608 matches
-
Voyageurs français en Grèce au XIX-ème siècle, ambele publicate în 1909, una prefațată de Émile Faguet, cealaltă, de Gustave Fougères. În octombrie 1910 se transferă la Liceul „Matei Basarab” din București, predând și ore de istorie la Liceul „Spiru Haret”. Docent la Facultatea de Litere din București, ține aici un curs despre Costache Negruzzi. În 1911-1912 este profesor suplinitor la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. Drumul titularizării la Universitate fiindu-i barat - la concurs este preferat G. Ibrăileanu -, L.
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
în 1907 la Universitatea din Leipzig, în urma referatelor favorabile date de slavistul August Leskien și de Gustav Weigand, directorul Institutului de Limba Română. După un scurt stagiu ca asistent de limba bulgară pe lângă Weigand, revine în țară, unde este numit docent (1909), apoi profesor suplinitor (1915) și titular (1922) de etnografie bulgară și slavă la Universitatea din Sofia. Mai târziu va preda lingvistica și etnografia slavă, până în 1947. Unele lucrări istorico-etnografice referitoare la raporturile bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
în psihologie la Universitatea din Cluj (1928) și unul în estetică în Franța, la Sorbona (1935). Numit preparator la Institutul de Psihologie din Cluj (1923-1925), ulterior asistent tot aici, va fi conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie clujeană (1929-1938), docent din 1931 și profesor titular de estetucă din 1938. În 1948 se vede îndepărtat de la catedră și funcționează ca bibliotecar, apoi în calitate de cercetător la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române, împărtășind aceleași condiții ca și colegul și prietenul său Lucian
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
e Catalogaçao din Rio de Janeiro (1949-1962), profesor agregat la Faculdade Nacional de Filosofia de la Universitatea Braziliei din Rio de Janeiro (1951-1962), profesor de filologie romanică la Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Catolic „Santa Ursula” din Rio de Janeiro (1957-1958), docent la Spracheninstitut din Nürnberg (1965-1973). A fost redactor al revistei „Înșir’te mărgărite”, care a apărut în 1951, la Rio de Janeiro. De-a lungul timpului a colaborat la „Izbânda”, „Porunca vremii”, „Axa”, „Rampa teatrală”, „Cuvântul”, „Familia”, „Tribuna”, „România literară
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
a-și întrerupe cursurile de la Iași, director în Ministerul Învățământului. Anul 1952 i-a adus îndepărtarea de la catedra universitară, dar în 1953 devine cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, calitate pe care o deține până în 1968. Doctor docent în 1962, va fi din 1963 și profesor la secția de biblioteconomie a Institutului Pedagogic de pe lângă Universitatea din București. În 1968 Facultatea de Limba și Literatura Română a aceleiași Universități l-a primit printre profesorii săi. A ieșit la pensie
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
sud. Numit în 1883 privat-docent pentru limba și literatura română, își deschide cursul în ianuarie 1884 cu o prelegere despre însemnătatea romanisticii pentru limbile slave. Mai târziu a ținut cursuri de limba slavă veche și de istoria limbii ruse (ca docent ordinar, din 1888). Alte călătorii de documentare le face în Peninsula Balcanică (1887 și 1899), la Cracovia, Lvov, Cernăuți și Suceava, apoi în Croația, Serbia, Banat și Transilvania (1893 și 1894), ulterior (1895-1898, 1903) în Europa Centrală și Occidentală, până la
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
Facultății de Filologie a Universității clujene, luându-și licența în 1953. În 1971 va obține titlul de doctor în științe filologice, cu lucrarea Circulația vechilor cărți românești. Reținut, după încheierea studiilor, asistent la Catedra de literatură română, va preda ca docent de limba română și la Berlin și Leipzig, unde rămâne până în septembrie 1958; din iunie 1969 este lector la Universitatea din Tübingen, funcționând aici în cadrul Institutului de Romanistică, aflat sub direcția profesorului Eugeniu Coșeriu. În Germania descoperă și valorifică parțial
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
studiu convingător despre lecturile lui P., răsturnând prejudecata că un scriitor venit de la țară nu poate avea acces la marea cultură. Își face o cultură solidă și este unul dintre creatorii cei mai culți din generația sa. Nu e doctor docent în literatură sau filosofie, dar era imprudent să începi cu el o discuție despre literatură: putea, oricând, să te surclaseze. Constantin Noica a dovedit, după moartea prozatorului, că P. citise bine pe Nietzsche și îl înțelesese, iarăși, bine. Era un
