152 matches
-
în fața oglinzii zgîindu-se, numărîndu-și dinții, scoțînd limba sau dîndu-și ochii peste cap pînă îi apucă amețeala. Degeaba încercase să-l facă să uite de situația jalnică în care intrase, folosindu-se de tot felul de trucuri din astea, vorbind în dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici în ruptul capului. Mai mult ca sigur că intrase într-o belea din care n-o să mai reușească să iasă nici mort, că-și risipise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți de ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi iar să vorbești în dodii, să știi că eu n-am de gînd să ascult, zise Curistul. — Ar fi trebuit să rămîi pe budă, zise Roja. Acolo puteai cel puțin să tragi liniștit vînturi de cîte ori ai fi simțit nevoia. — Așadar mai e ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu una, cu două. Tipul ăsta era un profesionist. Nu era genul care să te lase să pui laba pe arma lui În schimbul unei porții de șerbet. — Ce fel de profesionist? Un negustor de mărunțișuri profesionist? Nu mai vorbi În dodii, Tesmer. Era doar un puști. — Păi, asta Îți Îngreunează și mai mult situația, că nu va mai avea ocazia să crească. — O fi fost el tinerel, i-am replicat eu, dar nu era deloc neajutorat. Nu mi-am mușcat buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiindcă au copilărit împreună în Central Ward, înainte s-o fi cunoscut pe mama și să se fi mutat în Jersey City. Spune că Allie a fost întotdeauna „un artist“ adevărat. Când Allie aleargă spre baza a doua, răcnind în dodii și în doi peri spre baza-casă (unde până-n prezent nu se află nici măcar un jucător la bătaie - doctorul Wofenberg nu face decât să șteargă de praf baza cu măturica lui de haine cu care vine la meci!), spectatorii din tribună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
existat la Berlin aproape nu mai contează în contextul articolului. Piatra a fost aruncată, așa cum aruncată a rămas cu vreun an în urmă, când un alt autor, ce se pretindea editor al corespondenței dintre Celibidache și Eugen Trancu-Iași, vorbea în dodii de simpatiile legionare ale dirijorului. Este adevărat că perioada berlineză a lui Sergiu Celibidache din anii războiului mondial a rămas, până nu de mult, total necunoscută muzicologilor. Se știa că ea corespundea epocii în care Celibidache a fost student la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
prinse linia melodică: „Take the A Train“. — Davey, vorbește-mi! Davey cînta: — Bumpa, bumpa, bump, bump, bump, bump, ce tren drăguț, bump, bump, bump, ce tren drăguț. ??????????????????? ... mai rău, ca și cum creierul lui avea pereții capitonați. — Davey, vorbește și-atît. Vorbea - În dodii: — Bzz, bzz, bzz, buburuză de ascultat vorbele. Betty, Benny, buburuză de-ascultat, buburuza Barney. Hub rachmones, Meyer, prietenul meu drag. ?????? S-ar putea să fi dat de ceva. Frații Englekling s-au Întîlnit cu Cohen În celula lui și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Descrise-s Răsărit și Sud 17... — Prințe, găsiți-mi un subiect pentru tablou. — Nu mă pricep deloc la așa ceva. Mi se pare că-i de ajuns să privești și să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa. Cum, adică, nu știi să privești? Ai ochi, privește. Nu știi să privești aici, nici în străinătate n-o să înveți. Mai bine, prințe, povestiți-ne ce-ați văzut acolo. — Asta ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmi spui și ce, atunci scapi de eticheta ce ți se potrivește... --Care, mă rog frumos? --Aceea care spune că unii umblă cu capul în nori. --Oi fi umblând eu cu scăfârlia prin nouri, dar judecă și tu... --Tot în dodii vorbești, amice. Ce să judec? --Cum se face de un egumen de la Golia cumpără cinci dughene cu pivniță de piatră așa pe cont propriu? --Ceva-ceva am priceput, dar fii mai limpede, vere. --Ascultă ce spune “Aishatân, fămeia lui Bogdan armeanul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a nu fi înțeles. Se referea, probabil, la tipologia poetului facil, prea facil ca să fie individualizat, prea popular ca să nu dea de bănuit. Ermetismul, pe care unii îl traduc cu încâlceala, a făcut ravagii și la noi, iar vorbitul în "dodii" este pentru mulți poeți un blazon prin care ei cred că își asumă singularitatea, unicitatea ca "dar" divin. Poetul ca instanță impersonală este perceput de mulți aidoma unui oracol pythiac, care bolborosește vorbe doar de inițiați pricepute. În fond, simplitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pasăre, T, Iași, 2006 - numai când ești tânăr. Cu timpul, în loc să filozofezi, începi să iubești.