697 matches
-
49, nr. 4, pp. 359-362. 367 Katarina Wegar, "Adoption Family Ideology, and Social Stigma: Bias in Community Attitudes, Adoption Research and Practice", în Family Relations, 2000, vol. 49, nr. 4, p. 363. 368 Betty G. Dembroski și Dale L. Johnson, "Dogmatism and Attitudes toward Adoption", în Journal of Marriage and the Family, 1969, vol. 31, nr. 4, p. 788. 369 Charlene E. Miall, 1987, op. cit. pp. 37-38. 370 Charlene E. Miall, "The Social Construction of Adoption: Clinical and Community Perspectives", în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
la obiect, ce alunecă în divagație, transformând textele în pretext, ci ca sedimentări de natură estetică, morală și culturală, străbătute de raționalitate, ca un distilat al unor experiențe anterioare, un ghid aprioric pentru interpretările și judecățile sale. Sunt evitate astfel dogmatismul, inhibițiile, prejudecățile și sunt depășite explicațiile cauzale exterioare, schemele și șabloanele proprii oricărui sistem susceptibil de a nu putea ajunge în fortărețele interioare ale unei opere de artă. Emoție intelectualizată și concept sensibilizat - așa s-ar putea sintetiza metoda sa
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
la "replica dogmatică, stalinistă". Dar asta nu e tot. După ce se manifestase ca un apologet al leninismului, eseistul ia distanțe față de scriitorii din Est ce încercau să reziste la presiunile regimului totalitar, neezitînd a-i pune, pe ei, sub emblema... dogmatismului, care nu ar fi "depășit" de reacția lor: "El dă naștere la ceea ce s-ar putea numi, în cele din urmă, un anume revizionism, însă noi - aici este vorba de ceea ce ne face pe noi să ne diferențiem de mișcările
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
aici este vorba de ceea ce ne face pe noi să ne diferențiem de mișcările revoluționare din Franța - noi îl numim dogmatico-revizionism, pentru că pentru noi el nu este decît o simplă răsturnare a aceleiași politici, a aceleiași greșeli. Adică un oarecare dogmatism sau abandon, o lichidare completă a principiilor leniniste". Pentru că nu se revine, și aici tonul devine vibrant, "la ceea ce înseamnă leninism, la ceea ce înseamnă democrație directă, acea democrație de masă veritabilă". Bieții intelighenți, disidenții cum au fost numiți nu puteau
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
1945. A condus sindicatul oamenilor de artă, USASZ, a făcut parte din colegiul de redacție al Scînteii, a fost redactor șef la Flacăra, Viața românească etc. Profesor de estetică la Institutul ŤN.Grigorescuť, era renumit pentru opacitate, obtuzitate și infinit dogmatism. Pe seama lui au circulat nenumărate glume, savurate, se pare, chiar de cinicul Leonte Răutu. Marginalizat după 1954, a fost vreme de decenii directorul Publicațiilor pentru străinătate, unde apărea, între altele, lunarul Narodnaia Rumînia, persiflat în epocă drept Morarnaia Rumînia. (...) Oportunismul
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
Perfect racordat la momentul artistic internațional, cu o vocație indiscutabilă pentru cercetare în spațiul limbajului și în acela al codurilor artistice, cu o sensibilitate în care intrau deopotrivă sugestii expresioniste și art nouveau, el trebuie să supraviețuiască profesional în plin dogmatism, pe de o parte, iar, pe de altă parte, deși născut și format în lumea de imagini a ilustrului său tată, el trebuia să se comporte și să se afirme ca un artist eliberat de modele și de orice tip
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
secol și jumătate de redare și memorie, o proză rareori aflată în zona ficțiunii și care e săracă în produse ale fanteziei pure. Romanele sale constituie un punct extrem al procesului de emancipare treptată a prozei românești, nu numai față de dogmatismul realismului socialist al anilor '50, ci și față de rigorile realismului canonic în general. Multă vreme, pentru scriitorii noștri obsedați de regăsirea unei atmosfere de creație cât de cât asemănătoare celei interbelice, revenirea la normalitate a însemnat la început reînvățarea alfabetului
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
puncte de trecere neoficiale între aceste teritorii. Gestul denotă nu atât inconsecvență, cât scepticism teoretic. (Scepticism, nu dezinteres, cum a fost calificată de atâtea ori, răuvoitor, vocația empirică a criticilor afirmați în anii '60. În fond, abia ieșită dintr-un dogmatism feroce, care evita să opereze cu excepții, o întreagă generație de comentatori s-a angajat teoretic doar până la limitele îngăduite de statistică. Majoritatea plauzibilă a fost preferată sistematic falimentarei unanimități. Iar speculația eseistică a trecut astfel înaintea rigorii generaliste. Iată
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
