426 matches
-
locuri la diferite persoane pentru a le face locuibile. În 1330 o mare parte din mlaștinile situate în apropierea mănăstirii Sân Giorgio Maggiore au fost atribuite mănăstirii Sfântă Cruce reprezentată de stareța Giacomina Paoni, cu obligația de a dărui anual dogelui o pereche de mănuși din piele de capră neagră și de a recupera terenul mlăștinos, extinzând mănăstirea în următorii trei ani. Având în vedere sărăcia locului, mănăstirea nu a putut beneficia inițial de venituri mari, dar a reușit totuși să
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
exeget evreu portughez, dintre conducătorii obștii evreiești din Portugalia și Spania, a fost trezorier al regelui Portugaliei, apoi vreme de opt ani ministrul de finanțe al Regatelor Castiliei și Aragonului, si pentru scurt timp, trezorier al viceregelui Neapolelui și al dogelui Veneției. Inițial preocupat de filozofie, ulterior a fost mai interesat de mistica iudaica. Dom Isaac a fost un membru al familiei Abrabanel sau Abravanel, care după o veche tradiție, se pretindea deja vreme de câteva sute de ani spița din
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
erau monarhii și conducătorii bisericii creștine. Perioada Evului Mediu timpuriu sec (VII-XI d.Hr.) a fost marcată de o serie de restricții de ordin religios. Primele bănci apărute în Peninsula Italică, sunt "Banca di Venezia", înființată în anul 1171 de Dogele Michele XI și recunoscută oficial ca bancă de viramente în anul 1587, sub denumirea de banco della Piazza di Rialto. Această bancă a fost de fapt o continuare a unei activități duse de un grup de bancheri, între anii 1156-1171
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
900. Scrisoarea arhiepiscopuului Theotmar din Salzburg și a enoriașilor săi sugerează că Arnulf i-a incitat să îl atace pe Berengario I. Ungurii i-au învins pe italieni în bătălia de pe râul Brenta și au jefuit regiunile Vercelli și Modena. Dogele Veneției a reușit însă să îi înfrângă pe unguri pe 29 iunie 900. Ungurii s-au reîntors în Panonia după aflarea veștii morții lui Arnulf. Moartea lui Arnulf a dus la ruperea alianței cu Francia Răsăriteană. Chiar în timpul reîntoarcerii din
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Veneția, situat în sestiere San Marco, cu vedere la partea stângă a Canal Grande, nu departe de Podul Rialto. Este sediul, împreună cu alăturatul Ca' Loredan, al primăriei orașului lagunar. Palatul a fost construit în secolul al XIII-lea de către descendenții dogelui Enrico Dandolo, având inițial doar două etaje. Federigo Contarini, care a cumpărat clădirea în 1440, a mărit-o în înălțime, adăugându-i două etaje și aducând-o la dimensiunea actuală. În jurul anului 1670 a fost achiziționat de familia Farsetti, care
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
fost anulată, iar romeii au restituit banii) Cercul asediului Constantinopolului s-a strâns și mai mult și Manuel II a început iar să-i asalteze pe suveranii creștini cu scrisori ce implorau salvarea. Însă nici regii Aragonului și Angliei, nici dogele Veneției nu le-au dat nimic bizantinilor. Numai regele Franței, Carol VI, a trimis în ajutorul ,capitalei orașelor’’ 1200 de cuirasieri, în frunte cu viteazul marelal Boucicaut, care scăpase din prizonieratul turcesc, iar marele cneaz ortodox al Moscovei, Vasilii I
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
un rol important în secolul următor în apariția portretisticii ca modă la Veneția. Faptul că cineva își comanda un portret indica în secolul al XV-lea o anume demnitate și un rang social. Acest fapt este demonstrat și de portretul dogelui Leonardo Loredan, unul dintre cele mai reușite portrete ale lui Bellini, în care artistul îl prezintă extrem de concentrat și într-o poziție solemnă. Personajul este pictat ca bust în stil sculptural, inspirat de operele lui Donatello și de creațiile sculptorilor
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
În urma unui acord din 1288, comercianții genovezi se restabilesc în Accra. Cel de-al doilea război veneto-genovez s-a încheiat indecis, deși Genova a repurtat o mare victorie navală în anul 1298, la Curzola, distrugând întreaga flotă venețiană comandată de dogele Andrea Dandolo. Pierderile genovezilor în această luptă au fost atât de mari, încât republica va prefera să încheie în 1299 la Milano o "pace eternă" cu Veneția. Războiul nu a mai fost declarat, într-adevăr, dar la jumătatea secolului al
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
