151 matches
-
să cred cu tărie în nepieritoarea lealitate a oamenilor! Și-i doar un negru! Și, pe deasupra, de-a dreptul nebun! Dar am impresia că principiul „cui pe cui se scoate“ se aplică și în cazul lui: nu mai vorbește în dodii! Ă Mi s-a spus, domnule, că Stubb l-a părăsit odată pe sărmanul Pip, ale cărui oase sînt acum albe de bună seamă, deși fuseseră cîndva acoperite de-o piele neagră. Eu, însă, n-o să te părăsesc, domnule căpitan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bancnota de douăzeci de dolari. În timpul liber, colecționez elefanți (Chandler, 1981, p. 258). Luându-se peste picior, Chandler face, de fapt, un exercițiu în care-și include și personajul. Amestecul de nonșalanță, agresivitate de tip macho și de vorbire în dodii nu e cu totul rupt de realitățile lumii în care trăia: cele trei nume menționate aparțin unor bine-cunoscuți directori de studiouri de la Hollywood (Zanuck și Cohn) și unui faimos producător și scenarist, finanțator, între altele, al unor filme clasice precum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unul dintre cei mai severi profesori din liceu. Să fugim n-avea rost, țigările degeaba le-am fi palmat că oricum le văzuse în semiîntunericul de după ora 9 seara, așa că ne-am tras fețele cât mai în umbră bâiguind în dodii despre lucrări pe șantier, adică vezi doamne, noi eram muncitori, nu elevi! A trecut Zablău de noi fără să ne arunce măcar o privire și am răsuflat liniștiți. „Bă, dacă ne vedea, dracu ne lua!” am zis. După aproximativ vreo
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și avea nevoie de ajutor. Altădată Îi simțea foșnetul umbrei bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În fond, aici, conchise el, să tai frunze la câini, ci să cunosc lumea. După care adăugă: Cunosc Rusia ca pe propriile buzunare. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el și Îți vine s-o iei la fugă... Cine a mai văzut un Dumnezeu care să poarte cizme de cauciuc și haine ce curg pe dânsul!? Sau unul care să bea horilcă pahar după pahar și să vorbească În dodii, despre credință, despre stat, despre sex sau despre alte bazaconii; și, În afară de aceasta, să mai Înceapă să te și te pipăie pe sub fustă, profitând de Întuneric...“ Conversația cu Extraterestrul avusese darul s-o tulbure din cale-afară pe Mașa. „Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Spuneați ceva de Ippolit care, trezindu-se din beție În toiul nopții, simte că-i măcinat de sete. Mașa ar fi vrut, desigur, să afle ceva mai multe amănunte cu privire la viziunea sa, dar, știind că oaspetele obișnuiește să vorbească În dodii, Își dădu seama că nu va scoate mare lucru de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă iau cu băutura și Încep să uit. Deci Ippolit simțea o arșiță cumplită. În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Medicul simți cum din piciorul său drept se scurge un lichid urât mirositor. „Oricum, nu vă fie teamă, vom reuși să ducem treaba noastră la bun sfârșit, chiar dacă o parte din forțele ce ne ajută, deocamdată, se Împotrivesc...” „Vorbiți În dodii”, murmură Noimann, scăldat În sudori. „Poate”, răspunse celălalt. „S-ar putea ca tot ce vă spun să nu aibă la urma urmei nici o noimă. Poate că vă vorbesc așa, doar ca să vă abat atenția de la durerile pe care le simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar când a fost adusă În simțiri, vorbea În dodii, astfel că a fost nevoie să fie pusă În cămașă de forță și dusă la spital, unde i s-a stabilit și diagnosticul: delirium tremens, intervenit din pricina intoxicației acute cu alcool. Relatarea aceasta, desigur, era trasă de păr. Totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se nchidă-n loc de ghizd cu ața de chirurg și apa, ca o margine solidă în care unde roșii, părăsite ca minele de plaur nu mai curg, s-a rupt deaupra ochiului cu zodii, sirenele, de-acum, dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt morile de fum sunt eu și eu nu plâng doar zbor și-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi spui și ce, atunci scapi de eticheta ce ți se potrivește... --Care, mă rog frumos? --Aceea care spune că unii umblă cu capul în nori. --Oi fi umblând eu cu scăfârlia prin nouri, dar judecă și tu... --Tot în dodii vorbești, amice. Ce să judec? --Cum se face de un egumen de la Golia cumpără cinci dughene cu pivniță de piatră așa pe cont propriu? --Ceva-ceva am priceput, dar fii mai limpede, vere. --Ascultă ce spune “Aishatân, fămeia lui Bogdan armeanul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pricep cum ți-o luat mințile. Sigur ți-o băgat prostii în mâncare, altfel nu se explică. Că oricât de cu capul în nori ai fi, chiar tâmpit nu ești. - Hai că acum ai început și matale să vorbești în dodii. O fi de la oboseala călătoriei. - Ce dodii, ce oboseală? Las că am vorbit io și cu taică-tău. Dacă nu ea, cel puțin maică-sa sigur vă trimite mâncare cu farmece. - Păi înseamnă că și fiică-sa ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ți-o băgat prostii în mâncare, altfel nu se explică. Că oricât de cu capul în nori ai fi, chiar tâmpit nu ești. - Hai că acum ai început și matale să vorbești în dodii. O fi de la oboseala călătoriei. - Ce dodii, ce oboseală? Las că am vorbit io și cu taică-tău. Dacă nu ea, cel puțin maică-sa sigur vă trimite mâncare cu farmece. - Păi înseamnă că și fiică-sa ar trebui să fie afectată, că doar mâncăm împreună. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa? Hagakure! Ca la samurai. A trebuit să se sfârșească lumea, ca să putem muri laolaltă. Mi-a luat mai mult s-o spun, decât s-o gândesc. Te iubesc, Frate! Vă iubesc pe voi toți, troglodiților... Ce tot cobești în dodii, dom'le? sare Cezărel și sughiță cu stropi. Explică-ne și nouă, ce-s balivernele alea meli-melo, de babă, pe matale? Ce harachiri? Ce sorți, ce legături, ce pecete, ce moarte, ce iubire? Ai...? Gura! îl repede Avocatul, cât colo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
