1,063 matches
-
lei vechi. În mod particular, găsim directorași cu 26 de milioane leafă și 60 de milioane stimulente, adică venit de peste 86 de milioane. Insideri din sistem descriu distorsiunile grave produse de aplicarea arbitrară a stimulentelor: erau recompensați funcționarii loiali, executanții docili și clientela politică. Altfel spus, nu contau deloc eficiența și competența. Era recompensat tot ce poate fi mai rău la funcționarii plătiți să apere, teoretic, banul public. Era un sistem eficient de sancționare și docilizare internă. Cine nu răspundea la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
decât în lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-a pierdut copilul decât bucuria de a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Întrupări ”fără sens”, aruncată, fără vină, În vacarmul tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-a nimerit când s-a făcut „Împărțirea” bunurilor. Cei care s-au aflat În primele rânduri, au primit câte o „cotă” și de la cei care așteptau docili să primească măcar câteva resturi. „Bat-o dumnezeu de Împărțeală!” Nu cred că Marele Creator avea vreun amestec În această negustorie. Trebuia să ai puțin sânge „diavolesc” ca să-ți faci averi și să te „Înalți” cu mult deasupra altora. Cât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu desenatoarele, inginerii îi râd în nas, "du-te bă de aici, doar nu o să ne pui să repetăm tâmpenii, nu suntem găini, ne-ai spus cum trebuie jucată piesa, am înțeles, doar nu ne crezi idioți". Fetele sunt mai docile, ele pot fi constrânse mai ușor, amenințate că le dai afară dacă nu joacă cum le cânți. Acestea behăie după el ca niște oi, spre deliciul bandiților de ingineri. Ăștia le călăresc pe bietele fete și la propriu, și la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cortului și continuă să lucreze la o tingire începută cu o săptămână în urmă, ascultând fiecare bătaie a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul de pasăre măiastră. Bucata de tablă de aramă se supunea docilă, dobândind treptat forma dorită de tânărul meșter. Corbu, câinele lui drag, se apropie de el, se gudură, voind să-l distragă de la ale lui, lătrând ușor, alintat. - Mukh les1, măi frumosule, mai zise băiatul, dar se văzu nevoit să lase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
alcătuită în urma ascultării cu temeritate a magicei emisiuni „Metronom”, realizată de legendarul Cornel Chiriac la „subversivul” post de radio „Europa Liberă”, post interzis cu desăvîrșire românilor în acei ani în care dictatura voia să ne transforme în temători, umiliți și docili făuritori ai societății socialiste multilateral dezvoltate. Acribia lui Sorin Cotlarciuc face să găsim îin nuce, evident!) în volumul său o adevărată istorie a muzicii progresiste, a muzicii care ținea aprinsă flacăra speranței în sufletul unei generații pe care comunismul o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată, și mai ales cu trecerea anilor, să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte. La neființă. Un gând care pe mine unul mă sperie instinctiv, făcându-mă, parcă, mai docil, mai vulnerabil, făcându-mă să-mi simt capul Într-un soi de lesă, acoperit de-o teamă cosmică. De teama inutilului, a zadarnicului... Încerc să mă acomodez cu ideea că va fi ceva cu mine când voi trece dincolo, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să treacă la desert, în pauza în care mama și fata strângeau tacâmurile și vasele, tatăl o rugă pe Ina să ia loc lângă el. După ton se vedea că voia să-i facă o comunicare importantă. Ina se supuse docilă, așa cum o făcea de fiecare dată când părinții îi solicitau o clipă de atenție. - Fata tatei, începu el, m-am sfătuit cu mama... apoi făcu o scurtă pauză, timp în care fata se uita fix în ochii lui, neștiind ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
devii învingătoare. Abia atunci poți considera că ai obținut o mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va păși în același pas cu tine, nu alături... Olga ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
chiuveta, totul, absolut totul, ca în cele din urmă să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale, rugându l pe Victor să ia loc lângă ea pentru că are de gând să-i facă o mărturisire importantă. Victor se conformă docil, așteptând ca Olga să i destăinuie marele ei secret. Cele câteva minute se scurseră în tăcere. Din întregul comportament al lui Victor se vedea că se află într o așteptare neliniștită. Văzând că răbdarea îi este pusă la încercare, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
soției sale și spuse pe un ton alert: - Știi ceva, s-au închis toate alimentarele. E deschis numai la Miliție și la restaurante... Poate e bine să alegem un restaurant, ce zici? - Întotdeauna voi zice ce zici tu! - Ce fată docilă... Dar eu mai știu ceva: să te ferești de omul care nu-ți cere nimic, că până la urmă îți cere totul... - Să lăsăm reflecțiile! Mai bine să punem în practică ideea ta atât de valoroasă pentru că, să-ți spun drept
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
