KorAP: Find »[drukola/base=dolly & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...9 >

216 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

Vasco. Se lăsă pe spate. Va pleca la răsărit. Așa că, hai să vedem. Se opri, gândind,. — A condus toată după-amiaza spre sud. În clipa în care a început totul, doamna noastră a pornit spre sud. — Te gândești la Mexic? întrebă Dolly. Vasco negă din cap. — Nu vrea să lase urme, iar trecerea graniței ar lăsa urme. Poate că o va lua spre est, încercând să treacă la Brown Field sau Calexico, zise Dolly. — Poate. Vasco își frecă barba, gânditor. Simți, prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pornit spre sud. — Te gândești la Mexic? întrebă Dolly. Vasco negă din cap. — Nu vrea să lase urme, iar trecerea graniței ar lăsa urme. Poate că o va lua spre est, încercând să treacă la Brown Field sau Calexico, zise Dolly. — Poate. Vasco își frecă barba, gânditor. Simți, prea târziu, cum i se lua vopseaua pe degete. La naiba, trebuia să nu mai uite asta. — E speriată. Cred că se îndreaptă spre un loc unde speră să găsească ajutor. Poate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
cineva cunoscut. Un fost prieten? O prietenă din școală? O „soră“ dintr-o organizație studențească? Un fost profesor? Un fost partener la firmă? Ceva de genul ăsta. — Am cercetat toate bazele de date de pe net, în ultimele două ore, zise Dolly. Și n-am găsit nimic, până acum. Cum e cu înregistrările telefonice? — Nici un apel către prefixul regional San Diego. — Cât ați mers în urmă? — Un an. Numai atât avem la dispoziție, fără un ordin special. Atunci, oricine ar fi, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Diego. — Cât ați mers în urmă? — Un an. Numai atât avem la dispoziție, fără un ordin special. Atunci, oricine ar fi, nu i-a mai sunat de un an, zise Vasco și oftă. Va trebui să așteptăm. Se întoarse spre Dolly. — Hai să mergem la acel Best Western. Vreau să aflu ce fel de armă a luat mica doamnă. Și putem să dormim vreo două ore, înainte de răsărit. Sunt sigur că o s-o prindem mâine. Am un presentiment. Se bătu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
sigur că o s-o prindem mâine. Am un presentiment. Se bătu în piept și adăugă: Și eu nu mă înșel niciodată. — Ți-ai pătat cu vopsea cămașa asta frumoasă, scumpule. — Ah, la naiba, zise Vasco și oftă. — O să iasă, spuse Dolly. Mă ocup eu de asta, pentru tine. Capitolul 77 Gerard urmări apropierea umbrelor întunecate. Se mișcau în salturi și scoteau sunete ca niște pufnituri sau mârâituri, iar uneori ca niște mieunături. Aveau corpurile la nivel jos. Spinările lor abia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
firmă Christie’s din New York, nu a putut fi confirmată, deoarece reprezentanții firmei nu ne-au răspuns la telefon. Capitolul 80 Ambulanța mergea în viteză spre sud, pe autostradă. Stând pe scaunul șoferului și echipată cu noua sa cască Bluetooth, Dolly discuta cu Vasco. Acesta era furios, dar Dolly nu avea ce face în privința asta. Vasco pornise pentru a doua oară într-o direcție greșită. Și era singurul vinovat pentru asta. — Ascultă, zise Dolly. Tocmai am primit înregistrările telefonice din ultimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
fi confirmată, deoarece reprezentanții firmei nu ne-au răspuns la telefon. Capitolul 80 Ambulanța mergea în viteză spre sud, pe autostradă. Stând pe scaunul șoferului și echipată cu noua sa cască Bluetooth, Dolly discuta cu Vasco. Acesta era furios, dar Dolly nu avea ce face în privința asta. Vasco pornise pentru a doua oară într-o direcție greșită. Și era singurul vinovat pentru asta. — Ascultă, zise Dolly. Tocmai am primit înregistrările telefonice din ultimii cinci ani. Chiar în clipa asta au ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
