370 matches
-
să-l înjunghie, moment în care apare Amelia și îl oprește întrebându-l dacă el se simte în stare să ucidă un bătrân care doarme. Dogele se trezește, iar Gabriele îi spune că a venit să răzbune moartea tatălui său. Dogele îi răspunde că el, Gabriele, și-a răzbunat deja tatăl, răpindu-i fiica. Gabriele implora iertare Ameliei și îi cere Dogelui să fie condamnat la moarte. De afară se aude zvon de insurecție (All’armi, all’armi, o Liguri). Boccanegra
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un bătrân care doarme. Dogele se trezește, iar Gabriele îi spune că a venit să răzbune moartea tatălui său. Dogele îi răspunde că el, Gabriele, și-a răzbunat deja tatăl, răpindu-i fiica. Gabriele implora iertare Ameliei și îi cere Dogelui să fie condamnat la moarte. De afară se aude zvon de insurecție (All’armi, all’armi, o Liguri). Boccanegra îi cere lui Gabriele să se întoarcă la ai lui, dar acesta refuză. Dogele însă îl roagă să meargă și să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Gabriele implora iertare Ameliei și îi cere Dogelui să fie condamnat la moarte. De afară se aude zvon de insurecție (All’armi, all’armi, o Liguri). Boccanegra îi cere lui Gabriele să se întoarcă la ai lui, dar acesta refuză. Dogele însă îl roagă să meargă și să transmită apelul dogal de a se pune capăt luptelor fratricide. Gabriele accepta și declară că se va întoarce să lupte alături de Boccanegra dacă clementa Dogelui va fi respinsă. Boccanegra îi spune că răsplată
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se întoarcă la ai lui, dar acesta refuză. Dogele însă îl roagă să meargă și să transmită apelul dogal de a se pune capăt luptelor fratricide. Gabriele accepta și declară că se va întoarce să lupte alături de Boccanegra dacă clementa Dogelui va fi respinsă. Boccanegra îi spune că răsplată să vă fi mâna Ameliei. Actul III Interiorul Palatului Dogal. Boccanegra a lăsat în libertate majoritatea șefilor revoltei, cu excepția lui Paolo pe care l-a condamnat la moarte. Este adus Fiesco căruia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
spre eșafod. El îi spune lui Fiesco că la rândul lui l-a condamnat la moarte pe Boccanegra căruia i-a administrat o otravă lentă care îl macină. După plecarea lui Paolo, Fiesco se ascunde și așteaptă apariția lui Boccanegra. Dogele intra și se clatină sub efectul otrăvii (M’ardon le tempia). Aplecăndu-se peste fereastră și contemplând marea pe care atât de mult o iubește, el evocă zilele de altă dată. Ar fi preferat să moară atunci, își spune el, si
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din partea lui Fiesco îi răspunde: “Ar fi fost mai bine pentru tine!“ Fiesco iese din ascunzătoare, iar Boccanegra cheamă gărzile. “ Mă vei putea ucide mai tarziu, dar mai întâi ascultă-mă“ îi cere Fiesco după care îi spune că steaua Dogelui apune. Recunoscând vocea lui Fiesco, Dogele îi răspunde că a venit oră reconcilierii deoarece Amelia este fiica sa și nepoata lui Fiesco, pe care amândoi au crezut-o pierdută și care se numeste Maria, același nume cu cel al mamei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fi fost mai bine pentru tine!“ Fiesco iese din ascunzătoare, iar Boccanegra cheamă gărzile. “ Mă vei putea ucide mai tarziu, dar mai întâi ascultă-mă“ îi cere Fiesco după care îi spune că steaua Dogelui apune. Recunoscând vocea lui Fiesco, Dogele îi răspunde că a venit oră reconcilierii deoarece Amelia este fiica sa și nepoata lui Fiesco, pe care amândoi au crezut-o pierdută și care se numeste Maria, același nume cu cel al mamei sale. Doborât de emoție, Fiesco, în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a lui Fiesco, cea care i-a dat viață. Boccanegra binecuvântează perechea de tineri și îl numește pe Gabriele Adorno succesorul său, după care moare în brațele fiicei sale (Gran Dio, li benedici). Din balcon Fiesco anunță poporului numele noului Doge. “Nu, Boccanegra!“ strigă mulțimea. “El a murit... Rugați-vă pentru sufletul lui“ răspunde Fiesco. Principalele arii ale operei Simon Boccanegra Romanța Îl lacerato spirito - din prolog Rezumat : Fiesco își jelește fiica moartă și îl învinuește pe Simon Boccanegra de a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
I, Scena 2. Rezumat : Amelia povestește cum a fost capturată și îmbarcata pe o corabie. Când și-a revenit din leșin, s-a trezit într-o casă. Amelia l-a amenințat pe răpitor că va aduce la cunoștința cele întâmplate Dogelui. Acesta s-a speriat și a eliberat-o după ce i-a spus că de fapt nu el este adevăratul răpitor. Plebe! Patrizi! finalul actului I, scena 2. Rezumat : Într-un discurs emoționant Simon Boccanegra se adresează celor două fracțiuni rivale
