567 matches
-
care ar trebui abandonată. Nu, poetul nu cântă ca pasărea pe creangă, adică în mod arbitrar și gratuit. De altfel, știm noi, oare, ce exprimă, ce vrea să exprime pasărea prin cântecul ei? Doar primitivii și sfinții pot înțelege limbajul dobitoacelor... Dar, în cazul cel mai simplu, pasărea cântând pe o creangă, comunicândune în același timp încântarea ei, ne dezvăluie neamul și spița sa. E deja un exemplu, iar imaginea falsă de la început se reabiliterază, devenind lecție. Există cuvintele care-mi
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
cățărătoare Ce s-ar fi-ncumetat tandre să urce Pîn’la popasul nemilos de dulce Unde cam toate-ncep să se încurce... Dar Dumnezeu îngăduie și-i place Chiar Lui cu tine-n rouă să se joace, Uimind fluturi și alte dobitoace... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... S-au înspumat copacii, prin ganguri tai din plin, Să poți ajunge-n stradă, miresmele năuce. Femeile trec leneș și parcă mai rămîn; Oh, coapsele și sînii de-
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
cazul său expresia ,loc geometric" pare și mai adecvată) este poemul-program din Joc secund. Chiar dacă aici registrul pare mai abstractizat, un peisaj minim conține o dramă complexă: e peisajul cu un iaz în care intră niște ,cirezi agreste". Iar năvala dobitoacelor declanșează cel mai rafinat ,joc secund", jocul vibrațiilor dintre zenit și nadir, dintre orizontul ideal și cel apter. În felul său, și Ion Barbu expune o disperare, e drept, mult mai calmă, chiar imperceptibilă pentru ochiul neexersat. E disperarea poetului
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
blocului, nu cred că mai vreau. Până la urmă, o să merg la ei, că nu am ajuns încă, si o să cer să îmi arate unde dracu scrie că aia au stăpân, deși sunt pe stradă. Nu mai zic de certurile cu dobitoacele de vecini, care le dau mâncare la intrarea în bloc sau cu aia care ies din măcelărie și le aruncă oase chiar acolo... Nu știu care e soluția, dar ceva trebuie făcut. Zici că suntem în lumea a treia, daca te uiți
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
două case de locuința lor, o zgripțuroaică uitată de timp, că nimeni din sat nu știa ce vârstă avea. Aceasta este în conflict cu toți locuitorii cătunului, ce o evită, fiindcă baba se ocupă de vrăjitorie și învrăjbește familiile, stârpește dobitoacele din curte, ia rodul pomilor de prin livezi sau veștejește recoltele pe ogoare. Chiar și câinii cei mai furioși fug schelălăind când o zăresc din depărtare cu nasu-i coroiat, părul alb ca lâna strâns sub o basma neagră, cocoșată și
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul. 16. În biserică afli că exiști. 17. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici! 18. În afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că n-au rațiune, ceilalți pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conștiință. 19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseriaș de geniu
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
a omului este iluzorie și ea se mișcă perpetuu între Dumnezeu și dracul. Fără credință și Biserică, omul rămâne un simplu animal rațional și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul este un animal rațional, și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul este un animal rațional, atributul raționalităților îl distinge de restul
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul este un animal rațional, și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul este un animal rațional, atributul raționalităților îl distinge de restul vietăților, nesocotându-l din perspectiva morții absolute. Moartea devine relativă, ca o trecere numai prin religie - știința, oricât de savantă, nesocotind omul decât aparent din regnul animal
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
zis - Nu-i cu putință Să trăim în nedreptate, Într-o zi va veni Domnul Să le judece pe toate. I-a lăsat numai pe oameni Să îi vadă ce vor face, Sa-nteleaga pan’la urmă Că șanț niște dobitoace. Că și omul si-animalul Șanț făcuți spre-aceeasi soarta Nu-i nimica-n osebire P-unul de-altul să despartă. Toate merg spre-acelasi loc, Desi vremea le amâna Șanț făcute să se-ntoarca Tot în pulberi și țărâna. Cine stie
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.III – VREMEA TUTUROR LUCRURILOR – DEOSEBIREA OMULUI DE ANIMAL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383591_a_384920]
-
e adăpostul Vietăților ciudate. Ai pus luna să vestească Vremea rea și vremea bună Soarele ce știe, însuși, Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când soarele-și arată Strălucirea din lumine Ele se întorc să-și doarmă Somnul lor în vizuine. Și de-atunci muncește omul Până soarele apune Cât de mare ești Tu, toate Le-ai făcut cu-nțelepciune. Cât de sfânt
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
