434 matches
-
A venit într-o dimineață Chiriță; dar Sandu Dălcăuș se strecurase pe cărări mai devreme și l-a simțit. De un singur om n-avea a se teme, dar a priceput primejdia. —Rarucă, zice, știi tu ceva cumva despre un domnișor cu undița, pe care-l duce un barcagiu din Turtucaia? Nu știu, Sandule. Nu l-ai văzut? — Nu. — Nu ți-a vorbit? Nu. — Să n-ai parte de mine? —Să. El s-a uitat la ea crunt. —Muiere, tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Întuneric. — Iartă-mă tu pe mine. Orice semn de melodramă se făcu țăndări cînd Bernarda se ivi În ușă și, cu toate că era practic beată, mă descoperi gol, șiroind, ținînd mîna Clarei În dreptul buzelor, cu lumina stinsă. — Pentru numele lui Dumnezeu, domnișorule Daniel. Ce rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se Învață minte... Bernarda bătu În retragere, zbuciumată, și am fost Încredințat că, atunci cînd efectele coniacului aveau să se diminueze, amintirea a ceea ce văzuse avea să se risipească din mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din care nu prea mai rămăsese decît o spaimă cusută de un șorț, Încuviință. — Știi cînd o să se Întoarcă? Fata ridică din umeri. — S-a dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților Beei Îmi deschidea alte drumuri de explorat. — Dar Tomás e acasă? Da, domnișorule. Intrați, că Îl anunț. Am intrat În vestibul și am așteptat. Odinioară, m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților Beei Îmi deschidea alte drumuri de explorat. — Dar Tomás e acasă? Da, domnișorule. Intrați, că Îl anunț. Am intrat În vestibul și am așteptat. Odinioară, m-aș fi dus direct În camera prietenului meu, Însă de mult nu mai veneam În casa aceea, care mă percepea din nou ca pe un străin. Cecilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pași care se apropiau. Am improvizat un pretext cu care să-mi justific vizita neașteptată În fața prietenului. Silueta ce apăru În pragul vestibulului era tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că e foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați. Mă cuprinse un frig În stomac și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că e foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați. Mă cuprinse un frig În stomac și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați. Mă cuprinse un frig În stomac și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu mult timp În urmă, considerasem a fi a doua mea casă. — Domnișorul dorește o umbrelă? — Nu, mulțumesc, Cecilia. — Îmi pare, rău, domișorule Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
frig În stomac și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu mult timp În urmă, considerasem a fi a doua mea casă. — Domnișorul dorește o umbrelă? — Nu, mulțumesc, Cecilia. — Îmi pare, rău, domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tip va fi prezent și în teatrul lui Caragiale. În sfera tradițiilor caragialești, prin pitorescul uman și comedia vieții de mahala, intră comedia Badea defteriu sau Voi să fiu actor la Iași (1849). Tânărul Iorgu Șetrărescu „scriitor” (i. e. conțopist) și domnișor la modă din comedia O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor îl anunță pe Rică Venturiano. Câteva elemente ale comediei Cuconu Zamfirache de M. Bujoreanu se vor regăsi în O noapte furtunoasă. Teodor Bogasierescu adresează o epistolă pasionată unei femei măritate
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
apare și la pieptul lui s‐aruncă. E bătrână, e beteagă, Dar cu dânsul vrea să plece: Ea se roagă, ei îl leagă Îl pornesc, și ea‐ l petrece. 212 O‐mbrâncesc și o înjură; Stă obida s‐ o doboare: ‐ Domnișorule, te‐ndură! Vreau să‐ l văd numai cum moare... CÂNTEC DE LEAGĂN Corinei Hai, odor, hai păsărică Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te‐alinte Moș cuminte și să‐ți cânte‐ncetinel: „Mugur, mugur, mugurel...” Îngeri vin tiptil ți‐alene
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că e foarte neașteptat, dar te rog să-i informezi pe servitori și să-i pui să înceapă imediat pregătirile de plecare. Hanemon înțelegea foarte bine deznădejdea stăpânului său, iar de pe chip îi dispăru, dintr-o dată, orice culoare. — Atunci, viața Domnișorului Shojumaru este... Hanbei observă că bătrânul tremura și, ca să-l liniștească, îi spuse zâmbind: — Nu, nu va fi decapitat. Voi potoli furia Seniorului Nobunaga, fie și cu prețul propriei mele vieți. De îndată ce a fost eliberat din Itami, tatăl lui Shojumaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca ostatic. Astfel, când păzitorii săi, care cunoșteau foarte puțin adevărata situație a copilului, auziră că trebuia să se pregătească de drum, se temură pentru viața lui Shojumaru. Hanemon se strădui să-i încurajeze: — Nu aveți de ce vă teme. Dacă Domnișorul Shojumaru pleacă la Azuchi, aveți încredere în spiritul de dreptate al Seniorului Hanbei. Cred că trebuie să lăsăm totul în seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se întâmplau și continua să se joace încântat, bătând tamburina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama că se întâmplase ceva și deveni îngrijorat. Nu e nici un motiv de spaimă, răspunse unul dintre păzitori. Dar trebuie să ne pregătim degrabă pentru o călătorie până la Azuchi. Cine pleacă? — Dumneavoastră, Domnișorule Shojumaru. — Mă duc și eu? La Azuchi? Paznicii întoarseră capetele, pentru ca băiatul să nu le vadă lacrimile. De îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări în sus, bătând din palme: — Chiar? Ce minunăție! Și alergă în camera lui. — Mă duc la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numai din partea lui Hideyoshi, ci și dintr-a tuturor celorlalți seniori prezenți. Când își dădu seama că n-avea să obțină nici o replică limpede de la Hideyoshi, continuă pe același ton: — N-avem timp de pierdut. De ce nu-i cerem tânărului domnișor să se retragă, înainte de a începe această întrunire? Nu ești de acord, Senior Hideyoshi? Hideyoshi era lipsit de distincție, chiar și în kimonoul de gală. Când apărea printre ceilalți, nimic nu-i mai ascundea originile umile. Cât despre rang, primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