a sublinia încă mai apăsat, și în felul acesta, despărțirea obștei scriitoricești de trecutul comunist. Uniunea Scriitorilor fusese înființată de regimul comunist, în 1949, cu scopul de a-i înregimenta ideologic pe oamenii scrisului. Ceea ce a și izbutit în epoca dogmatismului și mai târziu, cu unele slăbiri ale chingii în perioadele scurte de dezgheț. Societatea Scriitorilor, în schimb a funcționat, în cele câteva decenii de existență, fără constrângeri ideologice. Mă întreb însă de ce abia acum a apărut ideea de a schimba
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
de neacceptat. Scrisă mai înainte de a se fi ivit Tezele, cartea nu avea cum să trimită la ele prin titlu, dar putea să le presimtă ca fenomen. Să avertizeze, să pună în gardă. Să prevină asupra resuscitării forțelor întunecate ale dogmatismului. Și o și face atunci când Marin Preda vorbește despre activarea „spiritului primar agresiv”, acea „stihie care apare în timpul unor intense frământări sociale și care tinde să conteste valorile spiritului”. „Fenomenul l-am cunoscut și noi - își amintește autorul Moromeților - într-
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
hamei și pînă în ultimele sale zile, din spital. Ele conțin însemnări cît se poate de obișnuite despre viața scriitorului, observații despre natură și evenimentele politice ale vremii sale și impresionează prin diversitatea temelor abordate, seriozitatea demersului și curaj, lipsa dogmatismului și amplitudinea preocupărilor de integrare a realității în viitoarea operă. Din aceste sute de însemnări se naște, copleșitoare, imaginea unuia dintre cei mai profunzi comentatori ai celui de-Al Doilea Război Mondial, critic necruțător al falsităților și al incoerențelor sociale
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
cu iubirea universală în numele crucii. Chiar și față de propriul neam este fluctuant în aprecieri: cînd e amărît de spiritul de turmă al rușilor, cînd exultă pe seama virtuților lor native. Are repulsie de darwinism, pe care îl consideră o găselniță a dogmatismului științific, și respinge în genere științele exacte, ca ipostaze ale unui tip de gîndire care nu se împacă cu dulceața tainelor hristice. Scriitorul crede că liantul pe care s-a ridicat societatea e iubirea, în vreme ce statul e un parazit care
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
trist al elucubrațiilor unei minți bolnave. Pentru alții, incluzându-l pe John Elderfield, este vorba de o continuă reînnoire. Lucrările târzii sunt, aidoma decupajelor lui Matisse, nu jocuri senile ci semne ale unor evoluții potențiale nerealizate. Prin lipsa sa de dogmatism, opera lui de Kooning este mai importantă pentru evoluția picturii actuale decât cea a altor contemporani ai săi. De exemplu, chiar dacă nu evidente la prima vedere, există o serie de puncte comune între creația sa și cea a germanului Gerhard
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
a lui Neagoe Basarab (Dan Zamfirescu) etc.” (scrisoarea nr. 14, din 7.XI.1980). Firește, însă, că savantul, aflat la vârsta senectuții, nu era un combatant cultural, iar în atmosfera din anii ’80 nici nu ar fi găsit aliați. Amintirea dogmatismului său din anii ’50, prelungit chiar și după ce regimul începuse să se liberalizeze, asociată cu cea a mandatului de ambasador la Moscova, făcea ca Iorgu Iordan să nu fie o personalitate frecventabilă pentru cei din afara disciplinelor lingvistice. Stigmatele dogmatismului și
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
Amintirea dogmatismului său din anii ’50, prelungit chiar și după ce regimul începuse să se liberalizeze, asociată cu cea a mandatului de ambasador la Moscova, făcea ca Iorgu Iordan să nu fie o personalitate frecventabilă pentru cei din afara disciplinelor lingvistice. Stigmatele dogmatismului și, respectiv, al vecinătăților moscovite au repezentat, de altfel, și armele cu care adversarii - unii dintre ei, nominalizați în fragmentul citat - l-au neutralizat destul de ușor. Însă portretul său capătă, în urma lecturii acestor epistole, o anume complexitate, ieșind din zona
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
Există ceva documente? Ați primit telefoane? Ați fost chemați la rector, la partid? Destituirea noastră, a lui Marian Papahagi, a lui Ion Vartic și a mea, de la conducerea revistei „Echinox”, în iunie 1983, era, în fond, de așteptat. Un nou dogmatism, neostalinist (sau de „revoluție culturală” maoistă) pusese stăpânire pe cultura română în acel început de „deceniu satanic”, ducând către extreme un proces de gravă deteriorare a vieții spirituale românești sub dictatura cea mai severă. În aceste condiții, o revistă ca
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
profesorului Micu: „Cu privire la Poezia putrefacției... s-a exprimat atât de autocritic, încât m-am simțit obligat să-l temperez, spunând că și Arghezi a fost, nu o dată, nedrept cu alții. Motivându-și atitudinea din acel articol «nociv», «pătruns de spiritul dogmatismului jdanovist-stalinist» (cum avea să-l califice, mai târziu), Sorin Toma a invocat nu doar faptul că l-a scris la comandă politică, ci și lacunele sale de cultură literară. Ceea ce nega categoric era opinia generalizată că voise să-l dărâme