să fii sănătos. Dar cam câți erau? — Cam doi - zise Parnasie prinzând curaj. I-am văzut într-o noapte la stână la Dumesnicu. Eu dormeam, dar m-au trezit câinii. Am crezut întâi c-a intrat lupu, că prea hămăiau dobitoacele. Am luat ciomagul, am ieșit din colibă și peste gard, cam la zece pași, în poiană, i-am văzut. Eu m-am uitat la ei, ei s-au uitat la mine, așa cum vă uitați acuma și dumneavoastră. Și n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și orbește drumul Înapoi În imaginea unei secvențe Întrerupte la jumătate. Fără Îndoială, era o scenă comică aceea și Dumnezeu rîdea cutremurîndu-și burțile ca un birjar și din rîsul lui s-au născut dresorii cu drepturile și frica lor și dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos se sacrifică pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod egoist și natural pe mine cine m-a ajutat să trec Asia În zbor n-am cerut protecția nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pămînturile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
învățătura e treaba popilor; pentru un om de rând este de ajunsă dacă știe să citească și să scrie, să-și scrie numele, să-și treacă în condica lui un bou alb, negru și cu coarne, caii, oile și alte dobitoace de povară, stupii și oricare alte lucruri ca acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e suficient să citească și să scrie. Rar se găsea într-un sat răzeșescă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-un cearșaf alb, șifonat. Mi s-a spus să aștept. Am stat ore întregi, așteptând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe de ce, poate pentru că o mulțime e întotdeauna proastă, devine amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e o mulțime? Nimic, dobitoace inofensive dacă-i privești în ochi pe fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să nu-i placă. Făcu nuntă ca-n poveste, cu măgari și falnci boi; Toți le-au dăruit ca zestre stoguri de fân și trifoi. Cu averea-agonisită, Prian a fost propulsat... La congres ales în pripă; unicul reprezentatnt Al atâtor dobitoace... Avea fii și mulți nepoți, Văcuțe cu vino-ncoace! - Pizmuit era de toți Că tot bea și chefuia și cu juninci se iubea... Măgaruîl prevenea: Fine, turma șef te vrea!" La alegeri ieși Prian șef de stat, fără probleme; În
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
să nu-i placă. Făcu nuntă ca-n poveste, cu măgari și falnci boi; Toți le-au dăruit ca zestre stoguri de fân și trifoi. Cu averea-agonisită, Prian a fost propulsat... La congres ales în pripă; unicul reprezentatnt Al atâtor dobitoace... Avea fii și mulți nepoți, Văcuțe cu vino-ncoace! - Pizmuit era de toți Că tot bea și chefuia și cu juninci se iubea... Măgaruîl prevenea: Fine, turma șef te vrea!" La alegeri ieși Prian șef de stat, fără probleme; În
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363888_a_365217]
-
Isus. Numai prin înțelegerea misterului nașterii Pruncului Iisus, omul poate afla rostul existenței sale pământești și ținta pe care trebuie să o urmeze, asemenea celor trei magi în căutarea Pruncului. Iisus s-a născut într-o iesle săracă, în sălașul dobitoacelor, într-un contest în care violența luase o amploare fără precedent. Pruncul Iisus s-a născut și a adus cu El un mesaj omenirii. Cel mai mare mesaj al tuturor timpurilor, cel mai mare mesaj al omenirii. Mântuirea. Ce poate
S-A NĂSCUT MESIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363528_a_364857]
-
încă nu fusese mîngîiată cu blîndețea înțelegerii mai presus de înțelegere: du-te, femeie, și nu mai păcătui!, forța creației de a nu arunca anatema, trupul și sufletul, uleiul și smirna erau pregătite pentru nuntirea cu absolutul, ce este viața, dobitoace rumegătoare? întreba, la modul absolut, Leda cu Lebăda, altă poveste din șirul vieții și al cenușii, Aureliano, să nu uităm, voise să se căsătorească, dar fata plecase odată cu zorile; Aureliano, ziceam, clătina din cap neîncrezător, în timp ce turcul Fadul zăcea într-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
sapă maluri; hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonică). Succederea unor emoții intese aduc stări ce alcătuiesc degradarea conștiinței. Nu te doare nimic. Doar o mutație ontologică, trădează privirea vacantă a dobitoacelor și insensibilitatea lor erotică prin regretul de a nu le învinge. Plictiseala vagului neștiinței curge tăcerea gustului singurătății ca o revelație a vieții. Ordinea posibilului se întinde o dreaptă la infinit, perpendiculară pe Nimic. „Timpul nu este expresia duratei, ci
CURA DE GÂNDIRE de MARIA COZMA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361219_a_362548]
-
la ananghie cerșea. Dacă ceva nu-i convenea, se tânguia în versuri pe care singur le inventa, deplângându-și soarta și cerând îndurare. Uneori îl pândea cu adevărat pornirea ispititoare să adopte felul de trai întocmai cu cel al vreunei dobitoace. Avea însă experiența să-și înfrâneze din răsputeri aceste porniri, scuturând din cap ca un cal nărăvaș. La drumuri lungi, când foamea îi ascuțea simțurile și-și simțea sufletul prăpădindu-se, se amăgea cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt aproape sigur că personajul vă este cunoscut: E cel care deschide gura și vorbește, vorbește, vorbește... Treptat, vorbăria i se poate preface în mieunat, chițcăit, țârâit, lătrat, schelălăit, răget și în alte graiuri ale dobitoacelor. Ce îl împinge să toarne cuvinte cu vadra când n-are nimic de zis? Poate cerul negru al golului lăuntric! Sau poate că un demon al trăcănelii îl mână să înșire verzi și uscate despre toate cele. Dar mai cu
DESCHIDE GURA ŞI VORBEŞTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368359_a_369688]