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
din Basel (Elveția) în 1918, cu teza Sébastien Merciers dramaturgische Ideen im Sturm und Drang, publicată în 1922. În virtutea specializării, este numit în februarie 1921 conferențiar la Catedra de literatură germană a Facultății de Litere și Filosofie din București, devine docent (1924), apoi profesor suplinitor (1925), conferențiar definitiv (1928) și profesor titular. În 1918, la Botoșani, editează, împreună cu Victor Miclescu, gazeta de orientare conservatoare „Îndrumarea”. Înființează, în 1921, cu Ion Marin Sadoveanu și Tudor Vianu, cercul Poesis. Funcționează, între 1922 și
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
care este extrem de vast. Încă o data, subliniez ca rolul lucrării este de a face accesibila elevilor din învățământul gimnazial prezentarea unor aspecte tot mai complexe din acustica si aplicabilitatea lor practica. Mulțumiri Doresc sa aduc mulțumiri d-lui profesor doctor docent Mircea Sanduloviciu, coordonatorul științific al lucrării pentru sprijinul acordat pe parcursul elaborării acesteia. Capitolul I OSCILAłII MECANICE I.1. Introducere Mișcările corpurilor pot fi clasificate în două categorii, după cum corpul care se mișcă, rămâne în vecinătatea unei poziții, sau se deplasează
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
unde își susține doctoratul în filosofie cum laude, cu teza Das Wertungsproblem in Schillers Abhandlung „Über naive und sentimentalische Dichtung” (1923), sub îndrumarea lui Karl Groos. Intră în învățământul academic: suplinitor la Conferința de estetică de la Universitatea din București (1924), docent (1927), conferențiar (1930), profesor titular (1944) la Catedra de estetică și critică literară, transformată în 1948 în Catedra de literatură universală (ulterior și comparată), al cărei șef va fi între 1958 și 1963, după ce în perioada 1948-1953 își menținuse cu
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
footnote>. Ca urmare a bogatei sale activități științifice și didactice, Ilie Borziac a trecut cu excelență examenele cuvenite, cu o lucrare specială, absolut remarcabilă (rămasă încă în stare de manuscris), prin care a obținut titlul științific de doctor habilitat (doctor docent în alte sisteme universitare și academice). La aniversarea sa de 60 de ani, Universitatea Liberă Internațională din R. Moldova, prin Departamentul Informațional Biblioteconomic și Institutul de Istorie și Științe Politice, a fost realizat și tipărit un volum special, dedicat personalității
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
la Universitatea din Köln. Din 1986 își continuă munca de cercetător și de profesor la Romanisches Seminar al aceleiași universități. Propune și obține introducerea unui curs privitor la literaturile populare romanice în programul de învățământ al Universității din Köln. Doctor docent din 1993, este numit profesor la Facultatea de Filosofie. Începând cu anul 2001, devine și visiting professor la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, ținând cursuri de antropologie culturală a popoarelor romanice. A fost fondator și redactor
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
publicate au fost distruse. Prin același ordin al Biroului Politic, li s-a cerut să lucreze ca muncitori necalificați în întreprinderile bucureștene. În acest grup, printre alții s-au aflat directorul institutului, V. Radulian, și adjunctul său, I. Nica, ambii docenți în pedagogie, dr. C. Voicu, șeful secției de psihologie a institutului, prof. V. Gheorghiu și dr. I. Ciofu, ambii specialiști în procedee de relaxare. Restul psihologilor și pedagogilor institutului desființat au fost trecuți în producție în fabrici, apoi au primit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
filologie la Universitatea din Bratislava, cu teza Cuvintele compuse de origine veche slavă bisericească în vechea limbă română scrisă, pe care a pregătit-o cu profesorul M. Weingart și a susținut-o, ulterior, cu I. Stanislav. În 1963 devine doctor docent în științe filologice al Universității din București. Este profesor suplinitor la Liceul „Spiru Haret” din București (1928-1929), iar în cadrul Facultății de Litere și Filosofie, asistent la Catedra de istorie a literaturii române și folclor (1936-1939), șef de catedră fiind D.
