818 matches
-
Third Avenue, mi-am numărat pașii. Ca să-mi ocup mintea cu ceva, am numărat 276 de pași până ce un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bucată din ficatul său unei fete din Botswana care se otrăvise cu ciuperci. A răspuns la telefoane cu ocazia unei colecte de fonduri pentru lupta împotriva unei boli grave, am uitat care anume. Dar merita să moară. M-a făcut dobitoc. M-a împins! În ziar îi arată pe mama și pe tatăl vecinului de deasupra, plângând lângă sicriu. Dar dăduse combina mult prea tare. În ziar zice că o fată pe nume Denni D’Testro, manechin, a fost găsită moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei din centru. Și nu știu de ce, dar sper că nu Nash a preluat apelul pentru ambulanță. Stridie arată cu degetul spre radio și zice: — Haide, tati, omoară-l, altfel mănânci rahat! Lumea asta chiar că e plină numai de dobitoci. Helen își deschide telefonul și sună la bibliotecile din Oklahoma și Florida. Găsește încă un exemplar al cărții de versuri în Orlando. Mona ne citește despre grecii antici, care scriau tăblițe cu blesteme, numite defixiones. Grecii foloseau kolossi, păpuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum? tresări el. — Și, după ce a „încolțit“ suspectul? Ce dobitoc, m-am gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia. — Suspectul? A, da, îmi cer scuze. Visam cu ochii deschiși. Mi se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca adineaori, chiar când sunt în mijlocul... Și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mereu când vine vorba de astfel de lucruri. Uneori, întreaga voastră viziune asupra domeniului sexual pare o tentativă de a submina Masivul Central ginecologic. Tu te referi la un penis metaforic. Eu vorbesc despre unul cât se poate de real, dobitocule, iar „futut“ e cuvântul-cheie aici, pentru că eu mă refer la o sculă cu care să poți fute. Vorbesc despre o bucată țeapănă de țesut spongios, bine irigat, cu o cupolă roșiatică și bombată, din care țâșnește spermă, țâșnește viață: picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ei i-au dat, ce puteau să facă?, să-l refuze?, îi înghițea aproape pe nemestecate în timp ce maică-sa căuta disperată să pună mâna pe el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de plasa gardului, priveau, meciul de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să nu-i ronțăi marginile. CÎnd mă apuca, Îmi plăcea să fac caca În locuri delicate, pe farfuria lui Jerry sau pe perna lui. El nu se supăra deloc, Însă mesajul meu nu ajungea deloc la el - În loc să mă facă dobitoc mic și spurcat, pentru el rămîneam același Firmin cumsecade de altădată, care se Întîmpla s-o mai facă și el cîteodată de oaie. Și odată, cînd tocmai mă scărpina absent Între urechi, m-am Întors și l-am mușcat cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ieșise din salon, Împreună cu domnul Cost. — A, conspiratorii! exclamă doamna Bellairs. Domnul Cost pune Întotdeauna la cale experiențe noi! — Spuneți că rezultatele sînt proaste uneori? lansă Rowe un balon de Încercare. Într-o Încăpere alăturată sună telefonul. — Cine-o fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul Rowe. — Bine, dar nu pricep, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ei, lăsați... - Dați-mi numele polițistului care s-a luat de dumneavoastră, îl dau afară luni la prima oră... - Nu-i nevoie, lăsați, vă rog eu... - Ce suflet mare aveți... Dar nu-i nevoie să fiți mărinimos cu un asemenea dobitoc... - Ei, domnule general, nu vă ambalați... La urma urmei, nu mi s-a întâmplat nimic. - Cum ziceți, dar este foarte frumos din partea dumneavoastră să-i luați apărarea... - Păi, are și el familie, copii... Generalului aproape că-i dădeau lacrimile. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate femeile cunoscute se amestecau într-o singură imagine, într-un singur sex, într-o singură suflare și parcă tot orașul se topea...” Cum ai putut să mă-nșeli, dobitocule? dă drumul în sfârșit la întrebare. - Măi fato, e literatură, e ficțiune... sunt chestii inventate... Un scriitor nu trebuie să trăiască tot ce scrie... Un scriitor poate scrie despre Japonia fără s-o vadă... - N-aveam nimic împotrivă dacă scriai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sticlă, a venit o don’șoară, avea pretenția să-i completez formulare, să-i arăt buletinul, să mai scriu nu știu ce... Semnătura mea e prea prețioasă pentru toate fleacurile lor. Să mă legitimez? S-arăt că m-am născut? În fața unor dobitoci de funcționari? Să mă explic lor. Nu, asta nici mort! Ei nu știu cum trebuie să te comporți c-un geniu? Ar trebui să fie bucuroși că le fac o asemenea favoare... Dacă te prind în rețeaua lor, nu mai scapi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mulți, aici îs șomeri. S-a învârtit însă preotul de niște parale de la românii din străinătate. - Bravo lui! - Ei, nu atât din dragoste pentru enoriași, din dorința de a-i aduce pe calea cea dreaptă, ci pentru că progenitura sa, un dobitoc patentat, dacă-i dai o dictare, începe să plângă... ei, fiu-său a terminat Teologia și n-avea parohie. A făcut tata repede biserică. - Cum crește numărul absolvenților de Teologie, o