296 matches
-
de conciliul de la Efes și a murit în exil la 11 august 449, în Lidia. Amintim două scrisori ale sale către papa Leon I, consacrate doctrinei lui Eutihie (sfîrșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie l-a făcut pe Theodosius să-l suspecteze de erezie pe Flavian, care a trebuit să-i prezinte împăratului o profesiune de credință. După depunerea sa în 449, Flavian i-a adresat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceste două traduceri a ajuns pînă la noi. Conform clasificării din studiile lui A. Baumstark, predicile sînt repartizate de obicei în patru grupuri: cele pentru sărbătorile principale ale anului liturgic; cele pentru sărbătorile sfinților; explicațiile lecturilor duminicale; discursurile ocazionale și doctrinale în general. Omilia 2 a fost găsită abia în 1976. Numai omilia 77 s-a păstrat în greacă, pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Hesychius de Ierusalim, însă numeroase fragmente în grecește s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1988. Despre Nefalie: S. Helmer, Der Neuchalcedonismus (supra, p. 000), pp. 151-159. Despre Iulian de Halicarnassus: R. Draguet, Julien d’Halicarnasse et sa controverse avec Sévère d’Antioche sur l’incorruptibilité du corps du Christ. Étude d’histoire littéraire et doctrinale suivie des fragments dogmatiques de Julien (texte syriaque et traduction grecque), Impr. P. Smeesters, Louvain, 1924. 19. Ioan de Scitopolis Episcop de Scitopolis, în Palestina, între 536 și 550, Ioan - zis și Scolasticul - avea o cultură impresionantă pentru vremea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reutilizat elemente prezente la Vasile din Seleucia și la Ioan Hrisostomul, a cărui operă era deja răspîndită în secolul al V-lea; uneori, Roman folosește și omilii pseudo-hrisostomice și, invers, imnurile lui au devenit model pentru acestea. Multe alte elemente doctrinale erau deja intrate în tradiție, și nu trebuie să ne gîndim că Roman le-ar fi împrumutat de la un autor anume. Probabil că Roman are ceva în comun și cu omiliile grecești ale lui Efrem și ale școlii sale; se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi, el a reluat toate instrumentele exegetice obișnuite, cum sînt tipurile și reprezentările simbolice, care abundă în imnurile sale. La Roman nu găsim elemente doctrinale propriu-zise. Cercetătorii au crezut că există unele amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui Iustinian, cum e formula „unul din Sfînta Treime s-a întrupat”, care provocase perplexitate la Roma; același lucru se poate spune despre cristologia poetului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a III-a Interesul de care s-au bucurat edițiile anterioare ca și rapida lor epuizare odată cu cererea crescută pentru lucrare m-au determinat să elaborez o nouă ediție. Prezenta versiune a Tratatului de Psihologie morală deși urmărește aceeași linie doctrinală cu cele două ediții precedente, a beneficiat de numeroase revizuiri și adăugiri În textul inițial. În plus, sunt incluse două capitole noi care Întregesc lucrarea. Au fost aduse unele adaosuri la bibliografie, precum și un index tematic. Lucrarea se adresează studenților
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
obținerea, la un preț mai mare, a exclusivității unei semnături nu a stabilizat orientările ziarelor noastre, fiindcă sistemul încă foarte personalizat al patronatului din medii urmărește ținte punctuale și pe termen scurt, o strategie avantajată de confuzie, nu de clarificarea doctrinală. Astfel, avem un ciudat Ersatz de pluralism: Ziua sau Cotidianul, pentru a da numai două exemple, nu pot fi caracterizate din punct de vedere ideologic, deși ambele au legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
consecință, polarizările ideologice, culturale și politice din sfera publică românească rămân neclare, imprevizibile, fluide, în ciuda recentelor divizări de pe scena politică, sau poate tocmai datorită faptului că acestea - inclusiv cele din sânul alianței guvernamentale - sunt și ele mai curând personale decât doctrinale. Această ruptură de fond dintre „războaiele culturale” și conflictele politice, dincolo de suprapunerile temporare - și mai curând clientelare - între idei și acțiuni, conferă un caracter întru câtva ornamental și autoreferențial controverselor intelectuale. Situația descrisă mai sus favorizează așadar publicațiile „generaliste”, „ecumenice
