538 matches
-
animale. Caracterele proprii sunt, bineînțeles, „moștenite” de toți indivizii speciei (cu excepția anomaliilor). Variațiile intraspecifice sunt transmise unei părți a descendenței În conformitate cu o serie de legi genetice descoperite de Mendel și de alți cercetători care au pus În evidență fenomenele de dominanță și de atavism (reapariția unor caractere absente la părinți, dar prezente la strămoși mai Îndepărtați). Atunci când hibridarea se face pornind de la specii diferite, iar hibrizii sunt totuși fertili, fenomenul pune sub semnul Întrebării Însăși noțiunea de specie. „Vigoarea hibridă”, bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
științei la cazul robustului țăran coborât din munții Neamțului, vecină cu întocmirea unei fișe clinice, în stare să-i explice talentul: Creangă a acumulat un imens material senzitiv, care începe să se reverse sub forma unor "icoane" așternute pe hârtie; dominanța concretului vădește "o mare îmbelșugare de viață", dar și puținătate, ariditate de idei generale. "Nici tipuri abstracte, deci, nici intrigă ideală în nuvelele lui Creangă: pretutindene carne vie și lucruri pipăite"9), remarcă Iorga, mulțumit că a desprins o concluzie
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
și kinestezic (Guil și Garger, 1985). Elevii care folosesc canalul vizual dar mai ales auditiv sunt avantajați de metodele didactice clasice față de cei kinestezici. Stiluri cognitive În funcție de emisfera cerebrală cea mai activată în învățare există două stiluri cognitive: stilul global (dominanță dreaptă) și stilul analitic (dominanță stângă) (tabelul 2). Copiii care utilizează un stil global în învățare preferă să aibă mai întâi o viziune de ansamblu asupra materialului pentru a putea trata mai apoi fiecare componentă în manieră analitică. Ei vor
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
1985). Elevii care folosesc canalul vizual dar mai ales auditiv sunt avantajați de metodele didactice clasice față de cei kinestezici. Stiluri cognitive În funcție de emisfera cerebrală cea mai activată în învățare există două stiluri cognitive: stilul global (dominanță dreaptă) și stilul analitic (dominanță stângă) (tabelul 2). Copiii care utilizează un stil global în învățare preferă să aibă mai întâi o viziune de ansamblu asupra materialului pentru a putea trata mai apoi fiecare componentă în manieră analitică. Ei vor prefera schemele care integrează informațiile
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
pe piept poate sugera o poziție de închidere față de interlocutor, dar poate să fie pur și simplu frig în sala de curs); - contactul fizic poate să ne sugereze un evantai extrem de larg de factori care conduc la afecțiune, dependență, agresivitate, dominanță etc. în interrelaționările persoanelor cu care venim în contact, definind statusul acestora. În același timp, așa cum am văzut în matricea oferită de Cook, alte caracteristici exterioare limbajului trupului pot să facă parte integrantă din comunicarea nonverbală susținută de această formă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
datorită lui participanții aleg să-și reducă propriul efort (și uneori, prin aceasta, propriile recompense) decât să „fie luați de fraieri” și să fie exploatați. Cât despre cel de-al doilea caz analizat, și anume efectele de coacțiune, se observă dominanța actelor cooperative în raport cu cele competitive. Semnalăm și aici faptul că nu putem opera foarte clar o distincție între competitivitate și cooperare într-un fenomen real: astfel, orice acțiune definită de către un referențial drept una de colaborare include elemente ale actului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
identificarea schemei corporale proprii; b) identificarea schemei corporale a partenerului; c) identificarea schemei corporale pe manechine, păpuși demontabile, etc.; d) raportarea propriei persoane la obiectele din mediul ambiant; e) senzații și percepții ale propriului corp; f) identificarea lateralității și a dominanței; g) descifrarea / înțelegerea expresiilor care corespund / exprimă anumite emoții și sentimente; h) cunoașterea pozițiilor fundamentale și capacitatea de a opera cu acestea. în funcție de aceste elemente ale psihomotricității se pot identifica mai multe tipuri de tulburări, dintre care cele mai importante
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
mai multe tipuri de tulburări, dintre care cele mai importante sunt: 1. Tulburări de expresie motrice: a) sincineziile - mișcări simetrice involuntare ale părții opuse care însoțesc mișcările voluntare ale părții active; b) paratoniile - ticurile și mișcările ritmice; c) tulburări de dominanță cerebrală - dispraxiile (mișcări lipsite de coerență și îndemânare, cu implicații grave în special în activitățile grafice școlare). 2. Tulburări care afectează comunicarea motrice: a) instabilitatea psihomotrice; b) imaturitatea psihomotrice; c) inhibiția psihomotrice; d) astenia psihomotrice. 3. Tulburări de realizare motrice
