărbat pe care nu numai că nu-l iubeam, nu-l iubisem niciodată, dar ajunsesem să-l consider cauza nenorocirii mele, prin faptul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
instinctul i-o spunea) că o iubeam iremediabil. Și această răzbunare ne prăbuși în neant pe amândoi. Nu dintr-o dată, fulgerător, ca biblicul gest al lui Saxnson, ci încet, (calculat, fărîmițîndu-ne bucată cu bucată, dezagregîndu-ne ca sub acțiunea unei soluții dizolvante. Nu mi-am dat seama încă de la început ce anume urmăream. Mai precis, n-am avut conștiința teribilei răzbunări care îmi încolțea în minte după consumarea trădării ei imaginare. Ce era mai simplu, mai firesc, decât să-i pun revolverul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi pasă dacă voi fi învinuit de moartea Mihaelei. Recunosc că eu am împins-o să facă supremul gest. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitățile născocite de inteligență (iar când mi-am dat seama că o iubesc), cu puterea dizolvantă a iubirii. Dar asta m-a pierdut. Prin proporțiile ei uriașe, răzbunarea mea inconștientă m-a răsturnat și pe mine. Mă întreb dacă o fire ca a mea ar fi fost aptă pentru o căsnicie obișnuită al cărei ideal de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
p. 38). Apariția de organizații studențești sau profesionale antisemite, înființarea Partidului Naționalist Democratic, cu caracter explicit antisemit, al lui N. Iorga și A.C. Cuza (1910), aduc în prim-plan un antisemitism cultural-religios - în care evreul e văzut ca un „pericol” dizolvant, antinațional și anticreștin - și un antisemitism politic, în care figura evreului e asociată tot mai mult elementului anarhist, revoluționar, după război - bolșevic. Într-un studiu recent: „Felix Aderca: jewishness and modernism“, publicat în revista Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decembrie 1913, semnat Ion Eug. Vinea). La fel ca și N. Davidescu, B. Fundoianu sau Perpessicius, Vinea e un simpatizant al lui Rémy de Gourmont („arătare bizară și doctă de artist și savant, de cugetare conservatoare și totuși paradoxală și dizolvantă”). Într-un articol din 1922, îi combate pe „criticii zilei”, care deplîng dispariția autorității magisteriale: „E foarte vădit că cei ce confecționează lucruri și flori pe catafalcul severei matroane care a fost critica lui Maiorescu și Gherea se pregătesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii ’30. Anarhistul, pornograful, străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al masoneriei iudeo-bolșevice, autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale ce constituie identitatea autohtonă (ortodoxia, românitatea, ruralitatea ș.a.), bîntuie mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Titu Maiorescu (în „Beția de cuvinte”) și de M. Dragomirescu (în „Exema literară”, vol. De la Misticism la Raționalism, București, 1924). Mai interesante sînt observațiile criticului potrivit cărora, departe de a fi semnul unui „nou clasicism”, „Ordinea-sinteză pentru Integral însemnează haos dizolvant, iar ordinea-esență constructivă, desordine distructivă. Dovada ne-o dă impresia generală de ideologie negativă ce se desprinde din manifest...”. Ca și E. Lovinescu, Emilian constată că „În opoziție cu cele două manifeste studiate anterior, cari atacau formele mai vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cari s-au depărtat de accepțiunea interesată a acestor cuvinte mai mult”. Printre recuperații abuziv sînt menționați „anarhicul Mirabeau”, apoi „Rémy de Gourmont, arătare bizară și doctă de artist și om de știință, de cugetare conservatoare și, totuși, paradoxală și dizolvantă”, socialistul Jean Jaurés și, nu în ultimul rînd, Ernest Renan, de la care poetul și gazetarul român împrumută definiția nonetnicistă a națiunii și a patriotismului. Totuși, oricît de recondiționat, discursul despre „naționalism și tradiție” rămîne obsedant în cazul său. (Și) din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau într-un orgoliu vid, nejustificat, atunci nu-ți poți reține admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-un scepticism dizolvant. S-ar