creasta râpei nu se află decât acel punct de observație folosit numai ziua... Dacă reușim să urcăm pe marginea prăpastiei până în vârf, apoi de acolo îi floare la ureche să dispărem în zbor ca niște duhuri... Toadere, tu vorbești în dodii. Ce zbor? Ce duhuri? Domn’ locotenent. Care grupă de urmărire ar urca în fuga mare o asemenea pantă? Noi dacă o luăm încetișor spre piscul râpei, curând suntem sus. Și de acolo... îi o nimica toată să ajungem jos în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spinarea tare, dacă eu n-aș avea... Ce să ai tu când văd că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă-i cum bănuiesc eu... De ce umbli cu vorbe în dodii, Marandă? Nu grăiesc în dodii, Toadere. Tare mi se pare că am pățit ca fata ceea care spunea... Ce spunea fata ceea? Apoi zicea că s-o dus de câteva ori la fântână, așa mai pe lună plină, și o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aș avea... Ce să ai tu când văd că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă-i cum bănuiesc eu... De ce umbli cu vorbe în dodii, Marandă? Nu grăiesc în dodii, Toadere. Tare mi se pare că am pățit ca fata ceea care spunea... Ce spunea fata ceea? Apoi zicea că s-o dus de câteva ori la fântână, așa mai pe lună plină, și o rămas grea... Ce vrei să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un far. 2010 Introducere la o carte rară E mult! Totuși, este prea mult de când vântul ne duce aiurea; în evul acesta ocult plină-i de haite pădurea. Se-nvârt în răspântie corbii, și oamenii, prinși sub poveri merg în dodii ca orbii pe cărări ce duc nicăieri. Pășim în neștire cu stângul, atâtea rele ne mpart și despart, în centrul grădinii, nătângul are în cap ceasornicul spart. Timpul de ieri...Timpul de-acum mărșăluind prin același coșmar, fără busolă, oxigen
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om cu ochii scoși. Ai uitat de neam și datini, fugi de sfinți și de biserici, ai prieteni luciferici, vii dar morți, că-s roși de patimi. Mergi în dodii, ceață, fum fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața-i plină de răscruci, de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
rugămintea lui Costache, prietenul nostru de la Poliție, și zice că nu-i vagabond, chiar dacă e îmbrăcat cu niște haine neînchipuit de ciudate. O fi clovn, la circ. Altfel curat, nici un cusur „fiziologic“, în afară de faptul că, într-adevăr, vorbește uneori în dodii. Dar, dacă-i nebun, e unul cultivat, „rotunjește frumos vorbele“. Însă când papa l-a întrebat dacă n are tuberculoză omul s-a uitat la el batjocoritor, părea scos din fire, și i-a răspuns jignitor: „Ești un actor de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu caracter colectiv apărute în 1984, în limba franceză, la editura Akademiai Kiado din Budapesta (Les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără să clipească. Nu ți-a spus nimeni până acum că ești un om norocos?... Hei... Dar nu mi-ai spus cum rămâne cu mine. Eu ce să fac când o să-i văd că Îmi intră În sat? - Vorbești În dodii, N’jamo. - Spune-mi ce să fac și o să-ți vorbesc pe Înțeles. Ne mai dădurăm cu praf din groapa aceea, căci țânțarii erau din ce În ce mai obraznici. Ne intrau până și În gură și În ochi. - Măcar așa, nu vine nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pitulată în mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-o și vindice... și pe urmă, mă duc eu la dânsa ca să v-anunț c-ați sosit. Genel, încredințat că fătoaca grăiește în dodii, o proptise în zid și-o adulmecă în anchior. - Arasel, ce să te mai duci, nenorocita de tine!... N-ai zis chiar tu că e îmbolnăvită de gîlci?! Adulmecarea fu perturbată de o nouă repriză de sunete produse de zdrăngăneala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu arhanghelii, noi cu necazurile noastre! Vorbeau cu păcat și preotul le-o spunea: - Putem să lăsăm noi biserica? - Adică, cum? - Păi, n-are sfeșnice, n-are preșuri, câte nu-i trebuiesc?! Bărbații își mângâiau obrazurile aspre și răspundeau în dodii: - Nici noi n-avem multe, și uite că trăim... Adică dumneata ce-ai vrea să facem? - Să le cumpărăm, taică... - Le cumpărăm, dar cu ai cui bani? Preotul se ridica, mîhnit: - Văd eu că în casa asta stă Diavolul! Totuși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala în dodii, ca și când ar fi lăsat-o să înțeleagă că din pricina vremii se întindea, că trăgea moartea de ea, vorbe de-ale lor, de bătrâni, cine să le mai înțeleagă... Intrau amândouă în casă. - Stai, Chirițo, zicea gazda. Se uitau una la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]