234 matches
-
Eu aș zice să-l aduceți acasă, că mai bine ca aici nu i-a fi. Până una-alta, lasă-l acolo la Crâșma din drum, că are cine să aibă grijă de el. Și dacă a trebui dus la doftor, de acolo drumul până la târg îi mai scurt. Dacă așa spui tu, Ioane... Numai să nu uitați de el. Să nu uiți să-mi trimiți vorbă cum îi merge. Lasă că trec eu pe aici și îți spun cum stau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dracul atât de negru după cum îi zugrăvit... La început o plâns, da’ după aceea m-o ascultat liniștită... Dacă îi așa, atunci îi bine. De când am plecat de la Crâșma din drum, mă tot gândesc dacă n-a avea nevoie de doftor - s-a arătat îngrijorat Cotman. Până nu ajungem înapoi nu avem de unde să știm. Așa că să ne grăbim, Ioane. Mă gândesc ca astăzi să încărcăm mai puțin pe sănii... Să putem ajunge la vreme în târg. Cred că ai dreptate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
are nevoie de ceva, îs gata să-l ajut! Apoi afară de timp, ca să se pună pe picioare, nu cred că îi mai trebuie altceva - a răspuns Mitruță. Ba eu aș zice că s-ar putea să aibă nevoie de un doftor și chiar de poliție - nu s-a lăsat Aizic. Om mai vedea noi - a încheiat vorba Cotman. Mergeți sănătoși și aveți grijă să nu vă iasă din nou în cale cine știe ce lotri... Odată vede nașul puța finei! Să mai îndrăznească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sfârșitul săptămânii vreau să ajung acasă. Să nu duci grijă de asta. Te ducem acasă pe sus! Vouă cum v-o mers astăzi? Bine. Aizic s-o arătat tare îngrijorat și îi gata să te ajute: să te ducă la doftor sau să vorbească cu poliția... Până atunci poate îi dibuim noi și... În seara aceea, Hliboceanu n-a putut sta la masă cu toți cărăușii, dar a zăbovit puțină vreme între dânșii... Înainte de a se duce la culcare, Cotman a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aci apărând un nou cabinet, al cărui prezident e un fost corector de gazetă liberală, devenit director de Credit Mobiliar în Spania; apoi doi advocați, un doctor în medicină, nu profesor de liceu. Oameni inteligenți fără îndoială, buni advocați, buni doftori, buni corectori de gazetă dar, desigur... răi muzicanți. Asemenea oameni par a avea un destin fatal: nu acela de-a rezuma în ei încrederea unei țări, ci de-a escita invidia tuturor foștilor lor colegi, tuturor egalilor lor. Fiece medic
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prinos mari și nobile fapte, i-ați adus declamațiuni seci și provocări după masă, fără să vă gândiți că după beție vine deșteptare și că beția cuvintelor e mai periculoasă decât a vinului. A doua zi v-ați trezit cu doftorul la căpătâi și cu d-l reprezentant al Austriei în salonul Ministerului Afacerilor Străine. Mergi dară d-le Dimitrie Sturza, mergi după obicei, îngenunche-te într-un comunicat umil, cere iertăciune, arde la București ceea ce ai adorat la Iași! Astfel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
spune, se răspândise și mai înainte în multe locuri, parte la Lemnos, parte în alte țări; dar, de când țineau oamenii minte, nu mai fusese niciodată o ciumă atât de mare și o asemenea moarte între oameni. Căci la început chiar doftorii nu dădeau ajutor îndestulător, necunoscând boala, ci mureau ei singuri cu atât mai curând cu cât se atingeau mai mult de bolnavi. Și nici un alt meșteșug omenesc nu era de vrun folos. Deși se făceau des procesii la templuri și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aruncaseră otravă în fântânele de apă de ploaie, căci fântâne cu izvor nu erau încă pe atunci acolo. Pe urmă pătrunse însă și în orașul care e mai încolo, pe uscat, și acum oamenii mureau mai des. Judece acum fiecine, doftor sau ne-doftor de ar fi, după părerea sa, care să fi fost pricina boalei acesteia și cari ar fi cauzele îndestul de influente pentru a produce o schimbare atât de mare a stării de lucruri. Dar, pentru că boala