și echipată cu noua sa cască Bluetooth, Dolly discuta cu Vasco. Acesta era furios, dar Dolly nu avea ce face în privința asta. Vasco pornise pentru a doua oară într-o direcție greșită. Și era singurul vinovat pentru asta. — Ascultă, zise Dolly. Tocmai am primit înregistrările telefonice din ultimii cinci ani. Chiar în clipa asta au ajuns. Alex sună în acea zonă o anumită familie Kendall, Henry și Lynn. El este biochimist, dar nu știm exact ce face ea. Însă Alex și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Alex și Lynn sunt de aceeași vârstă. Credem că este posibil să fi crescut împreună. — Și unde sunt? întrebă Vasco. Familia Kendall. — La Jolla. E la nord de ... — Știu unde e, la naiba, zise Vasco. — Tu unde ești acum? întrebă Dolly. — Mă întorc din Elsinore. Sunt la cel puțin o oră de La Jolla. Drumul e al naibii de întortocheat. La naiba, sunt sigur că ea doarme pe drumul ăsta, undeva. — De unde știi? — Pur și simplu știu. Mă mănâncă nasul. — OK, bine, probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
drum spre La Jolla. Este posibil să fi ajuns deja. — Și tu unde ești? — La douăzeci de minute de casa Kendall. Vrei să-i ridicăm noi? — Doctorul cum e? întrebă Vasco. — Treaz. — Sigur? — Bun și pentru o muncă guvernamentală, spuse Dolly. Bea cafea dintr-un termos. — Ai verificat termosul? — Da. Sigur. Deci, îi săltăm sau te așteptăm? Dacă este tipa, Alex, lăsați-o în pace. Dar dacă-l vedeți pe puști, puneți mâna pe el. — Am înțeles, zise Dolly. Capitolul 81

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
guvernamentală, spuse Dolly. Bea cafea dintr-un termos. — Ai verificat termosul? — Da. Sigur. Deci, îi săltăm sau te așteptăm? Dacă este tipa, Alex, lăsați-o în pace. Dar dacă-l vedeți pe puști, puneți mâna pe el. — Am înțeles, zise Dolly. Capitolul 81 — Bob, spuse Alex, ținând telefonul la ureche. Auzi un geamăt, la celălalt capăt al legăturii. — Ce oră este? — E șapte dimineața, Bob. — Au, Iisuse. O bufnitură, când capul lui lovi perna. — Ar fi bine să fie ceva important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Vreau să-l măsor. Mă întorc într-o secundă. Îi mai rămâneau două. Henry se gândi o vreme. Îi veniră în minte mai multe posibilități. Capitolul 83 Hummer-ul parcă în spatele ambulanței și Vasco se dădu jos. Se duse la ambulanță. Dolly trecu pe scaunul din dreapta al vehiculului. — Cum stăm? întrebă Vasco, urcând. Dolly făcu semn cu capul spre casa de la capătul străzii. — Aceea e reședința Kendall. Vezi mașina lui Burnet în față. E acolo de o oră. Vasco se încruntă. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
două. Henry se gândi o vreme. Îi veniră în minte mai multe posibilități. Capitolul 83 Hummer-ul parcă în spatele ambulanței și Vasco se dădu jos. Se duse la ambulanță. Dolly trecu pe scaunul din dreapta al vehiculului. — Cum stăm? întrebă Vasco, urcând. Dolly făcu semn cu capul spre casa de la capătul străzii. — Aceea e reședința Kendall. Vezi mașina lui Burnet în față. E acolo de o oră. Vasco se încruntă. — Ce se întâmplă? Ea clătină din cap. — Aș putea plasa un microfon direcțional

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
baseball, destul de crăcănat. Celălalt era blond și purta și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra la computer, activând TrackTech, când auzi un țipăt strident de afară. Știu imediat că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra la computer, activând TrackTech, când auzi un țipăt strident de afară. Știu imediat că era Dave. Sări în sus și alergă spre ușă. Lynn era în spatele lui, venind în fugă din bucătărie. Dar observă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
