2,129 matches
-
Este, mi s-a spus, cel mai bun prieten a lu-ginerică. Omul de legătură cu mireasa noastră, (Comună!), care, jmechera, s-a nuntit în secret cu fiecare, și, culmea, declară - că este pentru oricine-i declară dragostea - tot fată mare!Domnița asta, numită Metaforă, este o fată modernă și isteață. Ne spune că fiecare trebuie să profite de viață și de ea, că are statut aparte, da! Râde mânzește și, culmea, tocmai ea ne face cunoștință cu cel care pentru un
CONSTANTIN T. CIUBOTARU by http://confluente.ro/articole/constantin_t._ciubotaru/canal [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
la această translație estetică, G. Călinescu într-un articol intitulat Arghezi [1927], scria: „Nimeni nu poate fi mai trivial cu atâta suavitate și mai elevat cu mijloace atât de materiale cum sunt mucegaiurile și noroiul“. În prima strofă, poetul scrie: „Domnița suferă în cartea mea“, carte care rezultă din simbioza organică dintre „slova de foc“ și „slova făurită“, adică talentul literar și efortul artistic, „ca fierul cald îmbrățișat de clește“. Într-un interviu Despre arta literară, la treizeci de ani de la
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI by http://revistaderecenzii.ro/referat-testament-de-tudor-arghezi/ [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
ăsta e chiar rostul vitrinelor. Mi-am pus cea mai serioasă mutră de care sînt capabil și m-am postat în fața unui salon de frumusețe. Înăuntru, ofertă diversă. Am pus ochii pe o jună bine îmbrăcată și drăguță căreia o domniță cosmeticiană tocmai îi făcea pedichiura. A durat vreo două minute pînă cînd distinsele au remarcat atenția mea dezinteresată. După aia, s-au mai uitat vreo două minute la mine ca și cînd ar fi văzut un reprezentant al speciei umane
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/_un_roman_de_rahat_adrian_dalelina_john_1368438037.html [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia suspinând intenționat, să fie auzită de amândoi. - Oho! Plânge sufletul tinerei domnițe ori doar mi se pare mie?... Ofelia, ascultă-mă pe mine, fată! Nici nu știi câte lupte s-au pierdut până să se câștige războiul. Tu nu observi întregul teritoriu... dacă ai fi fost mai atentă, înțelegeai unde poți câștiga
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1429350006.html [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
fotoliu lângă sobă, când era frig afară, ori la fereastră, în timpul călduros de primăvară și vară. De regulă, purtam nume noi. Ale personajelor favorite din romanele citite. Apoi, când trecea la studii istorice, aveam nume de doamne și domnitori, de domnițe și prinți, de războinici viteji și slujnicuțe devotate etc. După numele în cauză, știam deja ce carte citește și încercam să ghicesc cum va face dragoste în seara ori noaptea ce urma. Trebuia să ne adaptăm și obișnuințelor acelor personaje
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1477964251.html [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
și slavă nemuririi lor! Cu măreția Arefului în suflet urcăm spre Posada Vidraru cu oglinda ei albastră pe care se joacă zglobiu caierele de nouri între vârfurile de brazi și fagi ce se răsfrâng în luciul de cristal din zestrea Domniței Dochia și suim la Cabana Capra unde poposim. Cabana Capra a fost reconstruită modern pe vatra Cabanei celei vechi și este încrustată în frumusețea și miracolul Transfăgărășan. Doi argeșeni de aur, Aurel Cazacu și Gheorghe Tuță ne-au întâmpinat cu
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1476780548.html [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
zgripțorul, s-arate Izvanei ce-nalt urcă dorul. Că n-a fost prințesă în zări de-Anatolii râvnindu-i din lespezi crin alb de magnolii. Grădinii de piatră, apus ca tabacul, sculptată-i lumina cu dalta și acul. „Hai, spune-mi domniță ce inima-mi strigă! În land miazănopții și zilei sunt rigă. Dă-mi mâna regină, curat trapezuntă, castel pân' la stele - cadoul de nuntă!” „Dar turnul de fildeș? Eu, vreau să-i văd felul, că numai atuncea primi-voi inelul
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
se stâng. Și-n buchi, pe sub iarbă măruntă, semnează-mă - Floarea-de-Nuntă! BALADA VISULUI RĂNIT Rănit într-o luptă de-un colț de balaur, în turn agrăiește prin somn Riga Laur: „Cerneală de sepii, ia șoimului pana și fă-mi luminânda: Domniță Izvana, de dor știe dorul, dar slova-mi, năroada, de unde să-nceapă stihirii livada? Cuvine-s-ar crinul, plutind peste apă, rotundu-i de undă - ofrandei năstrapă, așa cum Libanul sorbindu-și hogașul, la fel plin de cedri să-mi fie răvașul
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