putea ca odată conștiința laturilor negative ale României, printr-un adevărat miracol istoric, să o elibereze de multiplele ei complexe de inferioritate. Ea și-a dat seama de neantul său ca nici o țară din lume. Atâta luciditate este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este leagănul ei. Dacă, individual, ea poate presupune un spirit detașat, în expresie colectivă, e descurajantă. Umilința este un viciu. Căci răpește atât omului, cât și lumii, farmecul și valoara. Una dintre multele cauze ale scepticismului românesc este și influența dizolvantă a umilinței, acest sentiment ce ne-a umbrit pe noi, românii, de când e lumea. Parcă de secole n-am fi opus mizeriilor ce ne veneau de la alte popoare decât răspunsul înțelepciunii pasive a țăranului: "Să treacă de la noi!" Nu există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceeași semnificație și gravitate. Clasicismul francez și romantica germană sânt momente culturale perfecte, culmi de cultură așezate între epoca de naivitate și de cunoaștere a Franței și Germaniei. Ele au ceva din mireasma deșteptării originare a spiritului și din parfumul dizolvant al lucidităților crepusculare. Fecunditatea lor este însă departe de a fi echivocă, ea înrădăcinîndu-se în temeliile unei culturi. În clasicism și în romantism, Franța și Germania și-au întins o oglindă pentru a se putea adora narcisic. În toate momentele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce era definit ca „predica ipocrită În favoarea negării caracteristicilor naționale, În favoarea nihilismului național”1. Purtătorii cosmopolitismului nu erau - cine altcineva? - decât cei mai puțin sensibili la valorile naționale: evreii. De altfel, formularea cosmopolitismului este foarte apropiată de cea a „caracterului dizolvant al culturii evreiești” - unul dintre clișeele de bază ale antisemitismului dreptei din perioada interbelică. Comunizarea antisemitismului clasic nu necesită decât o ușoară cosmetizare și, firește, rebotezarea. Condamnarea sionismului nu a rămas În faza teoretică. După desființarea organizațiilor sioniste, vor Începe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
caracter public, presa În primul rând, unde se ocultau voit manifestările antisemite. Vorbind de antisemitism În perioada comunistă, ne referim la câteva tipuri: un antisemitism popular, urmare a unei educații de decenii ce culpabiliza și demoniza „evreul” ca „lăcustă”, „element dizolvant” și În special ca „străin”, dar și unantisemitism al Puterii, care În funcție de interese de moment va manipula cu clișeele antisemite - unele vechi, altele noi - și În același timp va patrona un antisemitism tacit. În perioada comunistă, În România, antisemitismul se
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
fermenta pragmatismul. Imanența devenise deja orizontul ultim de validare a politicului. Critica fanatismelor nu mai căpăta - precum în Tratatul de la Westphalia (1648) - o justificare teologică, fiind mai degrabă reflexul unei prosperități pusilanime. Mișcarea hippy încercase legitimarea boemei în locul patriotismului. Ironia dizolvantă la adresa jocului politic se asocia unei tot mai apăsătoare uri de sine. După 1968, mass-media a acceptat jocul demagogic prin care contrastul dintre eroismul civilizator al cetății și vandalismul de mahala devine irelevant 1. Este chic să denunți statele care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care Matei Călinescu o considera definitorie pentru estetica postmodernismului 317. În egală măsură însă, discontinuitatea acută, pulverizarea textului, fragmentarea etc. pot fi interpretate ca tot atâtea simptome ale dezumanizării actului creator. Putem detecta în poeziile acestui „ultim” Bacovia aceeași evoluție dizolvantă în planul extensiei textului, ca și în cazul poemelor sale în proză. Analizându-le pe acestea din urmă, Mihai Zamfir a remarcat, cu îndreptățire, conexiunile dintre dimensiunile lor reduse și „conștiința inutilității marilor construcții prozastice într-o epocă a dezagregării