să avem mai multe biserici decât cabine telefonice sau veceuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bată că chiorii, apoi se traseră înapoi, săgetându-se din priviri. Știi, uneori mai că nu-mi vine să cred c-am fost prieteni, spuse Șam. Curios, dar și eu mă confrunt cu exact aceeași problemă, riposta Adrian. — Ești un dobitoc încrezut, egoist și îngâmfat. — Iar tu ai ajuns un bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu cu cine seamănă. Să fie asta adaptarea? Se aplecă asupra ei și Îi sărută fruntea. Nu mai avea febră. Peste două zile va merge din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iliu. Îți spune ceva numele ăsta? Vocea lui Grațian venea parcă din altă lume. Am citit ceva. Nu știi nimic, punctă fără milă Grațian. E regizor de film. A lui e Moara cu noroc. Nu a lui Slavici? Ești un dobitoc! tună Grațian. Nu se supără. Era obișnuit cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are o pâlnie și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de leneșă altfel, se Înfiripă pe neașteptate ideea unui spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină și verdeața spre care Gheretă s-ar fi Îndreptat ca un mucenic al iubirii Întru adevăr. Sebastiane, dragul meu, ești beat, zise Zorela, cu un glas tandru-amenințător. Gheretă, ești un dobitoc, hotărî, pe un ton cât se poate de firesc, domnul Brândușă. În această privință, părerile celor din jur erau Împărțite. Așteptând ca lumea să se decidă, Brândușă făcu un anunț important: șampănii, vin roșu, icre, brânzuri franțuzești, fursecuri și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea ar vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea parcă grohăitul lângă vreun container de gunoi sau În jurul unor pubele. Ajutați de Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se pronunța aluziv, să nu-l înțeleagă "mafia de dobitoci". Tăiau și spînzurau cultura. Făceau vid, ca să-i impună pe impostori. Urmarea? Criticul nostru de excepție plătește pentru că a bătut palma cu regimul roșu. Păi a bătut-o! Bine, a bătut-o, dar cine-l culpabilizează? Nimeni altul decît micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă așteptam! răspunse Mihai răspicat. S-a confundat cu un personaj încât s-a identificat cu el, înțelegi? Acum nenorocitul nu mai e el, e celălalt întru totul. Te pomenești că fentează în felul acesta și destinul și devine nemuritor, dobitocul! Și becurile se stinseră ca să se vadă lumina izvorâtă din trupurile momâilor. Noaptea a pătruns agresiv în clasă, înghițind orice foton și umbra astrală a acestora. Întunericul n-a recunoscut decât albeața rochiei Alimentarei aflată acum lângă linia ferată unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cînd vorbesc, chestii din astea. Ai înțeles? Îhî. Ține o sută de lei, de o bere. Nu. Toate afișele puse ziua erau rupte noaptea. S-a organizat o pîndă și făptașul a fost prins. Este anchetat, înjurat, insultat. De ce, mă, dobitocule? Mă, dacă mai faci, te snopim în bătaie. Îhî. Mitică este iarăși prins, bătut măr, lăsat lat la pămînt. Dar năravul nu dispare. Cu sîrg, afișează materialele lui Zamfir și le rupe pe ale celorlalți. Poliția îl sperie, îl amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le rupe pe ale celorlalți. Poliția îl sperie, îl amenință, îl și căpăcește puțin, dar degeaba. Cu fața tumefiată, Mitică plînge. Lumea se adună și condamnă bestialitatea candidaților satrapi. De ce te-au bătut, Mitică? Eu țin cu dom' Zamfir... Ce dobitoci! Satul vuiește și lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă compasiune. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țină aici pe Fiul Tău? Stelele au reapărut peste sat și Banditu' se strecura ca o fantomă spre casa lui Bratu. Ai luat-o? Da. Bratu se uită, luminînd cu o lumînare icoana și țipă ca apucat: Ai distrus-o, dobitocule! Dar nu-i dădeau drumul... Cine, mă, animalule? Sătenii. Ai rupt și o bucată din pictură. Acum nu mai face doi bani. Dar e aproape întreagă. Iisus este întreg. Da, dar nu mai are același preț. O aranjez eu, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
exprimat corect, dar știi cum sînt cei de la presă... Impresia lui Marcel era că devine egalul celui pe care îl bîrfește. Din acest motiv, țintea sus de tot, la președintele țării, la prim ministru, la miniștri, etc. Ministrul X? Un dobitoc, un escroc. De ce? Păi, nu-l vezi cum arată? Mirela a aranjat o masă la Casa Universitarilor și se temea ca nu cumva Marcel să se îmbete. L-a așezat lîngă ea ca să-l supravegheze. Profesorii vorbesc despre teză, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
L-a așezat lîngă ea ca să-l supravegheze. Profesorii vorbesc despre teză, despre probleme ale universităților, despre cercetare și multe altele. Marcel nu poate susține o conversație tematică, dar prinde din zbor "problemele universităților". Ministrul ăsta este un bou, un dobitoc. Cei prezenți la masă rămîn contrariați și amuțesc. Vă spun eu, că sînt un om politic care cunoaște și conținutul mațelor lor. Lasă, dragule, aici nu facem politică, ci punctăm doar anumite dificultăți. Adică eu sînt prostu' care nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]