1,456 matches
-
poate admite că valahii și moldovenii și, într-o măsură mai mare, frații lor, transilvănenii, se simțeau dezorientați. Ei știau că nu sunt unguri, că otomanii le erau vrăjmași și că li se impuneau ca suzerani, că Fanarul le era doică, știau că nu sunt bulgari, iar începând cu Tratatul de la București din 1812, când Poarta a cedat Basarabia țarului, au început să privească spre Rusia cu suspiciune. Domnii fanarioți, în vremea cărora a fost desființată iobăgia, a fost cultivată în
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
pliați și ei aceluiași specific, au prezentat de curând, pe scena Operetei bucureștene, premiera unui adevărat musical. Profesionalismul și-a spus de astă dată cuvântul. Alături de câțiva artiști cu experiență, remodelați pe gen, cum este Claudia Măru-Hanghiuc, remarcabilă în rolul Doicii, alți cântăreți tineri, care pășesc pentru prima oară pe scena Operetei, precum cei doi protagoniști Jorge (George Papagheorghe) în rolul lui Romeo și Simona Nae în rolul Julietei, ultima încă studentă, unii venind dinspre genul muzicii ușoare, alții dinspre cel
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
toate problemele sale politice acute. De aceea, acțiunea romanului este prelungită până în secolul al XX-lea prin descendenții din Anglia ai lui Everard, printre care și Miranda, un alter-ego al autoarei. Sycorax reapare și ea în variantă modernă, ca Serafine, doica de culoare a Mirandei. Dezvoltarea unui personaj aproape inexistent în piesa lui Shakespeare îi permite Marinei Warner să extindă acțiunea din Furtuna înainte și după limitele temporale impuse de Shakespeare și, mai ales, să modernizeze mesajul, dându-i o coloratură
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
și-n urmă apa” (p. 9); „Sălbăticia reprodusă-n mii de exemplare” (p. 10); „Chipul maur,/ pe ecrane,/ surâde-abisal” (p. 26); „și-n sânii imponderabili/ și-n lumina căzută/ prin fante mistice, -alcoolizate/ -n somnul funcționarului/ colonial” (p. 44); „negresa, doică faulkneriană/ -ncadrată de cloșarzi roșcovani” (p. 50). Sub aspectul formei, dificultatea e reală. Dar, cum spuneam încă de la început, ea devine și mai evidentă dacă ținem cont de felul în care scriu ceilalți poeți douămiiști. (Mă refer numai la cei
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
pornografice, aflată în stadiul de întreprindere clandestină. Ședințele fotografice încropite au loc în subsoluri, dame paupere își arată fundurile pentru câteva ruble, pentru că scenariul urmează obsesiv aceeași regie sado-masochistă, tinere cu poponețe bucălate bătute cu nuiaua de către o babușka senilă, doica lui Victor Ivanovici. Pornografia se furișează și în casele cele mai respectabile, precum cea a inginerului Radlov, prin fiica sa Liza (Dinara Drukarova) și în aceea a doctorului Stasov (Aleksandr Mezentsev), prin servitoarea sa Grunia. Ne aflăm la fin de
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
cu public, unde interpretează la acordeon o melodie melancolică în timp ce sunt înregistrați cu un fonograf, așa cum ei asigură „coloana sonoră" a primului film pornografic regizat de Putilov și produs de Victor Ivanovici, unde Liza „joacă" rolul principal. Scenariul este invariabil, doica senilă a lui Victor intră și-i administrează o pedeapsă Lizei cu o nuia la popoul gol pentru o vină imaginară. Livrat unui public larg de către Putilov, care reușește să evadeze și să-și administreze singur opera, filmul este prezentat
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
vîrsta de 16 ani inclusiv; ... e) elevi ai școlilor medii și profesionale; ... f) elevi, studenți și aspiranți ai școlilor politico-sociale și obștești; ... g) elevi pe timpul efectuării stagiului de practică profesională; ... h) studenți; ... i) femei gravide și lehuze; ... j) mame și doici, care însoțesc copiii pînă la vîrsta de doi ani inclusiv, pe timpul internării acestora; ... k) donatori de sînge permanenți; ... l) membrii Asociației foștilor deținuți și deportați politici antifasciști din Republică Populară Română (A.F.D.A.); ... m) dependenți sociali din unitățile sanitare
DECRET nr. 246 din 29 mai 1958 privind reglementarea acordării asistenţei medicale şi a medicamentelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106175_a_107504]
-
condamnate la o moarte sigură. În susul străzii Rambla de Canaletas, se instalase un vânzător de pepeni. Marfa stătea grămadă pe jos, în nisip și doamna îi ceru lui Felipe să oprească și o trimise pe Concha să cumpere câțiva pepeni. Doica alese doi pepeni uriași, care sunau ca niște burți pline și se târgui până îi soase la jumătate de preț. Ocupați cu acele bunătățuri suculente, traversară moderna Plaza Catalunya. Se simțeau fericiți în rolul lor de călători, chiar dacă nu și