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în acest sens, părți ale textului. Șapte dintre aceste studii au fost scrise în ultimii doi ani pentru volumul de față. „Două concepte ale cunoașterii” reprezintă o formă revizuită și dezvoltată a textului „Zwei Erkenntnisbegriffe”, publicat în volumul Critic and Doctrinal in Kant, editat de Rodica Croitoru, Editura Universității, București, 1992, și în revista Noesis, vol. XVIII, 1993. „Kant în cultura filosofică românească” reia pasaje din două texte cu același titlu, publicate în Revista de Filosofie 6/1994 și în cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Editura Științifică, 1987, București, ediția a II-a, Editura All, București, 1996. - „Transzendentalphilosophie und moderne kategorielle Analyse”, în Rodica Croitoru (ed.), Kant and the Transcendental Problem, Editura Universității București, 1991, pp. 80-102. - „Zwei Erkenntnisbegriffe”, în Rodica Croitoru (ed.), Critic and Doctrinal in Kant, Editura Universității București, 1992, pp. 35-43 și Noesis, vol. XVIII, 1993, pp. 85-93. - „Filosofie critică și construcție metafizică”, Revista de Filosofie 5/1993, pp. 445-51. - „Kant în cultura filosofică românească”, în Revista de Filosofie 6/1994, text dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
refulării și să ne apară astfel ca fiind suportul a numeroase operațiuni defensive în care acest ultim mecanism este dominant sau trebuie să fie repertoriată ca un mecanism de apărare cu o funcționare specifică? Ambiguitatea întrebării reiese din diversele poziții doctrinale actuale. Pe urmele tatălui său, A. Freud (1936/1993) nu reține contrainvestirea printre cele 10 mecanisme de apărare propuse în lucrarea sa. În schimb, Bergeret (1972/1986) va face din contrainvestire prima noțiune studiată ca metodă de apărare și descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestea le implică) ș...ț. În cele din urmă, ce este un sistem de învățământ, dacă nu o ritualizare a vorbirii; dacă nu o fixare a rolurilor și o calificare a subiecților vorbitori; dacă nu o constituire a unui grup doctrinal, fie el și difuz. (Foucault, 1998, p. 38) Ideile celor doi autori citați în acest context, M. Foucault și P.Boudieu, sunt fundamentale pentru lămurirea sensului politic al disciplinei, precum și a sensului economic, care se construiește, credem, la intersecția dintre
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
lui Meyendorff (cf. volumul din 1959), conform căreia doctrina patristică implică dogma palamită a deosebirii, Înlăuntrul divinității, a esenței și a energiilor necreate. Autorii textelor publicate În numărul respectiv supun teza lui Meyendorf „probei unui studiu riguros, deopotrivă istoric și doctrinal” (p. 259). Pentru o luare de poziție favorabilă lui Palamas, În lumea catolică, cf. André de Halleux, „Palamisme et scholastique”, În Revue théologique de Louvain nr. 4, 1973, pp. 409-442. De altfel, De Halleux e cunoscut ca unul dintre promotorii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
realitate există și în Canada, intervin amicii mei. Multe lăcașuri de cult nu mai pot fi întreținute și nici nu le mai frecventează nimeni. La fel, multe școli care nu demult erau confesionale, acum s-au laicizat complet, iar conținutul doctrinal și moral catolic a fost înlocuit cu istoria religiilor, dialog intercultural și altceva asemănător. Acesta-i cursul istoriei prezente și parcă nu mai suntem noi artizanii ei, ci doar spectatori neputincioși ai unor schimbări ce ne depășesc forțele și dorințele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
II, L'Harmattan, 2000. 17 M. Heidegger, Lettre sur l'humanisme, Gallimard, 1966, p. 151, și M. Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, Gallimard, 1964, p. 491. 18 Cf. É. Gilson, "Le Moyen Âge et le naturalisme antique", în Archives d'Histoire doctrinale et littéraire du Moyen Âge, Vrin, 1933, p. 6. 19 Cf. D. Cumin, Carl Schmitt, Cerf, 2005, p. 169. 20 Cf. V. Bockris, Andy Warhol, Plon, 1990, p. 12. 21 C. Schmitt, Politische Theologie II, p. 98, și T. Paléologue
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lui Macrobius și Martianus Capella, capitolul VIII, 26, despre planeta Venus, indică faptul că a interpretat discuția lui Macrobius despre cursul planetelor Venus și Mercur drept o expunere a sistemului heraclidean. Vincent de Beauvais a folosit în Speculum naturale, Speculum doctrinale și Speculum historiale capitole din Comentarii, a avut o majoră importanță pentru sistemul platonician prezentat de Albertus Magnus care îl consideră pe Macrobius, alături de Platon, drept o autoritate în demonstrarea imortalității sufletului (Summa de homine). Summa Theologica a lui Thomas
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
dintre cei mari, că ar fi proferat erezii posterioare lor, deoarece unele formule folosite de aceștia cu ingenuitate primiseră succesiv un sens eretic, în vreme ce opera lor, examinată în totalitatea ei, arată că ei nu erau deloc ispitiți de această deviere doctrinală. Ceea ce spunem despre problematică trebuie să înțelegem și despre hermeneutică: cum putem interpreta corect unele texte ale lui Origen fără a cunoaște regulile fundamentale ale exegezei lui alegorice și a comportamentului acestuia de față cu Scriptura, așa cum rezultă din practica