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ÎI Rezumat : Rămas singur, Gabriele își exprimă ură împotriva celui care, după ce a ordonat execuția tatălui său, este acum pe cale să i-o răpească pe cea pe care el o iubește. Din istoria operei Adevăratul Simon Boccanegra a fost primul Doge al Genovei a cărei prima domnie (1339-1344) a fost marcată de o guvernare înțeleaptă și sobra. El nu a fost niciodata pirat așa cum apare prezentat în libretul operei. Fratele său, Egidio, a fost singurul pirat din familie. Boccanegra a demisionat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
scaunul dogal din cauza opoziției puternice și ostilității fățișe a unei părți a nobilimii feudale și a negustorimii bogate. În 1356 el a fost rechemat din izolarea în care se retrăsese la Pisa pentru a-și relua încă o dată atribuțiile de Doge. Din păcate el a întâmpinat din nou aceleași obstacole că și în prima perioadă de guvernare și a supraviețuit unor numeroase atentate. În 1363 a fost însă otrăvit mortal. Succesorul său, Gabriele Adorno, a fost un conducător slab și nehotărât
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
perfectă corespondență cu linia adoptată pentru revizuirea operei. Finalul actului I a fost în întregime rescris și recompus muzical - Sala de Consiliu având în centru conflictului un Boccanegra impresionant cântând Plebe! patrizi! popolo!. Apelul lui Petrarca din secolul 14 adresat Dogelui Veneției și Dogelui Genovei a fost cel care i-a sugerat lui Verdi ideea pentru această scenă. Deși actualizat la situația politică din Italia de la sfârșitul anilor 1870 și începutul anilor 1880, scena reaprinde ceva din vechiul foc al lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
linia adoptată pentru revizuirea operei. Finalul actului I a fost în întregime rescris și recompus muzical - Sala de Consiliu având în centru conflictului un Boccanegra impresionant cântând Plebe! patrizi! popolo!. Apelul lui Petrarca din secolul 14 adresat Dogelui Veneției și Dogelui Genovei a fost cel care i-a sugerat lui Verdi ideea pentru această scenă. Deși actualizat la situația politică din Italia de la sfârșitul anilor 1870 și începutul anilor 1880, scena reaprinde ceva din vechiul foc al lui Verdi pentru Risorgimento
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tot, în timp ce recitativele extinse - este pentru prima dată când Verdi compune pe un text în proza - înaltă și intensifica schimbările dramatice. Boccanegra, copleșit de sentimentul de vinovăție, atinge statutul eroic prin menținerea nobleței și compasiunii care caracterizează postura lui de Doge. Boccanegra nu are nevoie de nici un fel de piesă spectaculoasă pentru a domina muzical acțiunea. Revizuirea operei, care a intervenit un sfert de veac mai tarziu, s-a produs după ce Verdi compusese deja Don Carlo, Aida și Requiem-ul și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Iago promite să se ocupe personal de uciderea lui Cassio. Otello accepta să o invite pe Desdemona la recepția cu ambasadorul Veneției pentru a risipi orice bănuiala. În fața întregii adunări Lodovico aduce un omagiu lui Otello și îi remite mesajul Dogelui. Cand Lodovico se interesează de Cassio care lipsește de la solemnitate, Iago îi spune că este în disgrația lui Otello în timp ce Desdemona intervine și afirmă că acesta va fi curând iertat. Otello furios o lovește pe Desdemona provocând oroare în rândul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
spune că este în disgrația lui Otello în timp ce Desdemona intervine și afirmă că acesta va fi curând iertat. Otello furios o lovește pe Desdemona provocând oroare în rândul asistenței. Cassio este în sala iar Otello citește cu glas tare scrisoarea Dogelui prin care Maurul este rechemat la Veneția iar funcțiunile sale în Cipru vor fi preluate de Cassio. În culmea furiei, Otello o trântește la pământ pe Desdemona. Aceasta își deplânge postura umilitoare în care a fost pusă în timp ce Emilia, Lodovico