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și în prezența suportului intuitivconcret; funcțiile mnezice sunt aproximativ asemănătoare cu cele ale unui auzitor (memoria cognitiv-verbală se dezvoltă, totuși, mai lent decât memoria vizualmotrice și cea afectivă); imaginația și capacitatea de a crea noi reprezentări prezintă evidente influențe ale dominanței vizualmotrice în asimilarea informațiilor, cu limite de realizare determinate de nivelul de senzorialitate și de particularitățile judecății și raționamentelor saturate de vizualitate; întârzierea în învățarea vorbirii, pierderea perioadei optime de însușire a limbajului verbal măresc decalajul în dezvoltarea psihică între
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
memoria este foarte dezvoltată, pentru a compensa deficitul vizual; gândirea are particularități generate de tipul orbirii (congenitală sau dobândită) și de modalitățile cunoașterii senzoriale în care este antrenată persoana, însă în condițiile unor activități educative normale, cu exploatarea optimă a dominanțelor senzoriale ale elevului deficient de vedere, se pot asigura condiții de evoluție normală în plan intelectual (sublinierea ne aparține - n.a.); atenția e mereu îndreptată în direcții diferite sau concentrată într-o direcție sau alta, de aceea este necesară educarea calităților
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de propriile noastre gânduri. Atenția este o formă complexă a activității cerebrale, iar fără dezvoltarea atenției nu putem face prea multe progrese în citirea rapidă. Atunci când suntem atenți, intelectul se concentrează asupra unui anumit obiectiv. Există un principiu numit al „dominanței” care spune că în creierul uman există un focar de excitație dominant. S-a observat prin studii că, dacă suntem concentrați numai asupra unui singur lucru, apare monotonia și nu suntem în stare să reținem foarte bine. În momentul în
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2915]
-
inferioritate și marginalizare, cu consecințe asupra stimei lor de sine. În cazul deficienților de vedere, construirea stimei de sine prezintă o serie de caracteristici determinate de imposibilitatea perceperii propriei imagini și a reacțiilor celor din jur în relația cu aceștia. Dominanța informațiilor venite pe canalul auditiv le permite receptarea de mesaje de la cei din jur și, astfel, își pot forma la rândul lor nucleul unei stime de sine care să‑i susțină și să le mărească încrederea în propriile forțe și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
eredopatii metabolice, constituind una dintre problemele majore ale medicinei și bioingineriei genetice. În această categorie pot fi incluse trei grupe majore: a) deficiența mintală prin mecanism poligenic - aici fiind incluse cazurile de deficiență mintală pură fără patologie asociată, determinate de dominanța genelor minore nefavorabile inteligenței; b) deficiența mintală cu transmitere mendeliană - cauzate de gene majore mutante, apărute în urma unor tulburări ale metabolismului enzimatic sau fără un substrat biochimic; c) deficiența mintală prin anomalii cromozomiale - anomalii ale numărului și morfologiei cromozomilor 1
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
raportul structurării operațiilor cognitive, decât un copil orb, dar în ambele cazuri se produc modificări esențiale ale proceselor de recepție, analiză și răspuns pentru varietatea stimulilor din mediul înconjurător; prin intervenția proceselor de compensare se produc transformări majore în structurarea dominanțelor perceptive și de prelucrare a datelor la nivel cerebral care conferă anumite particularități modului de manifestare a vieții lor psihice atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ. 5.1.1. Clasificarea deficiențelor de auz
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ale unui auzitor, cu deosebirea că memoria cognitiv‑verbală se dezvoltă mai lent, în timp ce memoria vizual‑motrice și cea afectivă au o dezvoltare mai bună; - imaginația și capacitatea de a crea noi reprezentări prezintă, la rândul lor, evidente influențe ale dominanței vizual‑motorii în asimilarea informațiilor, cu limite de realizare determinate de nivelul de senzorialitate și de particularitățile judecății și raționamentelor saturate de vizualitate; întârzierea în învățarea vorbirii, pierderea perioadei optime de însușire a limbajului verbal măresc decalajul în dezvoltarea psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
percepute determină efectuarea greoaie a operațiilor gândirii, în special a generalizărilor și comparațiilor, fapt care ar putea ilustra un tablou clinic asemănător unui copil cu deficiențe intelectuale, însă în condițiile unor activități educative normale, cu respectarea și exploatarea optimă a dominanțelor senzoriale ale elevului deficient de vedere, se pot asigura condiții de evoluție normală în plan intelectual. • Atenția este îndreptată permanent în direcții diferite sau este concentrată într‑o direcție sau alta, după intensitatea și semnificația stimulilor percepuți, fapt care necesită
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
