750 matches
-
raportării eului interior la lumea din afară, pledînd implicit fiecare pentru existența unei naturi bune a omului ca semn al unei anumite legături inevitabile cu Celălalt. Cărțile sînt Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, un studiu pe cît de doct pe atît de accesibil apartinîndu-i lui Jean Delumeau, si Iertarea, un eseu în de-acum cunoscută (cititorului român) manieră tulburătoare, aforistic-speculativă, si totusi auster argumentativa, a lui Vladimir Jankelevitch. Ambele cărți tratează chestiunea iertării, Delumeau în cheie istorică și focalizata
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
neventilate vara. Vara, efluviilor pestilențiale ale vagoanelor (atît în grupurile sanitare cît și în compartimente) li se adaugă - după ani întregi de modernizări succesive și de miliarde aruncate în vînt - eternul fenomen de șine spaghetti. Drept care ni s-a explicat doct că o modernizare a modernizării a devenit indispensabilă - la urma urmei, nici vara nu-i ca iarna... Un alt efect vizibil al hărniciei ministeriale este o scumpire aberantă a prețului călătoriilor pe calea ferată. Acesta a crescut în proporție mult
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
ușor uimit de tărăboiul iscat în jurul faptei sale, învinuindu-și jujii (sic!) de incultură și de blasfemii gratuite. În primul rînd, a zis el, el n-a comis nici o crimă: mortul murise fără ajutorul său: El doar îl mîncase. Apoi, doct, omul scoase dintr-o mapă (un dosar!) certificatul dat de cineva lui Sadoveanu. Sadoveanu, un porc, Porcoveanu! Nume care în opinia omului nostru arăta dorința celui care-l botezase astfel pe Sadoveanu - dorința de a-l mînca pe Sadoveanu, mort-copt
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
a acestei colecții urmează să apară, după cum ne anunță editorii, dezbateri pe teme de interes larg, cultural, istoric, socio-politic cu specialiști în domeniul Europei Centrale, invitați de Fundația "A Treia Europă". Astfel prezentată, noua serie poate părea mai degrabă scorțoasă, doctă și pretențioasă, dacă prima carte lansată, dialoguri cu Michael Henry Heim, nu ar infirma total asemenea impresii/temeri. Un Babel fericit este un seminar în sensul antic-filozofic al termenului: o întîlnire între prieteni, pe străzile Timișoarei sau pe malul lacului
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
literatură, dar care nu ajunge să se împlinească profesional deoarece trăiește într-o lume care domesticește femeile, America jumătății de secol), evocări ale personalităților pe care le-a cunoscut (Hrabal, Roman Jakobson, Danilo Kis), comentarii despre America de azi, mini-excursuri docte dar colorate cu sfaturi practice în istoria literaturii, prognoze de analist politic, constatări de sociolog și antropolog. Întru totul, un personaj fabulos pe care te simți ispitit să-l atingi o clipă, spre a te convinge, parcă, de realitatea existenței
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
reprezentat viața monahală în variantă ortodoxă, a unor țări europene ș Grecia, Serbia, Rusia, Bulgaria, Polonia, Franța, Italia, a unor țări din Asia, Israel, Egipt, Siria. În această ordine de idei, cartea învățatului preot Cezar Vasiliu se prezintă ca un doct curriculum informațional, care trebuie afiliat teoriei moderne a comunicării. Avem, deci, informația, avem receptorii și mesajul, ce se constituie din tectonica fișelor de sfinți, promovați pe baza unei cronologii, în funcție de canonizarea lor. Obișnuit cu expunerea de catedră (fiind într-un
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
apariție un sfert de veac, ultimele două lustre înscriindu-se tocmai în perioada postrevoluționară, de-a lungul căreia s-a discutat îndelung și contradictoriu pe seama personalității și operei acestuia. Datorăm lui George Muntean repunerea pe rol a lucrării, cu o doctă prefață lămurind nu numai tribulațiile cărții, ci și relațiile speciale de la magistru la discipol, relații între fascinație și revoltă, așa cum știm, ca martori, dar cu un constant devotament și acea larghețe în dăruire a lui Dinu Pillat, onorate de magistru
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
al doilea rînd, ea este un amestec incitant de expresie inocentă, în toate sensurile cuvîntului, și de ofensivă coșmarescă, uneori cu accente tragice, alteori doar grotești, iar, în al treilea rînd, o încurcătură la fel de nonșalantă între imaginația proprie, cine știe ce sfaturi docte, și cîteva albume de pictură postcezanniană, în special aceea a începutului de secol care cuprinde cubismul, expresionismul, pe Fernard Leger, pe Chagal, pe Braque și, evident, de data aceasta, pe Picasso cel adevărat doar cînd a ajuns mare. O energie
