382 matches
-
ținutul Dunărenilor, principelui Vlad. Peste câteva zile un mic alai format din căpitanii Preda, Vladimir, Miron, alături de boieri mai tineri ai sfatului domnesc și câțiva viteji de vază, porniră din ținutul munților spre colinele Marelui Râu. După două zile, sub dogoarea și arșița nemiloasă a soarelui, pătrunseră în principatul Dunărenilor. Nici nu puseră bine piciorul pe acel târâm că o ceată de călăreți apăru ca o negură la orizont. - Domnia Ta, călăreții însoțiți de norul de praf ce se ridică spre bolta
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
lor se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins de dogoarea flăcărilor ce o ardeau. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâia mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în dans strânsă la pieptul lui, să-i simți apropierea trupului și forța brațelor care te cuprind cu tandrețe!”, gândi ea, adâncindu-se mai mult în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce își lăsa ușor, amprentele prin trupul său tânăr și neobișnuit cu efectele alcoolului. Îl privea liniștită pe Condurache, cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul. Avea o tavă cu
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
cu ele?! Dintr-un petec de zăpadă, Clinchet viu de clopoței... Un mănunchi de ghiocei Făceau zarvă prin ogradă... Oare ce-o fi fost cu ei?! Dup-un lung și rece vis, Alinta bătrânul soare Un bondar, cu-a lui dogoare, Printre ramuri de cais... Ce se-ntâmplă astăzi oare?! Numai freamăt, numai zor, Căci drăguța primăvară, În ie de Mărioară, Mă așteaptă în pridvor Să îi prind la inimioară Cu un bold, ca prima oară, Semn de dragoste și dor
1 MARTIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367813_a_369142]
-
Lățoase și în nămeții de zăpadă în care se ascundeau Fulgoii, soldații lui Nămețilă. Aceștia începură să țipe alarmați, unii dintre ei fiind uciși de razele fierbinți. O luară la fugă îngroziți, aruncând după ei cojoacele care se topeau sub dogoarea razelor. Alergau bulucindu-se, împiedicându-se unul de altul și căzând de-a berbeleacul. Vânturile Lățoase zburau deasupra lor, speriate. În urma lor, covorul verde smălțuit cu flori, se întindea din nou peste câmpie, iar râurile dezmorțite își aruncau armurile de
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PENTRU A NOASTRĂ SFÂNTĂ ȘI VEȘNICĂ IUBIRE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului Lasă-ți cuvintele în șoaptă ca să curgă Pe trupul meu încins de-a lor dogoare, Să ne apuce-n zori un răsărit de soare, Nepotoliți, ca mările-n furtună. Umbrește-mă pe frunte doar cu sânii Și trupul meu prefă-l în torță vie, O noapte am să ard de bucurie Și-am să te
PENTRU A NOASTRĂ SFÂNTĂ ŞI VEŞNICĂ IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367363_a_368692]
-
degetele la scurt timp după aterizare. E cald în luna lui cuptor. Parcă Satana și-ar fi pus în minte să ne prăjească de vii! Degeaba ne liniștesc cei de pe aici, asigurându-ne că ne vom aclimatiza repede și că dogoarea uscată e mai suportabilă decât umezeala de la tropice. Ca să fac o fotografie dintr-un unghi favorabil am îngenuncheat din neatenție pe asfalt, doar preț de-o secundă. Imediat am sărit, efectiv arsă de dogoarea de la sol. A doua zi aveam
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
ne vom aclimatiza repede și că dogoarea uscată e mai suportabilă decât umezeala de la tropice. Ca să fac o fotografie dintr-un unghi favorabil am îngenuncheat din neatenție pe asfalt, doar preț de-o secundă. Imediat am sărit, efectiv arsă de dogoarea de la sol. A doua zi aveam o urmă roșie pe genunchi. Un ou, pe loc s-ar fi făcut omletă! Gâtlejul nostru uscat strigă permanent după apă. Noroc că edilii orașului s-au gândit s-o pună la dispoziție la
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
-l doboare, E fulger, e trăznet, e soare. Bărbatul în el adună furtuni, Peste lume e cel domnește, Urca, coboară, distruge, zidește Nu pregetă-n urma să lase cărbuni. Femeia mai ușoară-i că vântul, În sufletul lui ea încinge dogoare; E cea care-l naște și-l plânge când moare E cea ce de dragu-i scurma pământul. Bărbatul e totul, noapte și zori, Ziua cea albă și cea curcubeie, Și stie-a trezi făcând chiar furori Otravă și mierea ascunsa
BĂRBATUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364637_a_365966]
-
tine Iubitul meu cu plete lungi și brune, Furați de-amor vreau să uităm de lume Iubirea-ți val când curge peste mine. Voi fi în noaptea vieții tale floare Săruturile tale stropi de rouă, În jur să risipim mereu dogoare Ca luna peste noi doar lacrime să plouă, În clipa de extaz, când te topești în mine Vreau ierburile ude, de doruri să suspine. Referință Bibliografică: Furați de-amor / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul
FURAŢI DE-AMOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364693_a_366022]
-
lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: „Mare și puternic ești Dumnezeul meu!”. Apoi
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