identificarea schemei corporale proprii; b) identificarea schemei corporale a partenerului; c) identificarea schemei corporale pe manechine, păpuși demontabile etc.; d) raportarea propriei persoane la obiectele din mediul ambiant; e) senzații și percepții ale propriului corp; f) identificarea lateralității și a dominanței; g) descifrarea/înțelegerea expresiilor care corespund/exprimă anumite emoții și sentimente; h) cunoașterea pozițiilor fundamentale și capacitatea de a opera cu acestea (șezând, culcat pe spate / dorsal, culcat pe față / ventral, culcat pe o parte / lateral etc.). În funcție de aceste elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de expresie motrice: a) sincineziile - mișcări simetrice involuntare ale părții opuse care însoțesc mișcările voluntare ale părții active; b) paratoniile - ticurile și mișcările ritmice (întâlnite frecvent în sindromul de instituționalizare sau în carențele afective majore la copil); c) tulburări de dominanță cerebrală - dispraxiile (mișcări lipsite de coerență și îndemânare cu implicații grave mai ales în activitățile grafice școlare). 2. Tulburări care afectează comunicarea motrice: a) instabilitatea psihomotrice; b) imaturitatea psihomotrice; c) inhibiția psihomotrice; d) astenia psihomotrice. 3. Tulburări de realizare motrice
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
percepute de subiect și după intenția partenerului; h) relația dintre corp și mediu - recunoașterea și denumirea pozițiilor obiectelor în raport cu corpul; i) recunoașterea și denumirea pozițiilor obiectelor între ele; j) relația dintre corp și obiecte reprezentate imagistic (planșă, desen, schemă); k) dominanța cerebrală. 2. Conduita și structura perceptiv‑motrice de culoare: a) identificarea culorilor; b) discriminarea culorilor; c) operare‑clasificare a culorilor. 3. Conduita și structura perceptiv‑motrice de formă: a) identificarea formelor; b) discriminarea formelor; c) operare‑clasificare a formelor. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sau latura panoului. Băieții trebuie să lanseze mingea de trei ori, iar fetele de patru ori. Proba nu este reușită dacă a atins ținta mai puțin de două ori cu mâna dreaptă și niciodată cu mâna stângă (pentru cei cu dominanța mâinii drepte) și invers (pentru cei cu dominanța mâinii stângi). Se notează cu „+” reușita cu ambele mâini și cu 1/2 „+” reușita cu o singură mână (se notează care). Nu se reia proba. 3. Subiectul sare cu picioarele înainte, deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de trei ori, iar fetele de patru ori. Proba nu este reușită dacă a atins ținta mai puțin de două ori cu mâna dreaptă și niciodată cu mâna stângă (pentru cei cu dominanța mâinii drepte) și invers (pentru cei cu dominanța mâinii stângi). Se notează cu „+” reușita cu ambele mâini și cu 1/2 „+” reușita cu o singură mână (se notează care). Nu se reia proba. 3. Subiectul sare cu picioarele înainte, deasupra unei corzi întinse la o înălțime de 20
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
liniile orizontale ale foii dictando; durata - 15 secunde pentru fiecare mână. Proba nu este reușită dacă a trasat mai puțin de 20 de linii cu mâna dreaptă și mai puțin de 12 linii cu mâna stângă (invers pentru cei cu dominanța mâinii stângi). Liniile trasate peste și sub cele orizontale nu se socotesc, dacă depășesc 3 mm. Se notează cu „+” reușita cu ambele mâini și cu 1/2 „+” reușita cu o singură mână (se notează care). Se permite o a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ieșirea din labirint. După 30 de secunde se reia cu mâna stângă; durata - 1 minut și 30 de secunde pentru execuția cu mâna dreaptă și 2 minute și 30 de secunde pentru execuția cu mâna stângă (invers pentru cei cu dominanța mâinii stângi). Proba nu este reușită dacă pentru mâna dreaptă linia desenată iese de mai mult de două ori din limitele labirintului și de mai mult de trei ori pentru mâna stângă (invers pentru cei cu dominanța mâinii stângi) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pentru cei cu dominanța mâinii stângi). Proba nu este reușită dacă pentru mâna dreaptă linia desenată iese de mai mult de două ori din limitele labirintului și de mai mult de trei ori pentru mâna stângă (invers pentru cei cu dominanța mâinii stângi) sau este depășit timpul fixat. Se notează cu „+” execuția bună cu ambele mâini și cu 1/2 „+” execuția cu o singură mână (se notează care). Se permite a doua încercare pentru fiecare mână. 3. Subiectul, cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și să le corecteze. Nu se permite umezirea degetelor. Dacă ia două cărți o dată întrerupem proba și o reluăm cu mâna stângă; durata - 35 de secunde pentru mâna dreaptă și 45 de secunde pentru mâna stângă (invers pentru cei cu dominanța mâinii stângi). Proba nu este reușită dacă acțiunea de împărțire a cărților nu este finalizată în timpul fixat. Se notează cu „+” reușita cu ambele mâini și cu 1/2 „+” reușita cu o singură mână. Se permite o a doua încercare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]