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
să argumentez ideea că spiritul României literare a fost astfel orientat încât să facă posibilă , în timpul comunismului, manifestarea spiritului critic. Nu doar în România literară s-a manifestat, desigur, spiritul critic, dar acum mă refer la revista noastră. În era dogmatismului compact, de după 1948, spiritul critic a fost aneantizat, eliminat din societate, din cultură, din orice domeniu, iar tentativelor de a-l resuscita nu li s-a dat nicio șansă. La o conferință a tinerilor scriitori, din 1956, Radu Cosașu și
Spiritul critic și „România literară“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6587_a_7912]
-
responsabil al postului de radio «Vorbește Moscova» în limba română în timpul războiului, iar după 23 august, sub Dej, atotputernicul șef al propagandei României comuniste, până târziu, după preluarea frâielor de către Ceaușescu; pe de altă parte, intelectual dedublat la sânge între dogmatismul stalinist, vehement și intolerant, și o mlădiere de suprafață, o fluiditate înșelătoare a vorbirii, un gust intrinsec pentru artele subtile, pentru ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
e omul: Tentația gongorică Scrise în bineștiutul și nu tocmai digestul său stil excesiv ornamentat, hiperadjectival, chiar manierist, volumele lui Popescu reconstituie sufocanta atmosferă de la ASE în perioada instaurării stalinismului. Apoi, după ce tînărul economist devine redactor la „Contemporanul” (citadelă a dogmatismului obtuz și obscurantist), apar în memorii figurile unor Iosif Ardeleanu, Ion Banu, Marcel Breazu și N. Tertulian. Primul, un ilegalist închistat și sumbru, a condus vreme de decenii cenzura. Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
iar el a avut ideea și a făcut selecția și prezentarea autorilor volumului de proză colectiv Desant ’83 care i-a impus, practic, la modul ofensiv de „comando”, pe tinerii scriitori în atenția criticii și a literaturii oficiale în epoca dogmatismului ideologic. Marcat, în anii ‘50, de un început de carieră literară sub auspiciile marxismului și ale ideologiei comuniste oficiale, Crohmălniceanu revine asupra acestor poziții de tinerețe, devenind un sprijinitor puternic al tinerilor de la cenaclul „Junimea”, un spațiu, în fond, de
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
1970) G. Dimisianu se realiază în chip hotărât de partea unei abordări a literaturii din perspectiva criteriului estetic. Prozatorii comentați (Marin Preda, Fănuș Neagu, Bănulescu, Breban, Ivasiuc, D.R.Popescu etc.) sunt adepți ai formulelor epice moderne, adversari ai schematismului și dogmatismului proletcultist, autori ce nu mai pun accent pe concepte precum „obiectivitate” sau „verosimilitate”, ci caută să transfigureze datele realului, prin abordări metaforice și simbolice, prin recursul la o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
o perioadă, apoi din ce în ce mai puțin, cu toate funcțiile decorative care i s-au dat. Iar de la un punct nu a mai colaborat, a început să devină critic, în special după nefastele Teze din iulie 1971, care proclamaseră întoarcerea aberantă la dogmatism. Va încuraja nonconformismul scriitorilor tineri din anii ’70, revoltele acestora, fie ele și numai estetice. Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov, Mircea Dinescu, Adrian Păunescu, cel de atunci, Dorin Tudoran, cum am văzut, Ileana Mălăncioiu, desigur, vor găsi
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
eliberării nu abundă în aceste pagini”. În ce constă însă originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea? În primul rând, în această insistență asupra caracterului carnavalesc al totalitarismului. Din perspectiva scriitorului româno-american, ceea ce individualizează totalitarismele de secol XX n-a fost atât dogmatismul ideologic, cât mai degrabă caracterul grotesc: complicitatea dintre cruzime și spectacol, dintre ferocitate și artificiu, reunite în metafora Dictatorului-Clovn (preluată de la Federico Fellini). Dictatura ultimelor decenii a fost „un pitoresc amestec de brutalitate și farsă, de oportunism și ideologie”. Ambiguitatea
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
rele influențe de care s-a debarasat însă destul de repede și definitiv, plasându- se apoi, moral, pe o direcție ascensională. „Din momentul înfruntării lucide a pericolului fascist, scria Vicu Mândra, sensul activității lui M.Sebastian este necontenit ascendent...”. Ieșirea din dogmatism îngăduie eliberarea de clișee și în ce-l privește pe M. Sebastian, cercetat în complexitatea unor manifestări care implicau plasarea corectă în cadrul istoric și, desigur, judecarea estetică a operei. Monografia Dorinei Grăsoiu, din 1986, studiul lui Constantin Trandafir, din 2007
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]