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al persoanei, un limbaj ce recuperează intimitatea și respectul de sine al individului, un limbaj care să poată denumi nu atât originile, cât proximitatea, care să exploreze ficțiunile și utopiile omului particular, adevăratul efort de a controla imaginarul patetic și dizolvant pentru individualitate prin practicile ironiei și autoironiei, l-au făcut însă Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu sau Emil Brumaru 371. Oricare ar fi miza, rămâne însă de natura evidenței faptul că, atât în cazul fenomenului postmodern din occident, cât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
maturități. Și în acest punct cred că a intervenit eroarea lui Andrei. Cu dotarea lui de excepție, el a simțit nevoia să se confirme opunîndu-se. Întâlnirea lui cu Noica a căzut în raza acestui refuz de principiu, a unei înclinații dizolvante care, într-o măsură, e semnul oricărei personalități precoce. Deși a teoretizat de timpuriu și într-o manieră aproape romantică, necesitatea întîlnirii cu autoritatea gurului, spiritul negației care-l domină i-a refuzat din capul locului condiția unui discipolat pacient
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lume închisă, epifenomenală, greu de înțeles din afară, o existență compusă din evenimente imponderabile, un soi de aventură exemplară a spiritului, o "epică" protreptică și propedeutică. După lectura paginilor am stat de vorbă cu Andrei până către 2 noaptea. Discuție dizolvantă, aporetică, un inventar al handicapurilor noastre culturale - un liceu prost, lipsa lecturilor fundamentale făcute la vremea lor, lipsa deprinderilor de lucru sistematic și mecanic, capabile să înfrîngă humoralitatea dereglantă a fiecărei zile. Îmi aduc aminte de o vorbă a lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de care nu se puteau înstrăina. În acest scop au trebuit să conserve vechea denumire și organizare devălmașă (răzeșia), aspect ce se desprinde din citatele reproduse mai înainte, devălmășie ce se va găsi ulterior tot mai intens amenințată de către factori dizolvanți, acaparatorii de ocini răzeșești, vecini sau interni. Prin urmare, se impune concluzia, în această privință, că cel puțin o parte a răzeșilor din Suraia vecină reprezintă o comunitate „roită” din străvechea matcă a Umbrăreștilor, nu invers. Iar dovada cea mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să relevăm doar ceea ce puținele documente, sărace și schematice în informații, ne oferă. Dar și așa se poate înțelege și percepe tenacitatea cu care cea mai mare parte a țăranilor răzeși își apărau și ocroteau obștea străveche de orice element dizolvant, de felul polcovnicului Sandu Avram, ridicat din rândurile lor, ori al orândarului Mihalache Alexeevici, precursor parcă al Fischerilor din preajma anului 1907, căruia locuitorii umbrăreșteni i-au aplicat o corecție binemeritată în anul 1851, tot pentru abuzuri prin care urmărea să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mari dregători, după cum și din rândul acestora unii urmași au coborât în tagma slujitorilor mărunți. Studii genealogice mai de amănunt ar fi de natură să pună în lumină reală fenomenul. Sigur că elementele din această categorie socială au constituit factorul dizolvant din obștea satului, genul de acaparatori pe seama comunităților devălmașe. Un exemplu elocvent în sensul arătat ni-l oferă umbrăreșteanul Mihail hânsar, pe care îl considerăm a fi una și aceeași persoană cu Mihail Mânză, ai cărui descendenți, Sandul și fiul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o condiție a superiorității clasei" [Goblot, 1925, reeditare 1967, p. 14]. Goblot utilizează moda masculină ca element al demonstrației sale. Uniformitatea costumului șterge inegalitățile de avere, de inteligență și de moralitate, care sunt pentru clasa burgheză cel mai de temut dizolvant" [ibid., p. 85]. Remarca pare a fi întemeiată, dacă facem abstracție de tonul său psihologizant. Dar autorul trece prea repede la o altă remarcă justificată, chiar de la începutul textului, în care distinge burghezul "complet burghez", oricare ar fi vechimea sa
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]