becurile de deasupra ușilor. Se trase pe acoperișul ambulanței. Vântul bătea tare. Suprafața era netedă. Se întinse, înaintând puțin câte puțin. Mașina începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu șapca de baseball de pe cap și Dolly văzu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu șapca de baseball de pe cap și Dolly văzu că puștiul avea părul castaniu închis. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Jamie. Jamie Kendall. — Oh, nu, zise ea. — Iiuse, spuse Vasco, de la volan. Ai luat alt copil? — A spus că-l cheamă Jamie! Nu e copilul care trebuie. Iisuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
că puștiul avea părul castaniu închis. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Jamie. Jamie Kendall. — Oh, nu, zise ea. — Iiuse, spuse Vasco, de la volan. Ai luat alt copil? — A spus că-l cheamă Jamie! Nu e copilul care trebuie. Iisuse Hristoase, Dolly, ești o idioată. Asta e răpire. Dar nu e greșeala mea ... — Atunci a cui e? — Și tu l-ai văzut pe puști. — N-am văzut ... — Te uitai și tu la el. — Iisuse, taci din gură. Nu mai comenta. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Hummer-ul țâșni în față, dar Vasco Borden, mârâind printre dinții strânși și ținând cu o mână bandajul peste urechea sângerândă, știa ce făcea. Urcă cu mașina pe peluză și frână brusc, blocând ușa din față a casei. Apoi, sări împreună cu Dolly din mașină, îl înhățară pe Jamie al lui Alex, o împinseră pe mama șocată a băiatului la pământ, săriră înapoi în Hummer și demarară în viteză. În timp ce toți ceilalți rămăseseră pe loc, holbându-se la ei. — Uite-așa, scumpule, strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
holbându-se la ei. — Uite-așa, scumpule, strigă Vasco. Dacă nu ești în casă, ești al meu. Mașina ieși în viteză pe stradă. — Am pierdut ambulanța, așa că trecem la planul B, spuse el și se uită în spate, peste umăr. Dolly, scumpo, pune în mișcare următoarea cameră de operații. Spune-le că ajungem acolo în douăzeci de minute. Peste o oră, afacerea e încheiată. Henry Kendall era șocat. O răpire avusese loc chiar pe peluza lui. El nu se repezise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
două excavatoare, care săpau un șanț mare. Nu avea cum să treacă, nu exista alt drum. La o sută de metri depărtare de centrul chirurgical. — Fir-ar al dracului de ghinion, zise el cu năduf. — Ia-o încet, Vasco, spuse Dolly. Nu e mare lucru. Dacă drumul e blocat, mergem pe jos la centru, intrăm pe ușa din spate și o facem acolo. — Ne va vedea toată lumea mergând prin stațiune. — Și ce dacă? Suntem niște vizitatori. În plus, toți cei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ceea ce nu vor face, procedura va fi terminată, înainte să termine ei de vorbit. Manuel o poate face mai repede acolo, decât aici. — Nu-mi place. Vasco se uită în jur, se uită la drum, apoi la terenul stațiunii. Dar Dolly avea dreptate. Trebuiau doar să traverseze repede grădina. Se întoarse spre copil. — Ascultă, zise el. Uite cum e treaba. O să facem o plimbare. Iar tu o să stai cuminte. Și atunci, totul o să fie bine. Ce-aveți de gând să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o să stai cuminte. Și atunci, totul o să fie bine. Ce-aveți de gând să-mi faceți? întrebă Jamie. — Nimic. Doar o să-ți luăm puțin sânge. — Sunt ace acolo? — Doar unul mic, ca al doctorului, spuse Vasco și se întoarse spre Dolly. Sună-l pe Manuel. Spune-i că venim. Și hai să mergem. Jamie fusese învățat să țipe, să urle și să dea din picioare, dacă încerca cineva să îl răpească, și făcuse asta atunci când îl prinseseră, dar acum era foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
cenușie. — Ești prieten cu Evan? întrebă pasărea. — Nu, zise Jamie. — Ești de aceeași mărime cu el. Cât rămâne dacă din unsprezece scazi nouă? Jamie era atât de surprins, încât nu răspunse, privindu-l cu ochii mari. — Să mergem, scumpule, zise Dolly. E doar o pasăre. — Doar o pasăre! spuse pasărea. Cui îi spui tu pasăre? — Chiar că vorbești mult, zise Jamie. Iar tu, nu, răspunse papagalul. Cine sunt oamenii ăștia. De ce te țin? — Nu îl ținem, zise Dolly. — Hei, domnilor, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]