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium? Dintre acestea amintim: preocuparea față de imutabilitatea și caracterul istoric al dogmei în contextul polemicii asupra semnificației și interpretării dogmelor, participarea credincioșilor la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte, revendicarea autonomiei teologiei față de Magister, pe de altă parte, Magisterul intervine pentru a limita fenomenul contestării și al dezacordului în Biserică. În teologia pre-conciliară, autoritatea doctrinală era competența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte, revendicarea autonomiei teologiei față de Magister, pe de altă parte, Magisterul intervine pentru a limita fenomenul contestării și al dezacordului în Biserică. În teologia pre-conciliară, autoritatea doctrinală era competența exclusivă a Magisterului, ca regulă proximă, pentru că ei îi aparținea funcția activă de a păstra și a interpreta depozitul credinței, iar teologia avea doar o funcție auxiliară și subordonată Magisterului. Pentru a depăși acest model ecleziologic, în derularea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu există credință. Încadrat în această dimensiune eclezială, discursul despre sensus fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această formă de inteligență spirituală a credincioșilor, ca funcție de cunoaștere doctrinală în Biserică”. Cu alte cuvinte, sensus fidei semnifică conștiința individuală iluminată de credință, adică de Dumnezeu însuși. El indică, în sens mai amplu, conștiința colectivă a credinței, de aceea semnifică și sensus fidelium. Putem să concludem că nu este doar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
benefică) laicilor în procesul de aprofundare a teologiei în general și în particular, în teologia morală, fiind convinși că „adevărata creștere a comunităților creștine și a tuturor membrilor în viața de credință, chiar la nivelul de cunoaștere și de competență doctrinală, poate să garanteze Biserica în fața riscurilor de a amesteca și de a confuziona”. Credem că răspunsurile la problemele morale se pot găsi privind valorile și normele și, în același timp, privind spre chipul persoanei care înseamnă chemare, fragilitate și sărăcie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în evidență și permite, în același timp, o reflecție solidă legată de problemele privitoare la demnitatea persoanei umane. 1. O lectură critică a enciclicii H.V. Înainte de toate ar trebui să ținem cont de faptul că motivațiile care fac obiectul poziției doctrinale a Magisterului se referă la schimbările din interiorul societății, fapt care determină în mod inevitabil schimbări la nivelul raporturilor dintre persoane și, prin urmare, în contextul destul de complex al familiei. De aceea, problemele care au atras atenția îngrijorătoare a Magisterului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
secolului XXI. Recomanda ca unificarea să nu se reducă numai la reglementarea câtorva contracte care ar urma să fie introduse în fiecare sistem național. Preconiza un cod care să asigure posibilitatea luării în considerare a ansamblului experiențelor legislative, jurisprudențiale și doctrinale. B. Spre deosebire de situația altor coduri din România, cărora le corespund ramuri distincte de drept, material și procesual avem în vedere codul civil, codul penal, codul procesual civil, codul procesual penal, nu același lucru se poate afirma în ceea ce privește codificarea procedurii administrative
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și liberalimul catolic francez” (în colaborare cu Miruna Tătaru-Cazaban), Caietele Institutului de Studii Liberale, nr. 1-2/2001, pp. 87-96. Chadwick, Henry, Heresy and Orthodoxy in the Early Church, Variorum, Hampshire, 1991. Chadwick, Owen, From Bossuet to Newman: The Idea of Doctrinal Development („Birkbeck Lectures, 1955-56”), Cambridge University Press, Cambridge, 1957. Chenu, M.D., La Théologie comme science au XIIIe siècle, Vrin, Paris, 19271. Chitty, D.J., The Desert A City. An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism under the Christian
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în domeniul reformei sectorului de securitate, unde O.N.U. și U.E. sunt implicate, un obstacol de cooperare este absența conceptului global din partea O.N.U., în timp ce U.E. dispune de un asemenea concept 127. Apropierea celor două organizații pe plan doctrinal permite o mai bună colaborare, având în vedere experiența de care se bucură fiecare organizație în același domeniu de activitate. În al doilea rând, mandatele similare pot fi și sursă de tensiune și blocaj. În calitate de actori ai politicii internaționale, O.
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]