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
celuilalt, s-a orientat după ora vest și central-europeană, nu cea orientală, a cultivat, asemeni "Cercului literar de la Sibiu", cu care ne simțeam apropiați, prin multe opțiuni estetice, eseul, filosofia, registrul "grav", mai târziu ironia intelectuală și umorul, figura poetului doct, a traducătorului pasionat de universul liric al creatorilor de primă mână. Livrescul și manierismul de care a fost învinuită lirica "echinoxiștilor" au contribuit la "limpezirea apelor", cum ziceți, mizând pe substanța spirituală, pe un neomodernism, cu punctele de sprijin în
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
utilă între fondul nostru folkloric de balade și arta mediteraneeană, de fapt arta cu un singur cuvînt căci este singura". Dar, evident, predomină subiectivitatea ascuțită, sensibilă pînă la delir. Uneori cu o notă picant-detectivistică, ramificată ca de obicei în masa doctelor referințe: "Dar dacă e adevărată prima ipoteză atunci se mărește familia lui O.S.C. atît de grăbit să citească Ce se vede și apoi spunîndu-mi că n-a citit decît șaizeci de pagini deși din discuții mi-am dat seama
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Seneca, făcute parcă să decoreze pereții căminelor culturale. Ei bine, cine deschide cartea lui Pascal Quignard află un bun mijloc de a-și pierde rapid iluziile, chiar fără a cunoaște în profunzime operele respectivilor. Și încă în întrebuințarea cea mai doctă a antichității, coborând treptele unor etimologii extrem de interesante de unde nici situarea psihologică nu lipsește. Aflăm astfel foarte multe despre sexualitatea antică (cu precădere despre cea romană), implicațiile sociale fiind, când sunt, cel puțin surprinzătoare (l-am putea acuza aici pe
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
știa bine că îl imitam, îl parodiam, și cu toate acestea nu a dat prea mare importanță acestei obrăznicii imberbe... Dimpotrivă, îmi oferea compania lui neprețuită, ne plimbam printr-un București care se năștea altfel sub discursul lui atît de doct și amuzant: clădiri, personaje, împrejurări înviau ca să se topească la capătul periplurilor... Tot el m-a învățat să-l recitesc pe Caragiale într-o altă notă, uneori mult mai dramatică și universală. Era încîntat de proiectul meu de a-mi
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
de ani de la reprezentarea în debut a nemuritoarelor sale piese de teatru, să trec în revistă, pentru o clipă, felul cum ele au fost receptate în epocă și mai tîrziu. Mă ajut întru aceasta de secțiunea receptarea critică din buna, docta ediție adunînd dramaturgia lui Caragiale propusă de nimeni altul decît chiar de dl Dan C. Mihăilescu, în primul volum de Opere ale lui Caragiale din competenta ediție critică apărută la sfîrșitul anului trecut la Editura Minerva. Graeculus, cum i se
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
nu era. De aceea, tocmai hrănind ideea că singura îndeletnicire valabilă e critica literară, analiza stilistică, ca o modalitate de a propune, totuși, o istorie literară, nefiind legitimabilă și neagreată ("nu știe omul unde să te așeze"). Cartea lui Vianu, doctă și serioasă pînă la infinitul mic, e, totuși, repet, o istorie a literaturii examinată din unghiul strict al stilisticii, disciplină nouă și înnoitoare atunci și, poate, încă astăzi. Cartea, cum se știe și o spune și autorul, urmărește proza românească
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
niciodată numit popular, ci, de exemplu. "vorbire incultă" - singurul în care pot să apară erori. în ideologia lingvistică autohtonă, limba literară și limba populară sînt concepte exclusiv pozitive, în vreme ce critici și corecții se aplică doar corespondentelor lor negative: stilul livresc, doct, savant - și limbajul incult (mai ales orășenesc). Ar trebui să vedem de ce oralitatea - ale cărei calități mult apreciate sînt naturalețea și accesibilitatea - e o valoare pozitivă la începuturile literaturii românești moderne: în proza narativă ea e recomandată de estetica realistă
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
citit și analizat. Și, practic, chiar dacă l-ar fi citit, ce putea întreprinde SUA față de România în 1949, la începuturile războiului rece care a durat decenii întregi? Academia Civică a făcut însă un extraordinar serviciu publicîndu-l în întregime (inclusiv cu doctele anexe). Thomas S. Blonton, Ce știa președintele Truman despre România. Un raport al serviciilor secrete americane (1949). În românește de Ioana Ieronim, în colaborare cu Raluca Schian, Raluca Ionescu și Andrei Popovici. Fundația Academia Civica, 2000.