livada? Cuvine-s-ar crinul, plutind peste apă, rotundu-i de undă - ofrandei năstrapă, așa cum Libanul sorbindu-și hogașul, la fel plin de cedri să-mi fie răvașul. Ba schimbă diece! Altcumul așterni-i. Începe cu sănii, dantelele iernii, rostindu-i Domniței din land de călină, că brazii-mi s-apleacă sub dar de lumină. Ba nu! Primăvară din sâmburul lunii! Ca arcul sprâncenei să zboare lăstunii, dar schimbă-ți penița că firu-i de graur când buchea-și râvnește cârcel tors din
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
mai rară...Încep pinii cărarea să și-o vândă tristeții și luminii. Cal negru pentru Rigă, pur sânge e harapul, cal alb pentru Regină. Ca-n ornic le-auzi trapul. Grăiește calul negru spre cel cu-n zbenghi ca steaua: „Domnița ta cunoaște că o s-o-mbrace neaua? Sub iarba ce o paștem e drumu-i, mai departe, că slova neagră-ncepe isonul lui în carte.” Și merge calul negru, cel alb dă să se-ntoarne, dar n-are loc, nuntașii se
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
un răsărit de soare zâmbește lângă Rigă. Din ochi parcă-o răsuflă cum cântec zidesc crinii. Pădurea de mesteacăn mai rară. Încep pinii... Din vârf de meterează prin nori răsună cornul. Spre cel ca firea nopții grăiește unicornul: „Nu știi, Domniței mele, să-i fur pumnal din clopot?” „Ba știu și ți-l voi spune la capătul de tropot.” Convoi cu regii lumii, prințesele urmează, dantelării și-opaluri neastâmpărate-n rază. Vin crai din miazănoapte cu nibelungii-n strajă, iar codrul li
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
ta în două!” Mai negru decât corbul, răspunde bidiviul: „Izvorul Alb ce spală blestemului pustiul se-apropie la podul plângând rășini, mireasmă. Aruncă-o în apă și-o scaldă în aghiazmă!” De goarne, darabane, ceru-și înalță slava, încearcă unicornul Domniței lui izbava, dar Laur o cuprinde din zbor ca vânătorul, în brațe, o sărută ca pe-o fântână norul. Grăiește calul negru... N-aude unicornul. Apus de turn și fildeș a nuntă cheamă cornul. Pădurea de mesteacăn mai rară. Încep
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
de ieftină poșârcă, ci pe solomonariul ce moartea-ți ia din cârcă”. Știa întreg regatul cum către nuntă caii vorbeau cum să-i dezlege Reginei nodul Khayi. Fu Khaya ce blestemul din chingile arșiței l-a-nnourat spre voalul de nuntă al Domniței. Adus a fost zugravul, sfânt mag dintr-o pecerskă, cel știutor legării gurii de lup în frescă și-a tot ce-i vremuire, chiar morții sub danteluri, că se-mblânzea vecia-n descântec de boieluri. „Cum să spălăm blestemul crescut
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
piscu-n ceruri furi-i când buciumul îngână tristețile pădurii. Că zilele uitară c-au noapte-n sâmbur totuși, chiar timpul lor se-oprise ca sub descânt de lotuși. „Castel cu turn de fildeș - nici gândului putință, ce mi-ar dori Domnița ca ultimă dorință?” Cea pajurei spre seamăn se-adumbră-ntru tristețe: „Aș vrea în cupa noastră eterna tinerețe. Cândva râvnisem turnul ispitei de-a-mi fi mire, dar azi îmi ești preasusul luminii din privire. La ce folos o turlă cum nu s-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
în centrul urbei „Să trăiască cine știu eu!” iar familiile Foarță și Brăilița erau somate de patrulele de grăniceri de pe șalupe să nu mai privească înspre Iugoslavia călăului Tito, despre cantonamentele de la Piatra Arsă, de „cunoscute vieți de domni și domnițe”, și de câte și mai câte. Seri de neuitat sub vișinul „Inubliabilului”! Dar pașii nu mai țineau ritmul valsului, spitalul înlocuise balul, Octavian ne comunica vești din ce în ce mai alarmante, culminând cu un posac Decembrie 2013: „Mircea ne-a părăsit". Teribil de
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1408998504.html [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
va fi până-n ultima zi! Va revedea poarta ruginită, trunchiul de plop în chip de bancă, curtea -nzăpezită a copilăriei, anotimpul cald, anotimpul rece, sania și fularul, șoșonii, căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama... Iat-o pe mica domniță, cu nasu-nghețat, cum pleacă- n excursie să se recreeze! Descoperă lumea, Spații cucerește... Câți oameni va cunoaște, Câți prieteni îsi va face! Și se-ntoarce la matcă, pe-ai ei să-i revadă, să-i îmbrățișeze! Pășeste apăsat cu nasu-n
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1439339280.html [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
istoricilor. [12] Între sârbi și români au existat strânse legături încă din vremea lui Ștefan Dușan. În anul 1360, voievodul muntean Nicolae Alexandru Basarab († 1364) dădea de soție pe fiica sa Anca țarului Ștefan Uroș, fiul lui Ștefan Dușan. Numele domniței valahe este amintit de pomelnicele sârbești (vezi pr. Nicolae Șerbănescu, Legăturile bisericești, culturale și politice între români și sârbi, în Mitropolia Olteniei, XV, nr. 5-6/1963, p. 307). Numeroși domnitori români au ctitorit mânăstiri și biserici în Serbia (vezi pr.