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
crescuți în puf. Fuseseră așteptați cu nerăbdare. Când caleașca pătrunse în curte pe sub arcul de la intrarea destinată caleștilor, stăpâna văzu că întreg personalul de serviciu se aliniase în patio, ca o trupă gata de inspecție. Surâse cu bunăvoință, îi șopti doicii să aibă grijă de copii și de pepeni și coborî, ajutată de vizitiu, să-i salute până la ultimul pe servitorii săi fideli. - Fiți bineveniți cu toții în această casă care este și casa voastră, le-a zis, înainte ca fiecare dintre
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
casa, ferindu-se de instalatorii care erau peste tot. Copiii o urmau. Violeta se agățase de fustele ei, iar Juan de mâna surorii lui. Amadeo venea la câțiva pași în urmă, privind, destul de indiferent, fiecare colțișor. Scara principală îi amintea doicii de intrarea la un teatru de operă pe care o văzuse doar în reviste. Balustrada scării, în schimb, îi amintea de via din satul ei. - Mai întâi, căutăm camera noastră, zise Concha. Sunt sigură că o să ne placă. Copiii au
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
șifonierul, biroul și paturile noi. Acestea erau din fier, înalte și aveau baldachin. Cel al Violetei era acoperit cu o cuvertură trandafirie. Celelalte două paturi aveau cuverturi de un verde deschis. În aceeași cameră se afla și patul nou al doicii, cu un baldachin care o făcu să viseze cu ochii deschiși. - Eu vreau să dorm singur, a zis Amadeo imediat ce a inspectat camera imensă, prin ferestrele căreia soarele intra în voie. - Unde e calul meu de lemn? întrebă Juan. - L-
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
maică-sa, căci, după cum vedea, boraștele lui ajunseseră cu bine. - Trebuie să înveți să-ți ții firea, mai ales față de cei mai mari. Și n-ar fi rău să fii mai deschis. Copilul a privit câteva secunde fix în ochii doicii. În ciuda vârstei fragede, privirea lui fixă era tulburătoare. Concha simți că inima îi bate mai tare, dar nu îl lăsă să câștige. O clipă mai târziu, Amadeo renunță la luptă. - Nu vă băgați mâinile în apă, copii, e foarte rece
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
vârstei fragede, privirea lui fixă era tulburătoare. Concha simți că inima îi bate mai tare, dar nu îl lăsă să câștige. O clipă mai târziu, Amadeo renunță la luptă. - Nu vă băgați mâinile în apă, copii, e foarte rece, zise doica. - De ce peștii nu au haine? zise Juan încruntându-se. - Pentru că nu au nevoie, dragul meu. Au sângele rece. Nu simt ca noi. Explicația îl puse pe copil pe gânduri, dar nu pentru mult timp. Mișcările peștilor i se păreau mult
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
în buna tradiție a realismului de la început de secol XX, urmărind ascensiunea unei familii burgheze din Barcelona, când orașul intră în era modernizării, când convențiile sociale încă reglează relații, ierarhii, când părinții sunt cei ce hotărăsc căsătoriile, iar copiii au doici atente care se ocupă de creșterea lor. Autoarea a creat personaje interesante, originale, demontând ca în joacă tipologiile știute din asemenea tip de proză. Rodolfo Lax are o ascensiune socială spectaculoasă, iese din sărăcie și ajunge unul dintre marii constructori
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
bogatul lui proprietar, pretinsul ei amant, a dispărut pentru întotdeauna. Pivotul romanului este Amadeo Lax, a cărui personalitate nepoata vrea să o reconstituie. Revelațiile o intrigă întâi, apoi o uluiesc ca în final s-o șocheze. Copil, o domină pe doica lui și-i exploatează afecțiunea, adolescent învață să riposteze, refuzând să se lase terorizat în colegiul unde învață. Își intuiește superioritatea și o folosește, fără să-i pese de reacția celorlalți. Moartea părintelui îi dă mână liberă și își satisface
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
nu face decât să accentueze fractura. Ceva lipsește și în afecțiunea pe care a primit-o în copilărie din partea mamei - căci doamnele din familiile nobile nu-și băteau capul să vadă ce se petrece în odaia copiilor, după ce-i încredințau doicilor să-i alăpteze, ceva prisosește chiar de la început în devotamentul absolut al Conchitei, care l-a pus la sân după ce-și pierduse copilul abia născut. Romanul lasă câmp liber presupunerilor și deducțiilor privind formarea lui Amadeo Lax ca pictor
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