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
iar cursurile sale (Sociologia generală, Sociologia religiilor, Clasele sociale, Sociologia războiului etc.) se impun, recoltînd simpatii, apoi cartea sa din 1935 Cercetări filosofice și sociologice e, negreșit, demnă de reținut. A considerat util, după carnagiul războiului, să elaboreze un studiu doct despre antisemitism, pe care l-a intitulat Antisemitismul și cauzele lui sociale. Deși după Auschwitz fenomenul antisemitismului a căpătat noi relevanțe datorită asasinării a șase milioane de evrei numai pentru vina de a fi fost evrei, Claudian, deși își publică
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
natură: discursuri, eseuri, pamflete, însemnări etc. -, George Pruteanu nu se repetă niciodată. Născocește mereu altă formulă și îl asediază de fiecare dată pe cititor dintr-o direcție neașteptată. Recurge fără prejudecăți, cu o amețitoare mobilitate intelectuală, la ironie, la citate docte, la demonstrații prin reducere la absurd, la mărturisiri făcute cu mâna pe inimă, la fraze declamative, la parodierea unor stiluri. Când simte că e cazul compune și versuri, cum sunt cele din discursul rostit în Parlament în legătură cu moartea lui Marin
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această concordanță în care imaginarul produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
sfarsit prin a aproape toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
absurd și de-așa comic! Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu excepțional, extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare în "Limbajele durerii", două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
narcisism al expresiei, cu prețiozități atenuate de un spirit ludic "postmodern"), Al. Cistelecan le face cititorilor săi o surpriză de proporții: a doua sa carte - după culegerea de eseuri critice Poezie și livresc din 1987 - este un studiu sistematic și doct, strict întemeiat teoretic, cu tot aparatul critic cerut de regulile academice ale unei teze de doctorat. El e dedicat, pe deasupra, unui scriitor de frecventarea asiduă a căruia criticul atras de mișcarea literelor actuale era greu de bănuit - adică unui "tradiționalist
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
întîlnesc în viața de fiecare zi, Alex Ștefănescu, Emil Hurezeanu și Ileana Mălăncioiu. Treptat, am descoperit că astfel o aud și pe Marta Petreu, cu vocea ei adevărată, nu profesionalizată de rolul de intervievatoare. Se spun tot soiul de bazaconii docte despre tehnicile interviului și despre formularea întrebărilor. În ceea ce mă privește, cred că și pentru interviu ai nevoie mai întîi de talent, apoi, ca și în proză, trebuie să-ți cunoști personajul, ca să nu-i pui întrebări prostești, iar în
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
devine foarte adesea pentru Balcerowicz un instrument de corectare și de reașezare a mentalităților în vederea schimbărilor economice. Elementar va fi de aceea din perspectiva sa fenomenul psihosocial (un cuvânt în genere ignorat la noi) - sau, într-o traducere mai puțin doctă: grija pentru calitatea vieții (în limbaj economic: "funcția bunăstării"). Compararea aproape involuntară a acestui tip de discurs cu cel obsedant "macroeconomic" din România arată limpede că în multe privințe individul rămâne la noi încă o figură de stil sau o
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
neașteptată abundență de agregări de vorbe pitorești și familiare. Ne gîndim la stilul �populist�, sfătos, al lui G. Coșbuc, în, de pildă, Povestea unei coroane de oțel, așa cum a fost sesizat de G. Călinescu. Iată cum se rostește nu rareori, doctul, aulicul Alexandru George, avînd aerul a face cu ochiul: �Regele nu-i putea dărui la discreție ceea ce nu îi aparținea de drept; puterea într-un stat modern nu era o pereche de pantaloni ce putea fi cedată altcuiva, cu perspectiva
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]