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cari intraseră la el cu leafă ca trupe mercenare, de aceea și latinii se adunaseră repede și fără întîrziere și se dispuseră spre apărare. Împăratul Balduin porni în martie 1205 în campanie, împreună cu contele Ludovic de Blois și cu bătrânul doge Dandolo; pe frate-său Enric îl chemă prin curier să vie din Asia înapoi, dar, fără a-i aștepta întoarcerea, împăratul porni totuși numai cu mica trupă de 140 de cavaleri, cu suita lor de arcași și scutieri, precum și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Adrianopol. Înaintarea acestei oștiri de agresiune, cam puțină la număr, contra orașului întărit, a cărui împresurare se hotărâse, a urmat în chipul următor: mareșalul Gottfried de Villehardouin conducea avangarda, corpul principal era sub contele Ludovic de Blois, ariergarda sub bătrânul doge Dandolo. Lucrările de-mpresurare începură cu mare zel, și ei nu cruțară nici o osteneală pentru a submina zidurile masive și puternice ale cetății și a le dărâma prin foc și puterea mașinelor; dar, fiindcă împotrivirea celor împresurați era tot atât de mânioasă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câmpul de onoare, împăratul Balduin cade de viu în prinsoarea inamicului (15 aprilie 1205) și e dus la Tîrnova în Moesia încărcat cu lanțuri și în fiere până la gât, unde fu aruncat în grea {EminescuOpXIV 103} închisoare pentru totdeauna. Bătrânul doge Dandolo, așezat în ariergardă, nu ajunsese încă a se lupta corp la corp și nu încăpuse în cursă, iar, spre norocul lui, fugari din avangardă îl vestiră de cu vreme despre înfrîngerea suferită, încît numai el singur izbuti, printr-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
1204 prin cucerirea Constantinopolului de către forțele celei de a patra cruciate 3. Lipsiți de mijloacele necesare pentru a achita republicii venețiene sumele convenite pentru transportul naval al unei numeroase oști în teritoriile transmarine, cruciații reuniți la Veneția au acceptat oferta dogelui Enrico Dandolo, care le-a propus să cucerească pentru Cetatea Lagunelor orașul Zara, important centru comercial aflat pe malul opus al Adriaticei, în contul datoriei bănești pe care se dovediseră incapabili să o onoreze. Zara, oraș aflat în dependența Ungariei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
incapabili să o onoreze. Zara, oraș aflat în dependența Ungariei, amenința să devină un concurent foarte stânjenitor pentru Veneția, care se străduia să-și asigure hegemonia în Adriatica, considerată de drept domeniu venețian, mare nostrum. Punerea în aplicare a planului dogelui Enrico Dandolo a marcat începutul intervenției neechivoce a thalasocrațiilor mediteraneene în evoluția cruciatei și chiar în determinarea direcțiilor ei. Cruciații au început prin a deschide negustorilor calea spre Orient la sfârșitul secolului XI și în cursul secolului XII, dar negustorii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
știa cronicarul, îi asigurase pe aceștia că polonezii îl • Cronica lui Ioan Neculce copiată de Ioasaf Luca. Manuscrisul «Mihail», ediție de Zamfira Mihail și Paul Mihail, București, Editura Litera, 1980, p. 107. • Hurmuzaki, Documente, IX1, p. 513; raportul său către doge, din 1 iulie 1713. • Ibidem, p. 529; raportul său, din 20 decembrie 1713, către dogele Veneției. voiau rege, dar, pentru a reuși să-și recapete tronul pierdut în favoarea lui August al II-lea, aliatul lui Petru I, avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ioasaf Luca. Manuscrisul «Mihail», ediție de Zamfira Mihail și Paul Mihail, București, Editura Litera, 1980, p. 107. • Hurmuzaki, Documente, IX1, p. 513; raportul său către doge, din 1 iulie 1713. • Ibidem, p. 529; raportul său, din 20 decembrie 1713, către dogele Veneției. voiau rege, dar, pentru a reuși să-și recapete tronul pierdut în favoarea lui August al II-lea, aliatul lui Petru I, avea nevoie de o demonstrație de forță din partea otomanilor, sugerându-le să înainteze către Hotin, adică spre granița
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vorba de un text contemporan evenimentelor consemnate - consonant, între altele, cu scrisoarea-circulară trimisă de Ștefan cel Mare principilor creștini la 25 ianuarie 1475, cu solia încredințată lui Ioan Țamblac Paleolog, unchiul doamnei Maria din Mangop, pentru a fi expusă în fața dogelui Andrea Vendramin și a senatului Veneției, și cu inscripția de la Războieni, din 8 noiembrie 1496. Textul acesta a stat în cea mai mare parte, alături de celelalte versiuni interne, la baza capitolelor dedicate domniei lui Ștefan cel Mare în letopisețul scris
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
introd. Valeriu Râpeanu, București, 1975; Byzance après Byzance, București, 1935; ed. (Bizanț după Bizanț), tr. Liliana Iorga-Pippidi, postfață Virgil Cândea, București, 1972; Sângele lui Minos, Vălenii de Munte, 1935; Istoria românilor, I-X, București, 1936-1939; Un biet moșneag și un doge, Vălenii de Munte, 1936; Primele mele drumuri italiene, București, 1936; Sfaturi pe întunerec, I-II, București, 1936-1940; ed. îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996; Zbor și cuib, Vălenii de Munte, 1937; Instantanee venețiene, București, 1938
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]