teritoriilor genoveze au fost cucerite de către Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. În 1797, Napoleon Bonaparte a cucerit aproape întreaga regiune Liguria, creând mai întâi noua Republică Ligurică (anexată apoi Imperiului Francez, în 1805), după ce a detronat pe ultimul doge, Giacomo Maria Brignole. În 1814 orașul și-a recăpătat efemer independența, sub numele de Republica Genova, pentru mai puțin de un an. După căderea definitivă a lui Napoleon, delegații de la Congresul de la Viena au stabilit, în ciuda principiului care prevedea restaurarea
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
făcându-le să eșueze. Rezultatul luptei a pus capăt războiului și în același timp a întărit definitiv independența totală a Republicii Serenissime, care în același an și-a mutat sediul de la "Metamauco" (Malamocco) la "Rivo Alto" (acum Sân Marco) sub dogele Agnello sau Angelo Partecipazio, care este considerat al zecelea în lista tradițională a dogilor, dar pe care mulți istorici au tendința să-l considere că primul doge adevărat al Veneției. Potrivit unei ipoteze privind originea numelui, "Fondamenta delle Zattere" a
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
a mutat sediul de la "Metamauco" (Malamocco) la "Rivo Alto" (acum Sân Marco) sub dogele Agnello sau Angelo Partecipazio, care este considerat al zecelea în lista tradițională a dogilor, dar pe care mulți istorici au tendința să-l considere că primul doge adevărat al Veneției. Potrivit unei ipoteze privind originea numelui, "Fondamenta delle Zattere" a fost numită astfel în amintirea acestui episod istoric. O altă ipoteză este legată de utilizarea acestui mal lung ca punct de sosire al încărcăturii de sare, care
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
a Fondazione Musei Civici di Venezia (MUVE), vizitat în 2012 de 1 319 527 persoane. Primul Palat Ducal, din care nu s-a mai păstrat nimic, a fost construit la Heraclia și acolo s-a stabilit, în jurul anului 700, primul doge al Republicii Venețiene, Paolo Lucio Anafesto. Acestuia i-au urmat Marcello Tegalliano și Orso Ipato, a cărui asasinare în 737 a dus la crearea unui "magister militum" ales anual. Ca urmare a restaurării în 752 a sediului ducal, a fost
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Lucio Anafesto. Acestuia i-au urmat Marcello Tegalliano și Orso Ipato, a cărui asasinare în 737 a dus la crearea unui "magister militum" ales anual. Ca urmare a restaurării în 752 a sediului ducal, a fost construit în mandatul noului doge, Teodato Ipato, un sediu nou în orașul Metamaucum, fiind transferat la rândul sau în 812 la Rivoaltus, vechiul Rialto, din dispoziția lui Angelo Partecipazio. În acest oraș, considerat mai sigur, a fost înălțata o cladire nouă, având aspectul unui castel
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
orașul Metamaucum, fiind transferat la rândul sau în 812 la Rivoaltus, vechiul Rialto, din dispoziția lui Angelo Partecipazio. În acest oraș, considerat mai sigur, a fost înălțata o cladire nouă, având aspectul unui castel, pe un teren deținut chiar de doge, în zona ocupată astăzi de Palatul Ducal. Clădirea a fost construită sub Pietro IV Candiano; era o structură destul de solidă, deoarece a rezistat revoltei populare din 976. În 998 împăratul Otto al III-lea, care a mers la Veneția pentru
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
de Palatul Ducal. Clădirea a fost construită sub Pietro IV Candiano; era o structură destul de solidă, deoarece a rezistat revoltei populare din 976. În 998 împăratul Otto al III-lea, care a mers la Veneția pentru a-l întâlni pe dogele Pietro al II-lea Orseolo, a fost găzduit în turnul oriental al palatului, rămânând impresionat de luxul din interior. În palat au fost găzduiți, de asemenea, împărații Henric al IV-lea, când a venit în 1094 la Veneția pentru a
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
ce a urmat după două incendii izbucnite în oraș în 1105. Prima renovare majoră în stil bizantin, coordonată probabil de Nicolò Barattiero, care ridicase coloanele sfinților Marcu și Teodor și realizase o formă primară a podului Rialto, are loc în timpul dogelui Sebastiano Ziani, fiind însoțită de o reorganizare generală a zonei monumentale a pieței Sân Marco în perioada 1173-1177 cu scopul de a construi un sediu pentru difertele procurații. Lucrarea a constat probabil în construcția aripii cu vedere la rio di
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
la rio di Palazzo pe terenurile achiziționate de la maicile de la Sân Zaccaria și în extinderea zonelor marginale ale clădirii, determinând o reducere substanțială a digului (molo). La încheierea lucrărilor, papa Alexandru al III-lea și Frederic Barbarossa, care grație intervenției dogelui au semnat un tratat de pace, au sosit la Veneția, unde împăratul a rămas ca invitat la palat timp de două luni. Cu toate acestea, palatul nu a mai fost renovat până în 1301, când au avut loc mai multe intervenții