“ Nu știm ce vârstă are Florin țupu, dar pe măsură ce îi citim cartea constatăm că nici nu filozofează, nici nu iubește, ci bate câmpii, vorbește în dodii, dă cu bâta în baltă, spune vrute și nevrute și le potrivește ca nuca-n perete. Din multe însemnări ale lui nu se înțelege nimic. Frazele abracadabrante promit mereu revelații, dar se încheie înainte de a transmite ceva. Este o filozofare care funcționează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un MaxiBar, era doar un băiat) se miră să-și vadă clientul acasă la ora asta, purtând un halat mov cu flori descheiat peste burtă. - Ce-i? - Adă-ncoa o șampanie. Și-o vodcă! Deci doamna Popa nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți trăiască! - Cine? - Băiatul, cum, să fie băiat! Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și avea nevoie de ajutor. Altădată Îi simțea foșnetul umbrei bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În fond, aici, conchise el, să tai frunze la câini, ci să cunosc lumea. După care adăugă: Cunosc Rusia ca pe propriile buzunare. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el și Îți vine s-o iei la fugă... Cine a mai văzut un Dumnezeu care să poarte cizme de cauciuc și haine ce curg pe dânsul!? Sau unul care să bea horilcă pahar după pahar și să vorbească În dodii, despre credință, despre stat, despre sex sau despre alte bazaconii; și, În afară de aceasta, să mai Înceapă să te și te pipăie pe sub fustă, profitând de Întuneric...“ Conversația cu Extraterestrul avusese darul s-o tulbure din cale-afară pe Mașa. „Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Spuneați ceva de Ippolit care, trezindu-se din beție În toiul nopții, simte că-i măcinat de sete. Mașa ar fi vrut, desigur, să afle ceva mai multe amănunte cu privire la viziunea sa, dar, știind că oaspetele obișnuiește să vorbească În dodii, Își dădu seama că nu va scoate mare lucru de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă iau cu băutura și Încep să uit. Deci Ippolit simțea o arșiță cumplită. În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Medicul simți cum din piciorul său drept se scurge un lichid urât mirositor. „Oricum, nu vă fie teamă, vom reuși să ducem treaba noastră la bun sfârșit, chiar dacă o parte din forțele ce ne ajută, deocamdată, se Împotrivesc...” „Vorbiți În dodii”, murmură Noimann, scăldat În sudori. „Poate”, răspunse celălalt. „S-ar putea ca tot ce vă spun să nu aibă la urma urmei nici o noimă. Poate că vă vorbesc așa, doar ca să vă abat atenția de la durerile pe care le simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar când a fost adusă În simțiri, vorbea În dodii, astfel că a fost nevoie să fie pusă În cămașă de forță și dusă la spital, unde i s-a stabilit și diagnosticul: delirium tremens, intervenit din pricina intoxicației acute cu alcool. Relatarea aceasta, desigur, era trasă de păr. Totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tine, nu mă leg de capul tău, nu ești obligat să mă cauți, nici măcar să mă suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cineva de adus acasă vreun car nou? Că doar așa, în priveliște, n-aș crede că te duci, luând pe deasupra și boii. DĂNILĂ: Ba mă duc s-aduc acasă carul nostru. SMARANDA: Ei, nu-ți spun eu că vorbești în dodii? Care car și de unde? DĂNILĂ: Greu mai pricepi, măi nevastă! Apoi iaca cum: întâi vând boii, pe urmă cumpăr alții mai mici și-un car, îți iau și ție casâncă și mai încarc pe jumătate carul cu cucoșei de turtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât stă cânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unul dintre cei mai severi profesori din liceu. Să fugim n-avea rost, țigările degeaba le-am fi palmat că oricum le văzuse în semiîntunericul de după ora 9 seara, așa că ne-am tras fețele cât mai în umbră bâiguind în dodii despre lucrări pe șantier, adică vezi doamne, noi eram muncitori, nu elevi! A trecut Zablău de noi fără să ne arunce măcar o privire și am răsuflat liniștiți. „Bă, dacă ne vedea, dracu ne lua!” am zis. După aproximativ vreo
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau vorbele noastre atunci când trăiam în labirint? chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cerșetorii 19 jocul luminii 20 pietrele 21 tot aurul 22 muzici 23 în legea lor 24 florile de peste zi 25 trecătoare, moartea 26 dimineți cu nor 27 lecția vieții 28 balsamul luminii 29 musca și păianjenul 30 drogați 32 în dodii 33 întrebări 36 liniștea 37 vaier 38 umbra din cuvânt 39 floarea soarelui 40 iubire 41 zile de februarie 42 întunericul 43 amuleta 44 pasărea cu o singură aripă 45 vântul de sud 46 umbra îngropată 47 menirea cuvintelor 48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un far. 2010 Introducere la o carte rară E mult! Totuși, este prea mult de când vântul ne duce aiurea; în evul acesta ocult plină-i de haite pădurea. Se-nvârt în răspântie corbii, și oamenii, prinși sub poveri merg în dodii ca orbii pe cărări ce duc nicăieri. Pășim în neștire cu stângul, atâtea rele ne mpart și despart, în centrul grădinii, nătângul are în cap ceasornicul spart. Timpul de ieri...Timpul de-acum mărșăluind prin același coșmar, fără busolă, oxigen
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]