faci, ți-am mai spus că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa, doar ți-am spus. Mai bine cântăm noi doina aceea care zici că te rupe și după aia te lipește la loc... și domnișorul Anatol ar privi lung băbuța Jeny, să nu-i uite ochii negri, mult ieșiți din orbite, obrazul palid, buhăit, mâinile butucănoase, tremurând tot timpul, ca scuturate de friguri. Hai, coană Basedow, nu râde ca proasta, hai să cântăm doina aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
madam Parkinson, nu te mai rușina când râzi, nu-i de dinți, las’ că știu eu, știrbă știrbă, da’ nu de asta te ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți, ai fi ajuns chiar pe malul Pacificului-Magnificului, acolo să vezi Crăciunuri autentice, de pe timpul lui Rareș, colinde nealterate, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt - dacă nu cumva de pe vremea lui Crăciun-Vodă... - Nu chiar, dar de pe vremea Domnișorului, mai mult ca sigur! Știu cine-i Domnișorul: un călugăr pe care Orheienii noștri au Încercat să-l pună pe tronul Moldovei, În locul lui Alexandru Movilă, al lui Radu Mihnea, al lui Gaspar Gratiani. Tata o ironizează pe mama pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acolo să vezi Crăciunuri autentice, de pe timpul lui Rareș, colinde nealterate, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt - dacă nu cumva de pe vremea lui Crăciun-Vodă... - Nu chiar, dar de pe vremea Domnișorului, mai mult ca sigur! Știu cine-i Domnișorul: un călugăr pe care Orheienii noștri au Încercat să-l pună pe tronul Moldovei, În locul lui Alexandru Movilă, al lui Radu Mihnea, al lui Gaspar Gratiani. Tata o ironizează pe mama pentru Domnișorul ei - „o boaită plină de păduchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai mult ca sigur! Știu cine-i Domnișorul: un călugăr pe care Orheienii noștri au Încercat să-l pună pe tronul Moldovei, În locul lui Alexandru Movilă, al lui Radu Mihnea, al lui Gaspar Gratiani. Tata o ironizează pe mama pentru Domnișorul ei - „o boaită plină de păduchi și nici măcar nu știa să se iscălească...”; mama se mânie, Îi spune că nu știe el istorie, cum se tot laudă: Domnișorul era fiul lui Ioan-Vodă cel Cumplit... După acest ocol prin istoria orheienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Radu Mihnea, al lui Gaspar Gratiani. Tata o ironizează pe mama pentru Domnișorul ei - „o boaită plină de păduchi și nici măcar nu știa să se iscălească...”; mama se mânie, Îi spune că nu știe el istorie, cum se tot laudă: Domnișorul era fiul lui Ioan-Vodă cel Cumplit... După acest ocol prin istoria orheienilor (mai târziu aveam să Înțeleg că nu exagerau când pretindeau că ai noștri fuseseră totdeauna „cavaleri” - așa le spunea mama, fiind ei călări, deci liberi), se Întorceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ceva, ne dai? Nici nu se pune problema, domnule. Nu Înainte să fiu gata ca să mă apuc. Ați putea bea ceva? Întrebă George. — Nu, domnule. — Uitați aici, spuse și scoase din buzunar o sticlă de jumătate. O atenție din partea tatălui domnișorului. — Da’ chiar că-i un om atent, spuse bucătarul după ce-și șterse buzele. — Tatăl tînĂrului domnișor este campion mondial. — La ce? — La băut. Este foarte drăguț din partea lui. Cum ai mîncat aseară? — Am mîncat cu echipa aia de gălbejiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ați putea bea ceva? Întrebă George. — Nu, domnule. — Uitați aici, spuse și scoase din buzunar o sticlă de jumătate. O atenție din partea tatălui domnișorului. — Da’ chiar că-i un om atent, spuse bucătarul după ce-și șterse buzele. — Tatăl tînĂrului domnișor este campion mondial. — La ce? — La băut. Este foarte drăguț din partea lui. Cum ai mîncat aseară? — Am mîncat cu echipa aia de gălbejiți. — SÎnt Încă toți? — Da, din Chicago pînĂ În Detroit. Mai nou le zicem Eschimoșii Albi. — Ei, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri însă, Herdelea era singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrea să-și amintească decât lucrurile de care n-are nevoie să roșească. O fi o prostie acest fel de a privi viața, dar el... În zadar, tanti Mariuca nu se potoli până ce nu-i zugrăvi și pe ceilalți patru domnișori care s-au bucurat de grațiile Nadinei. Ș-apoi, în fiece zi revenea cu cîte-un amănunt, cu câte o știre nouă, primită caldă de la vreo prietenă binevoitoare, încît Grigore începu să se ferească a da ochii cu ea și-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să cumpere moșia Nadinei, să facă concurență altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-ați spune. Buba e slăbiciunea guvernului, care tolerează demagogia tuturor neisprăviților erijați în apărătorii țărănimii. Ia să-i apuce nițel de guler guvernul pe toți domnișorii cuprinși de dragoste subită și suspectă pentru bieții țărani și să umple temnițele cu dânșii, să vezi cum va dispare imediat toată agitația țăranilor. ― Evident că opoziția profită de neputința guvernului, pe care-l preocupă micile și eternele disensiuni personale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]