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Basejo sau arhitectul Montagnana, citat de Sansovino și de Temanza sală s-a dovedit prea mică și s-a deschis un șantier în aripa de sud, care a fost imediat demolată și apoi restaurată în 1340. Prosperitatea economică din timpul dogelui Giovanni Soranzo a dat un mare impuls lucrărilor de construcție coordonate de Pietro Basejo, cu ajutorul lui Filippo Calendario. De asemenea, ca parte a acestei restructurări, capelă Sf. Nicolae a fost extinsă și decorată cu momente din timpul papei Alexandru al
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
în 1493, dar Rizzo, acuzat de furt din banii publici, a fugit, iar lucrarea aproape finalizată a fost încredințată ad interim lui Pietro Lombardo. Fațadă curții senatorilor este dificil de atribuit și de datat. Lucrarea a continuat lent pe parcursul domniei dogelui Leonardo Loredan, perioadă în care s-a lucrat de-a lungul Canalului, iar din cauza unor probleme structurale s-a decis să se intervină în Sala Senatului și să se demoleze o capelă mică: pentru a permite desfășurarea în paralel a
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
a ridicat puternic Neoclasicismul iar prăbușirea post-revoluționistă a condus spre declinul încet al stilului Tiepolo dar nu a reușit să lase urme în progresul artistic. După 1772 Tiepolo a fost suficient de faimos pentru a fi desemnat că pictor de Doge Giovanni Cornaro pentru a pretinde din decorațiunea Palazzo Mocenigo a Sân Polo. În timp ce Tiepolo este considerat sfârșitul drumului al pictorilor venețieni olimpici, stilul lui diferă foarte mult de Giorgione, Titian, Veronese și Tintoretto. Că și Titian și Ricci, Tiepolo a
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
componența "Consiliului Republicii", care asigura conducerea. În fiecare an, cetățenii erau punctați pe baza succeselor obținute - în academie, artă, comerț etc. - iar cei mai buni au fost numiți în Consiliu. Consiliul avea funcții legislative, juridice și executive. Consiliul alegea un Doge (Duce), fiind subînțeles că oricine a votat un Doge care iniția un război pe care îl pierdea, își pierdea viața și el. Alt exemplu este Marele Ducat al Finlandei din secolul al XIX-lea, care, deși, formal, era o autocrație
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
cetățenii erau punctați pe baza succeselor obținute - în academie, artă, comerț etc. - iar cei mai buni au fost numiți în Consiliu. Consiliul avea funcții legislative, juridice și executive. Consiliul alegea un Doge (Duce), fiind subînțeles că oricine a votat un Doge care iniția un război pe care îl pierdea, își pierdea viața și el. Alt exemplu este Marele Ducat al Finlandei din secolul al XIX-lea, care, deși, formal, era o autocrație, în practică puterea era exercitată de clasa instruită. Deși
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Domnitorul trimite soli la regii Poloniei și Ungariei, la voievodul Ardealului și la comitele secuilor; vistiernicul Cristea Jder (Florin Piersic) este trimis cu solie la Papa de la Roma și la dogele Veneției. În scrisorile trimise, Ștefan cel Mare îi avertiza pe conducătorii apuseni că turcii nu se vor mulțumi numai cu ocuparea Moldovei, ci vor ataca apoi și statele din Apus. Comisul Ionuț Jder (Sebastian Papaiani) este trimis ca spion în
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
Two Foscari"" a Lordului Byron). Premiera operei a avut loc la "Teatro Argentina" din Roma, în ziua de 3 noiembrie 1844. Durata operei: cca 1 ¾ ore. Locul și anul de desfășurare a acțiunii: Veneția, 1457. Opera tratează ultimele zile ale dogelui venețian Francesco Foscari și înlăturarea sa din funcție pe data de 23 octombrie 1457. Este vorba de eternul conflict dintre dragostea paternă și conștiința datoriei. Familia dogelui cade victima unei uneltiri perfide, fiul dogelui (Jacopo) fiind acuzat de trădare și
I due Foscari () [Corola-website/Science/316691_a_318020]
-
și anul de desfășurare a acțiunii: Veneția, 1457. Opera tratează ultimele zile ale dogelui venețian Francesco Foscari și înlăturarea sa din funcție pe data de 23 octombrie 1457. Este vorba de eternul conflict dintre dragostea paternă și conștiința datoriei. Familia dogelui cade victima unei uneltiri perfide, fiul dogelui (Jacopo) fiind acuzat de trădare și expulzat, tatăl trebuind să fie cel care pronunță și urmărește executarea sentinței. Acțiunea acestui act se petrece în Palatul Dogilor din Veneția. Dogele Veneției, Francesco Foscari, tatăl
I due Foscari () [Corola-website/Science/316691_a_318020]