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fântânele de apă de ploaie, căci fântâne cu izvor nu erau încă pe atunci acolo. Pe urmă pătrunse însă și în orașul care e mai încolo, pe uscat, și acum oamenii mureau mai des. Judece acum fiecine, doftor sau ne-doftor de ar fi, după părerea sa, care să fi fost pricina boalei acesteia și cari ar fi cauzele îndestul de influente pentru a produce o schimbare atât de mare a stării de lucruri. Dar, pentru că boala m-a prins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
foarte rău și neplăcut. Pe lângă aceasta se mai adăoga strănutare și răgușeală și apoi boala cădea la piept, producând tuse violentă. Ajun-gînd la stomah, producea un efect atât de violent încît toate deșertările de fiere, după cât s-a constatat de doftori, urma cu mari greutăți. Pe cei mai mulți îi apuca un sughiț sec, împreunat cu cârcei tari, cari la unii încetau în curând, iar la alții țineau mai mult. Trupul, pipăit pe dinafară, nu era tocmai cald, nici se arăta palid, ci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n gură, zicând „Doamne ferește”, la un gând năstrușnic ce-l fulgeră o clipă... Dacă n-ar trebui să stau în divan și să primesc firitiselile boierilor veliți, cu toți ăști cincizeci de ani ai mei, cu toate dădăcelile lui Pylarino doftorul, ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la iarbă verde și m-aș întrece la ciocnit și mâncat ouă roșii! Pe măsură ce caleașca se apropia de Curtea domnească, bănuiala că este trădat și că Ștefan are dreptate i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ianache Văcărescu și prinții Constantin și Ștefan. Intrând în sala de jos, Vodă spuse: — Aș dori să cinăm în iatacul doamnei, să pună masa roabele măriei sale. Constantine, dă poruncă unui ostaș să-l aducă pe Ioan Românul, astrologul, și pe doftorul nostru Pylarino. — Acu’ noaptea, măria ta? îndrăzni doamna Maria. Domnul îi răspunse doar cu o privire îngândurată, făcând în același timp un semn cu mâna spre Constantin. Acesta dispăru imediat pe ușa de la intrare. — O să vină peste un sfert de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a se retrage. Domnul încuviință, supusă Stanca se apropie, îngenunche în fața lui și-i sărută mâna. Când trecu pe lângă jilțul doamnei, se aplecă să-i sărute și ei mâna și-i șopti: Arde, maică, arde ca focul! Il chem pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte la spătăria mare, că acolo se adună divanul, rosti abia auzit doamna Marica. Cine spune că fastul de la divanul sultanului este mare face o greșeală, pentru că de fapt un divan al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se îndreptă și ceru să meargă în odaia lui de dormit. — Măria ta nu cinează în seara asta? întrebă curios marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Nu, am mâncat prea mult la prânz și mă simt sătul. Doamnă, măria ta, beizadelele și doftorul, urmați-mă. O să cinați mai târziu. Ajuns în odaia lui, vodă ceru apă rece de băut și începu să se vaite: Nu știu ce am, doftore, simt cum îmi ard ochii în cap și cum îmi zvâcnesc tâmplele. În același timp mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a și trecut. Dar asta-i taina noastră. Spune-le că până mâine nu pot să văd pe nimeni, că trebuie să mă refac, trimite-l doar pe Ștefan. Îmi doresc o cină cu friptură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a venit sprijinit de soața lui până în grădină. A ridicat ochii și s a uitat spre munți. Știe înălțimea ta că de la Târgoviște, când este cerul limpede, se văd culmile Bucegilor și ale Leaotei. Era senin și pace. Au venit doftorii. Când doamna le-a spus cu bucurie că Scarlat s-a făcut sănătos, doftorii din spatele lui au zis că da, dar i-au făcut semn doamnei că nu i a bună. A mai făcut trei pași și s-a împiedicat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uitat spre