MATERIAL – STUDIU DE SINTEZĂ. DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ÎN SUD-ESTUL EUROPEAN. GEOPOLITICA ORTODOXIEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1481536603.html [Corola-blog/BlogPost/344368_a_345697]
-
poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși limbajul este adecvat elegiilor, romanțelor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în vechime, menestreii cu lira lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sihăstrie, clavir, elixir, suvenir, amor, ș.a. Aceleași sentimente nostalgice se regăsesc în poeziile: „Am vizitat lumea tăcerilor”; „În prag de toamnă” ș.a. Cântările, așteptările, întrebările rămase fără răspuns, fiorul de neliniște, l-au determinat
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
meu, Radu Valdescu! - Nu cumva visezi la unirea tuturor ținuturilor de-a lungul Dunării până la Marea cea Mare și Muntele de Miazănoapte? Acesta-i lucru mare! Pe dată începură ospețele domnești. Principele Vlad se pregătea să i se prezinte tânăra domniță. Atât Mihai, cât și fata abia așteptau să se cunoască. Erau curioși dacă se vor plăcea, deși fiecare din ei puseseră iscoade ca să le aducă veste despre chipul și frumusețea celuilalt. Erau lăudați și tare încântați. Dar buna dispoziție îi
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
pe șotii, cam rar așa ceva la el, îi șopti principelui că fata-i tare frumoasă doar că este șchioapă și în ultima vreme i-a apărut un neg în vârful nasului! Mihai se întristă. Chiar atunci în salon pătrunse tânăra domniță de o eleganță și o frumusețe uluitoare. Mihai rămase uimit. Apoi scrâșnind din dinți se întoarse către Preda, dar acesta deja se afla în celălalt colț al salonului și râdea în hohote împreună cu Vlad. Gluma plăcu celor prezenți, numai fata
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
mai liniștită femeie este cea care alege dantela cu ciocănele! Nu mai are nevoie de nimic. A fost și este o tentație misterioasă și va rămâne o permanentă ispită această cusătură fină numită-n general, dantelă, chiar și-n iatacul domnițelor românce ori în elegantele apartamente ale reginelor Franței... O, nu! Nu se va renunța la ea atâta timp cât există femei pe lumea asta. Pentru că femeia este cu mult mai ispititoare când se folosește de dantelă. Fiind ispititoare, devine dominantă. Rămâne-n
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 by http://confluente.ro/Dantela_cu_ciocanele_marian_malciu_1332281048.html [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
se vinde azi în piață, Dar port cu mine-n taină tot ce am, În zarea oglindită-n verde-n viață, Am învățat să port ce nu știam. Și sărutând pe frunte infinitul, Văzduhu-mi dăruiește-un zbor spontan, Cu îngerii domnițe din ”Cuvântul”, Îmi cresc decenii anii într-un an. Nu port tot ce se vinde azi în piață, Dar port cu mine-n taină tot ce am, În zarea oglindită-n verde-n viață, Azi port ce-am învățat și
SĂRUTÂND INFINITUL, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 by http://confluente.ro/Sarutand_infinitul_de_doru_doru_ciutacu_1363364383.html [Corola-blog/BlogPost/345260_a_346589]
-
ochi injectați, nas borcănat și o ghioagă ghintuită în mână. Părea destul de pornit să-l termine pe nefericitul care se zvârcolea pe podea, când, deodată, atenția i se abătu asupra ei. - Haahhh, răcni dihania în limba aceea guturală, dar tu domniță cine ești și care ți-e pohta de umbli despuiată prin castelul nostru!? - Hiiii, răspunse la rândul ei Silvia, înțepenită de frică și nepricepând nimic din ce se întâmpla în jurul ei. Numai că, nedumerirea nu dură prea mult, fiindcă dihania
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
sorbeau ceva din niște recipiente de metal de mărimea unor găleți. La intrarea lor în încăpere, se înclinară ceremonios rostind într-un glas: - Binecuvântat să fie în veci prea nobilul nostru stăpân, ducele Tishlaifer von Tasche! - Priviți nobili cavaleri, această domniță a noastră, care ne va sluji cum se cuvine înaintea bătăliei de astăzi, răcni, vizibil satisfăcut, micul monstru din adâncul tablelor care-l acopereau. Așa numiții cavaleri nu manifestară nici un interes vizibil, iar Silvia deși se pocnise zdravăn cu capul
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
oarecare ceremonie de unul dintre participanți, vărsă pe lângă gură peste pieptarul de zale și cuprins de frenezie dezgoli trupul aproape inert al femeii. Aici avu o clipă de derută! - Prea nobili cavaleri, veniți a privi și a vă minuna! Iată domnița aceasta a noastră nu are păr și, vai, păcatelor noastre, miroase a fân precum măgarul scutierului nostru! Minune, minune, de trei ori minune, răcnea ca un apucat gnomul. Dar care ți-e numele tău domniță, mai întrebă el cuprins parcă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]