mare Și trădătorul, altul, plătit de alt păgân; A câta risipire și grea crucificare, Mai poți răbda, Isuse-poporule român?! Peregrinări Amiezile curgeau vâscos în geam, Leșuri de sfinți se bălăceau în soare. Cumplită vară.O deslușeam în ram Și în dogorile stătute prin pahare. Migrăm spre limpezimi departe... Însingurați sub soarele răsfrânt, Plătim impozit pentru Planeta Moarte Și-un adăpost sub aripă de sfânt. Cine-a plecat se-ntoarce câteodată, (Din Valea Cerului din lung exil), O mică pasăre cât să
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
frumos ar fi să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în dans strânsă la pieptul lui, să-i simți apropierea trupului și forța brațelor care te cuprind cu tandrețe!", gândi ea dormitând în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce-și lăsa ușor, ușor, urmele prin trupul său tânăr. Îl privea liniștită pe Condurache cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul. Avea o tavă cu nisip fierbinte pe aragaz
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
lui Israel : piatră, rocă; și soare și vânt... Rar și pâlcuri de verdeață. Nu se văd, dar sânt! Munți cu multe piscuri, munți de pizmă plini Pietrele vă sunt dovada, sunteți pelerini printre străini Sunteți arși de soare, care vă dogoare ne-ncetat, Ați fost martori multor fapte ce s-au întâmplat Voi ascundeți taina vechilor războaie; și-au fost multe Și sunteți în așteptarea tainelor ce-o să se-ntâmple. Munți cu rouă doar în cronici, azi golași și reci Mărturia lor
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
scop, fără mustrări și fără regrete. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Eroul rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru țară, nu este pagubă, ci un câștig. Sufletul eroului este asemenea unei scântei dintr-o
IN MEMORIAM – LOCOTENENT AVIATOR ŞTEFAN HENCZ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349168_a_350497]
-
scop, fără mustrări și fără regrete. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Eroul rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru țară, nu este pagubă, ci un câștig. „Când văd o armată cu drapelele desfășurate în
CINE SUNT VETERANII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348742_a_350071]
-
ne stresează, deși temperaturile abia ating maxima de 32șC. Izolat pe cuprinsul patriei. La umbră. Până una-alta, ploile, dirijate de Sfântu Ilie, continuă în ritmul lor ancestral, lovind punctual zonele tulburate de mâna omului. „Canicula este un fenomen de dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, care apare, de regulă, între 22 iulie și 23 august.” Vorbim de caniculă la peste 34șC. Nu e vorba de nicio încălzire globală, cum susțin alți îngrijorați planetari, fiind
TABLETA DE WEEKEND (71): AH, CANICULA! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349274_a_350603]
-
ar interesa cât e ceasul la Tokio? Drumul înapoi spre Timișoara a fost...îngrozitor. Atât de cald se făcuse, și mașina cu care veneam nu avea aer condiționat, că mă temeam și să respir, ca să nu-mi ard plămânii cu dogoarea mașinii încinse. Ne-am făcut fițoși! îmi ziceam. În urmă cu câțiva ani, aș fi fost în stare să merg și până la mare cu prosopul după gât, iar acum un ceas de călătorie, mi se părea un infern. Tânărul de la
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
născut din versuri de taină și lumină Sărutul tău în noapte durerea mi-o alină... Mi-aprinzi în vene flăcări cu fiecare șoaptă A fericirii undă spre ceruri mă îndreaptă. Ușor îmi este trupul pe brațele-ți întinse. Iti simt dogoarea vie din dorurile-aprinse Ce se ridică-n valuri ca un vulcan ce crește. Infometat de tine, sufletu-mi zâmbește... Am întâlnit norocul dar știu că-i... schimbător. In fiecare clipă poate pleca în zbor Luându-ne secunda, timpul se grăbește
VULCANUL...DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344521_a_345850]
-
avem nevoie de versuri să cântăm același cântec, așa că tot ce vrei să-mi spui, eu percep ca pe o melodie dulce, uneori liniștită, alteori plină de zbucium, așa cum sunt toate iubirile celor ce trăiesc unul prin celălalt. Nu simți dogoarea aceluiași jăratec cum ne pârjolește sufletul? Trebuie să descoperim acea fântână cu apă fermecată din care band să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
zile încoace și în această apă învolburată. După ce am reușit să adorm, în vis și-n gând am început să-ți sărut fruntea ta senină, obraji, ochi, evitând să-și sărut pe buzele, de teamă să nu le ard cu dogoarea dragostei mele! Sărutam ochii tăi calzi care au fost atât de blânzi cu mine în dimineața ce abia sa petrecut. Sărutam brațele tale ce m-au înconjurat cu atâta tandrețe și căldură astă noapte încât nu am simțit răcoarea dimineții
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
-s strânse ghem, ca într-un ghioc de melc veninos, fiordurile din inimile hăpăilor localităților. Dum-dumul manelelor provocatoare de exasperare până la a-ți rupe haina de pe tine, dezmorțitul aerului din încăperi cu oxid de carbon cald de la aragaz, sau cu dogoare de spirale incandescente de la reșouri electrice, oale zoioase cu gura în jos, plite înghețate în casele dărăpănate de pe la periferiile orașelor cu blocuri afumate și ruinate ca o cazemată bombardată ori în casele îngenuncheate de prin sate... leagănă sărăcimea țării pe
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]