munți. Știe înălțimea ta că de la Târgoviște, când este cerul limpede, se văd culmile Bucegilor și ale Leaotei. Era senin și pace. Au venit doftorii. Când doamna le-a spus cu bucurie că Scarlat s-a făcut sănătos, doftorii din spatele lui au zis că da, dar i-au făcut semn doamnei că nu i a bună. A mai făcut trei pași și s-a împiedicat, fără să știe de ce anume, că după asta am cercetat însumi locul și era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acoperit de o sudoare rece și ochii i s-au umplut de lacrimi. O spumă roșie a apărut în colțul gurii. Ilinca și doamna s-au speriat, dar el a început să râdă și să spună: „Nu-i nimic, trece”. Doftorii l au luat de umeri și l-au dus în pat. Doamna a trimis la Mitropolie și la mânăstire la Dealu călărași, ca să aducă preoți pentru Sfântul Maslu. Am sosit și noi cu feciorul nostru, beizadeaua Constantin. Pe Ilinca au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
abanos cu măciulie rotundă încrustată cu lucrătură de argint și pietre prețioase al stăpânului său. Spătarului îi fu rușine de enervarea sa și reluă calm. — Mă simt cam obosit, nu cobor. Să mergem acasă. Aș dori să intre cineva la doftor să-i spună să treacă diseară, să mă vază. Servitorul tot nu ridicase capul, când spătarul reluă: — Intră în grabă, dacă nu-l găsești pe doftor, lasă-i vorbă. Noi o să așteptăm aci, în sanie, până te întorci. Haina, domnește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simt cam obosit, nu cobor. Să mergem acasă. Aș dori să intre cineva la doftor să-i spună să treacă diseară, să mă vază. Servitorul tot nu ridicase capul, când spătarul reluă: — Intră în grabă, dacă nu-l găsești pe doftor, lasă-i vorbă. Noi o să așteptăm aci, în sanie, până te întorci. Haina, domnește căptușită cu spinări de samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu tot neamul lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe cei ce-l dușmănesc. E un fel de boală lungă care nu se mai termină... Sănătate de oțel, spuse doftorul pe un ton profesional, înălțimea ta, nu văz nici un semn de boală. Că te dor încheieturile, chiar să fi trăit în puf, la vârsta asta tot te-ar fi încercat. Dar înțeleg că în tinerețe ai avut parte de zile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încheieturile, chiar să fi trăit în puf, la vârsta asta tot te-ar fi încercat. Dar înțeleg că în tinerețe ai avut parte de zile zbuciumate. O idee năstrușnică fulgeră prin mintea spătarului Mihai, inspirată tocmai de vorbele liniștite ale doftorului: — Cum ai spus, domniile îndelungi obosesc? Asta era ce-mi scăpa! Aș avea niscaiva treburi pe la moșii și m-aș încumeta să plec călare... Hm, e cam ger pentru așa ceva, mormăi doftorul. — Nu de ger îmi este teamă, hoții însă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătarului Mihai, inspirată tocmai de vorbele liniștite ale doftorului: — Cum ai spus, domniile îndelungi obosesc? Asta era ce-mi scăpa! Aș avea niscaiva treburi pe la moșii și m-aș încumeta să plec călare... Hm, e cam ger pentru așa ceva, mormăi doftorul. — Nu de ger îmi este teamă, hoții însă mă cam înspăimântă. Vodă nu a mai curățit de lotri zăvoaiele de la Dunăre de multă vreme, și au trecut pe gheață dinspre raialele din Serbia și Bulgaria tot felul de lepădături și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
L-am văzut atunci mergând măreț ca un împărat spre Odrii, ziua stând falnic în caleașca trasă de patru armăsari arăbești, dar noaptea în cort, cu lumânări și candele aprinse, bătând mătănii în fața icoanelor. Păzit de Kuciuk Selin și de doftorii lui, cine tremura ca un copil căruia i se năzare în somn Marțolea? Veneau din toate părțile iscoade plătite care-i înfățișau starea drumurilor, obiceiurile locurilor pe unde treceam, numărul ienicerilor de prin cetăți, înțelegi, tot, iar el tremura. — Asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]