numai mirosurile apetisante ale mâncărurilor te puteau sătura. Ina însă îi expedie cu un ordin milităresc, categoric: - La baie, băieți! Spălați-vă pe mâini și așteptați în sufragerie... aici e teritoriul meu. Nici acum n-ați aflat? Bărbații se conformară, docili. Oricum, în casa lor, în ordine ierarhică, gradul cel mai mare îl deținea Ina, așa că trebuia s-o asculte. Victor îi promisese Olgăi, o dată cu oferirea inelului de logodnă, o viață plină, confortabilă, lipsită de griji, în care să nu fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu adevărat! - Aici, la părinții mei... nu continuă, dar se subînțelegea că nu se simțea în largul lui. Ținu să-l apostrofeze. - Discuția aceasta credeam că a fost încheiată! - Așa e! Sunt de acord în totalitate cu tine, adăugă ea docilă. Deci, când mergem? - Săptămâna viitoare, îmi fac puțin timp și vom face împreună un drum până acolo. Să nu te aștepți ca totul să fie gata, mai durează ceva vreme, dar la iarnă vom fi în casa noastră. * Alex se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a dus vestea, prin cartier, că prolificul, dar, nerecunoscutul, în mod oficial, scriitor, a murit. Ei, de-atunci încoace, oare ce-i? Oare nimic.Un om ca toți oamenii, căruia, atunci când i-a sosit chemarea de pe urmă, s-a pus, docil, nu a mai crâcnit, și s-a dus. Acum, nu mai era mult, până să ajungă la poarta cimitirului. Încă un popas, după care, mai avea de străbătut, ultima porțiune de drum.În fața gropii, întregul cortegiu se oprește și preoții
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asta. Cei care fac montaje de-alea, cultural-artistice, pe stadioane, la diverse evenimente ar fi murit de invidie, văzându-i pe gândacii mei. M-am apucat să-i instruiesc și pe ceilalți, potrivit scopurilor pe care le urmăream. Mă ascultau docili, dovedindu-se niște executanți de-a dreptul exemplari. Eram foarte mulțumit și, de ce să n-o recunosc, chiar mândru de performanțele lor. Trecuse mai bine de o oră. I-am masat pe toți la ieșire, spunându-le să fie pregătiți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cresc”, chipurile, înspre alte funcții puțin mai generoase. Dar în tot răul e și un bine: un fost coleg de armată, ajuns ceva mare prin Ministerul Culturii, îmi propusese să lucrez o perioadă în cultură, indiferent de funcție, să fiu docil, să câștig încrederea șefilor, la gândul că mai apoi, mi se vor deschide și alte orizonturi, ca să pot face în cele din urmă, carieră în cultură. Pentru mine, devenise banală remarca lui: Ține-te, băiete, de această slujbă până termini
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de scutere care veneau dinspre Via delle Fettuccine. Ce miracol! Intersecția Începuse din nou să fie circulabilă, mașinile intrau În rezonanță cu viziunea sa asupra timpului și a spațiului, legănându-și docil cocoașele prin sensul giratoriu, ca niște călușei Într-un parc de distracții. Numai că el era polițist. Voia totul. Voia ca fiecare purtătoare de roți să se integreze perfect În marea simfonie a traficului urban, așa cum planetele, aștrii, ba chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cadă. Cât de departe erau zilele adolescenței, În care tânjeam Îndelung și fără de speranță după nepoata vecinilor, colega de bancă sau profesoara de chimie! După mai bine de jumătate de secol, VirtualEve mi le arunca, iată, pe toate În brațe, docile sau răzvrătite, Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar și conductorul calului. Era o primă experiență și pentru ei (nimeni nu avusese curajul să încerce cu aceste materiale de protecție) dar mai ales pentru mine, care nu cunoșteam nici calul, nici materialul. Mi-a fost recomandat un cal docil, al comandantului Brigăzii, pe care am experimentat toate materialele de protecție, dar în manej. M-am văzut „deștept” (mai ales că pe baza acestei experiențe am întocmit anexa privind protecția animalelor, la Regulamentul de protecție a trupelor împotriva A.N.M.
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc de foame se citește o o mare speranță. -Măi dihanie străvezie, uite cum râde luna de noi cu gura până la urechi. Câinele Își ridică și el privirea către cer, din reflex, și latră la lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu vehemență. Când Kawabata se mai amețea de la câte-un pahar, Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată de alcool, a asistat neputincios la atâtea confruntări terifiante, unele care-au dus chiar la crimă, Încât nu s-a Întovărășit niciodată cu ea, dimpotrivă, i-a devenit dușman. A văzut copii morți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clipele acelea am simțit că voința lui se supunea întru totul voinței mele. Apoi am băgat de seamă că tremură. Asta nu puteam suporta. — Să-ți dau niște whisky, i-am spus și i-am turnat puțin în paharul crăpat. Docil, a luat o înghițitură. De afară s-a auzit glasul Antoniei. — Muncitorii pleacă. Poți să-mi dai niște bani? Eu n-am destul. Am găsit câțiva șilingi în buzunarul sacoului și i-am spus lui Palmer: — Ai cumva cinci șilingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
obraz și mi-a spus cu privirea În pământ și pe un ton echivoc: Fii fată cuminte și nu ieși până nu te chem. Am dat din cap, am Înghițit În sec și zăvorul s-a Închis cu un clic docil. Preț de câteva clipe confuze, chiar am crezut că o aud cum se privește În oglinda de pe șifonier. Mai Întâi și-a trecut degetele de-a lungul genelor de pe pleoape, apoi și-a țocăit Încet buzele rujate și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mențină impresia făcută. "Roagă-l pe domnul de colo să vină puțin dacă vrea..." Mulțumesc! înclină actorul privirea, pornind spre masă. Vă ascult zice femeii cînd ajunge lîngă ea. Te rog să stai murmură femeia, fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]