se găsește întotdeauna în urma evenimentelor, în loc să le manipuleze. Când un vechi galion spaniol ajunge pe vârful muntelui din apropierea Orașului, destinul comunității pare pecetluit: corabia alunecă apocaliptic spre așezare, distrugând totul în cale și aducând moarte și teroare. Ocrotit de Boro, doica lui din tinerețe, Emanuel înfruntă frica prin seducerea femeii în chiar toiul evenimentelor. Finalul aduce un plus de semnificație istoriei marqueziene: o poezie despre „pântecul tare/al mării-femeie”, găsită într-un pergament misterios, accentuează senzația că citim alegoria unei senzualității
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
ori vrea intră ca un ogar în vizuina dihorului perdeaua se dă la o parte primitor și dulce dezveliș al nopții cînd mîngîi în somn sulul de papirus de fapt ce iubesc eu mai mult sexul băiatului adormit între sînii doicii sau acest lac înghețat pe care scriu cu patinele de la cinsprezece ani trei nopți la rînd am visat lăptarul venea la poartă măgărușul făcea i-ha i-ha auzeam de departe "sesam deschide-te" ceața dimineții se desfăcea ca picioarele
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
de multe ori în "montajele" sale, dar acest lucru nu îl împiedică să aibă farmec și succes. Iată câteva dintre "realizările" sale istorice 14: * Joice Hearth era o sclava care susținea că are 161 de ani si pretindea că fusese doica lui G. Washington. Barnum chiar a prezentat un certificat de nastere ponosit dar, după decesul acesteia, autopsia a stabilit că era, de fapt, mult mai tânără. * Tom Thumb a devenit una din celebritățile secolului. Barnum l-a descoperit pe Charles
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
în filmele lui Moore. E un pămînt pe care domnește o confuzie generală: corectitudinea politică e absentă în sînul familiei, chiar și cînd în chestie e religia consortului. Pînă și cînd e vorba de propriul sex, îți poți permite indecizia. Doica negresă, atît de tandră și atentă în clasice precum Pe aripile vîntului, e azi surdă de-o ureche, chioară și incapabilă să își protejeze preferații. Nici indienii nu mai sunt ce-au fost. Se îmbracă în cowboy pentru că așa le-
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
de o valoare inestimabilă. Dar cât de multe forțe - în noi și în afara noastră - își fac apariția, se coalizează ca să împiedice, să întârzie acest pas!" La Umberto Saba, sursele ,obiective" ale durerii ar fi destule: scurtă copilărie fericită în casa doicii, o țărancă slovenă, din brațele căreia este smuls de o mamă severă care îl forțează să ia calea practică a comerțului și să se integreze în comunitatea lucrativă a evreilor triestini; absența tatălui, pe care îl vede o singură dată
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
în casa de pe colină este Fedră doar fiindcă iubise un copil ce nu era al ei, adică pe micul Berto. După primele ședințe de psihanaliză Saba și-a reactualizat în memorie scurta perioadă fericită în care a locuit la aceasta doică în casa de pe colină (legătura va fi atît de strânsă, încât pseudonimul Saba ales de poet este chiar numele de familie al acestei doici slave; e adevarat însă că același cuvânt înseamnă în ebraică ,înțelept" sau ,bunic"). Iar mai apoi
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
psihanaliză Saba și-a reactualizat în memorie scurta perioadă fericită în care a locuit la aceasta doică în casa de pe colină (legătura va fi atît de strânsă, încât pseudonimul Saba ales de poet este chiar numele de familie al acestei doici slave; e adevarat însă că același cuvânt înseamnă în ebraică ,înțelept" sau ,bunic"). Iar mai apoi actualizarea s-a concretizat în numeroase poeme ce refac drumul spre aceeași casă , drumul spre fericirea pierdută, spre timpul trecut, spre puritate. Dacă parcurgem
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
îngăduit să strîng degetele nu în pumnii răzbunării, ci în înfrățirea celor trei degete ridicate în dreptul cugetului și al inimii în semnul Sfintei Cruci". E o atitudine nobilă, însă cum să facem ca iertarea să nu devină, așa cum spune Shakespeare, "doica unei noi fărădelegi"? E strict necesară căința convingătoare a celor vinovați pentru ca fărădelegile să nu aibă repetiție. O autoculpabilizare însoțită eventual de tratamentul psihiatric al celor ce, manifestîndu-se ca niște "suboameni", nu reprezintă în fond decît cazuri clinice, așa cum ne
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
sau Piscanul Prisăcarului, încât Ștefan, uneori, se gândea la câmpia acoperită de colnice ca la o geografie mitică, o geografie unde mari ritualuri din an adunau popoare cu slavă sacră, pentru un șotron cosmic. Nu-și cunoștea vârsta Ștefan, dar doica ținuse oarece socoteală și îi spusese că are cam șaptesprezece ani. Privi iar călăreții. Stolnicul și flăcăii înaintau pe drumul plin de glod și se pierdură încetul în spatele Dâmbului Melcilor. Când trecură de gruieț, stolnicul Constandin văzu înainte satul, unul
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]