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
și îndeplinind, la Institutul Pedagogic din Pitești, funcția de decan al Facultății de Filologie (1966-1968) și pe aceea de rector (1968-1971). Își susține în 1968 teza de doctorat la Universitatea din Cluj, iar în 1970 primește și titlul de doctor docent. Debutează în 1929 la revista „Sepia” și colaborează de-a lungul anilor la „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Tomis”, „Transilvania”, „Ramuri” ș.a. A semnat și A. Pop, Augustin Pop, Aug. Pop, Olga Profir, Antioh Profir
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
N. I. Popa - octogenar, CRC, 1977, 12; Val Panaitescu, Profesorul Nicolae I. Popa la 80 de ani, ALIL, t. XXVI, 1977-1978; Marina Mureșanu Ionescu, Un interpret român al lui Gérard de Nerval, CRC, 1979, 10; Lidia Gavrilescu, Bibliografia scrierilor prof. dr. docent N. I. Popa, Iași, 1979; Marina Mureșanu Ionescu, Nicolas Popa et les études sur Nerval, „Études nervaliennes et romantiques” (Namur), 1981; Al. Călinescu, Am întâlnit și comparatiști fericiți, CL, 1982, 5; Val Panaitescu, Am văzut un om. Profesorul N. I. Popa, CRC
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
și funcționează, între 1894 și 1898, ca bibliotecar al Fundației Universitare „Carol I”. În 1897 își începe și cariera didactică, fiind numit conferențiar de istoria filosofiei antice și estetică la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1900 devine docent în psihologie și istoria filosofiei, fiind numit profesor definitiv abia în 1904, iar în 1906 înființează primul laborator de psihologie experimentală din țară. Fondează în 1900 și conduce până în 1916 „Noua revistă română”, iar după război, „Ideea europeană” (1919-1928). Din
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Cluj și ca director al Liceului de Stat din Năsăud (1941-1944). După război se stabilește în Ungaria, unde este funcționar în Ministerul Învățământului și al Cultelor (1945-1949), șef al Catedrei de limba română la Institutul Pedagogic din Budapesta (1949-1955), apoi docent al Catedrei de românistică a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta și redactor-șef al săptămânalului „Foaia noastră”. Postum i s-a decernat în Ungaria titlul de doctor în științele literare (1976). În articolele și studiile sale, P. abordează o gamă
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
a Universității din București, în cadrul Catedrei de limbi slave (1949-1974), pe care a condus-o din 1968. După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
Nenițescu. Urmează școala primară și liceul în orașul natal (1904-1916), frecventează cursurile Universității „La Sapienza” din Roma și ale Facultății de Litere și Filosofie din București. Își susține doctoratul cu teza Istoria artei ca filosofie a istoriei. Teoria criticei (1925). Docent în estetică, va fi conferențiar la Universitatea din București, apoi va intra în diplomație ca secretar de presă și consilier economic la Legația Românei din Haga. În 1949 este arestat, judecat pentru acțiuni anticomuniste și condamnat la închisoare pe viață
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
și inițiator după 1990 al unei serii de publicații de profil - ,,Prague Studies in Sociocultural Anthropology”. Editorul acuză (În introducere) ,,cercul vicios” ce face ca În această ,,regiune dezavantajată istoric” disciplina În discuție să nu fie recunoscută Întrucât nu are ,,docenți” și să nu aibă asemenea specialiști Întrucât nu figurează În registrele oficiale ale științelor. De aici decurg o seamă de importante implicații - politico-ideologice, dar și conceptual-metodologice - la nivelul instituționalizării antropologiei (În universități, institute de cercetare, muzee, conferințe și publicații etc.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
înființarea unei catedre de istoria Europei Orientale - la care Gh. I. Brătianu se gândea pentru tânărul istoric - la Universitatea din Iași trena, va primi un post de profesor suplinitor la Liceul „Mihai Eminescu” din București, din ianuarie 1927 fiind și docent la Catedra de istoria românilor și conferențiar suplinitor al cursului de istoria slavilor de răsărit la Universitatea din București. Conferențiar titular din aprilie 1930, profesor agregat la Catedra de istoria slavilor de răsărit (înființată pentru el) și, în fine, profesor
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
1953 și-a susținut teza de doctorat în filologie despre creația lui Mihail Sadoveanu, devenind, în același an, cercetător științific principal la Institutul de Literatură Universală al Academiei de Științe a URSS. În iunie 1978 își susține teza de doctor docent în științe filologice, având ca temă romantismul în literatura română. Deși a tradus multă poezie (Lucian Blaga, G. Bacovia, Eugen Jebeleanu, M. R. Paraschivescu, Veronica Porumbacu, Mihai Beniuc, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru) și proză românească (I. L
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
Centra Software e-learning - 7,9 - 18,37 Click2Learn e-learning - 6 - 20,62 Concorde Career Colleges Tradițional 6,2 8,30 Corinthian Colleges Tradițional 65,9 12,74 DeVry Tradițional 61,1 9,00 Digital Think e-learning - 61,3 - 145,61 Docent e-learning - 10,7 - 35,31 Ecollege e-learning 0,9 2,44 Education Management Corporation Tradițional 56,3 8,80 EVCI Career Colleges Tradițional 2,6 12,87 Health Stream e-learning - 3,4 - 18,68 ITT Educational Services Tradițional 58,9
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]