3,431 matches
-
felt like it. When I really worry about something, I don’ț just fool around. I even have to go to the bathroom when I worry about something. Only, I don’ț go. I’m too worried to go. I don’ț want to interrupt my worrying to go. I was half în love with her by the time we sat down. That’s the thing about girls. Every time they do something pretty, even if they’re not much to
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82651_a_83976]
-
un giornoE le palpebre intorpiditeRifiutano il sonno delle notti ancora non rubate.Alle porte incessamente bussano i mercanti d’animeAl di la delle mura si sente Mehler.Gli angeli hanno dimenticato con cosa si nutre il slenzio... IX. STAI LINIȘTIT, DON QUIJOTE!, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013. Seara trecută tremurai la telefon Supărat că anul acesta Ți-au fost furate două săptămâni De toamnă lăsându-ți anotimpul Fără parfum și culoare. Ți-am spus
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ca e valabil: prin faptul că seducătorul reprezintă un mit. Jean Rousset dedică un studiu pasionant acestei întrebări, justificînd printr-o analiza aplicată la un corpus impresionant de texte, răspunsul pe care l-am rezumat mai sus. Putem vorbi despre Don Juan că despre un mit?, se întreabă autorul, din primele rînduri ale cărții sale. Sau, mai precis, putem să ne referim la figură seducătorului că la un mit, în accepțiunea pe care o dau istorici, precum Lévi-Strauss, Vernant, sau Mircea
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
mortul, statuia Comandorului, care, așa cum am spus, este ingredientul mitic esențial al poveștii, grupul feminin, adică seria fără număr a victimelor seducătorului, al căror rol este de a-i dovedi nestatornicia, precum și de a acționa că acuzator principal, si eroul, Don Juan însuși, cel care își va primi pedeapsă pentru faptele sale. Acest dispozitiv triunghiular minimal, ca să rămînem în limitele vocabularului structuralist, determină un triplu raport de reciprocități. Cu alte cuvinte, există mai multe combinații posibile și relaționări ale celor trei
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
care prin iubirea ei îl mîntuiește pe bărbat. Chiar și numărul de femei incluse în grupul feminin joacă un rol important în gramatică mîțului. Ele alcătuiesc un document al multiplicității și nestatorniciei, "discursul retrospectiv al unei existente uitate" pe care Don Juan o reprimă că "memorie subalterna". E o mare diferență între a enumeră sute de nume de foste iubite, sau a reduce lista la trei. Apoi, felul în care sînt construite personajele, asadar nu doar faptul că sînt prezente ori
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
trei. Apoi, felul în care sînt construite personajele, asadar nu doar faptul că sînt prezente ori absențe, determină particularități esențiale. Dacă Anna apare că într-o ipostază hipertrofiată, ca femeie puternică și necruțătoare, nu ca îndrăgostită iertătoare și îngăduitoare, atunci Don Juan însuși devine slab și vulnerabil. El e cel ce se îndrăgostește, îi cere femeii să devină soția lui, iar ea îl refuză (vezi o piesă spaniolă de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, rămasă în manuscris pînă în secolul XX
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
iubirii, recunoștinței și solidarității..." Ediția 2000 va intra în istorie ca ediția American Beauty. Cu excepția premiului pentru cea mai bună actriță (ratat de Annette Bening în favoarea unei uimitoare "outsider", Hillary Swank, într-un film curajos și cu buget mic, Boys don't cry), restul premiilor importante (cel mai bun film, regie, actor, imagine) le-a cucerit același American Beauty (vezi Rom. lit. nr. 8/2000). Fenomenul oferă o imagine pregnantă a schimbării de mentalitate și de gust, nu numai la nivelul
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
sau pliantul editat de ANF). Ingratitudinea umană se decantează în esențe tari din istoria tristă a unei surdo-mute ce are norocul să fie ajutată de un medic, care o învață să comunice, dar și nenorocul să fie violată de un don juan, care o condamnă la oprobriul public. Speculînd la maximum ambianța unei așezări pescărești izolate în care natura reliefează atît drama eroinei, cît și pe cea a doctorului ostracizat, filmul înregistrează mai multe momente de climax, într-o succesiune ce
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
Alex. Ștefănescu Un don Quijote al dramaturgiei Cad regimuri, se schimbă guverne, instituțiile culturale trec prin tot felul de crize, dar Iosif Naghiu continuă să scrie teatru. Ar continua probabil să scrie chiar și dacă genul n-ar mai interesa pe nimeni. Devotamentul său
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
ei, pe un drum înzăpezit, unde se și afunda și sînt prinși de întuneric. Apare din senin salvatorul, un bătrîn misterios și înspăimîntător care întîmplător locuiește la o mică vilă-castel din apropiere. Dar bătrînul se va dovedi a fi un don Juan frustrat, care nemaiputîndu-si procura pradă, pentru că arsenalul seducției e prea istovitor pentru resursele lui fizice împuținate, o nimicește pur și simplu. Ajutat de un servitor demonic, un fel de pitic monstruos, si o femeie care e un fel de
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
cel văzut, la propriu, cel șpionat, urmărit și în cele din urmă descoperit de către Hélène. La rîndul ei aceasta este captivă în castelul caznelor, dar totodată călăul propriilor ei temniceri, pe care ii seduce. Fascinați de chipul ei, atît bătrînul don Juan neputincios cît și partenera lui, o Messalină reformata, devin pacienții unui transfer de identitate, așa cum i se întîmplase și lui Benjamin: figură lor preia, imită inconștient, din pură obsesie, ticurile și expresiile Hélènei. Rolurile sînt inversate: din captivitate prizoniera
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
azil în Franța și a continuat să scrie teatru și numai teatru. Cum să te afirmi că dramaturg într-o țară în care existau ca termen de comparație textele lui Samuel Beckett și Eugen Ionescu? Și totuși, Matei Visniec, acest don Quijote al teatrului, este cel care a avut dreptate. Piesele sale au reușit, treptat, să se impună într-un spațiu suprasaturat de valori culturale. Jucate întâi de teatre de amatori din orașe de provincie, de studenți, de adepții teatrului experimental
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
abordat Somnambula prea târziu, când aveam deja niște probleme vocale. Altfel, am cântat toate rolurile care corespundeau vocalității și personalității mele și am mers chiar dincolo de limitele mele naturale, riscând în roluri precum Elisabeth de Valois sau Desdemona. Am abordat Don Carlos la Covent Garden, în condiții foarte speciale, cu o echipă "ușoară", dar echilibrată. Cât despre Desdemona, ea îmi punea neîndoielnic o problemă, dar nu de ordin vocal. Pur și simplu nu reușeam să înțeleg cum de intuiția ei feminină
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
la Capitán Olmos, poate ultima A avut niște vise pe care a încercat să le descifreze mult mai târziu. Dar cine poate desluși oare semnificația viselor? „Capitán Olmos”, a auzit, pe jumătate adormit. I s-a părut că era bătrânul don Pancho cel care scotea în șoaptă cuvintele astea din trupul lui mumifiat. S-a uitat în jur. Nu, nu era nimeni. Medina o fi murit în cele din urmă. Și, mai mult ca sigur, și comisarul Bengoa. Sau poate nu
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
unor momente pe care le concep personajele care își joacă fiecare «piesa» și nu regizorul. Personajele rămân cumva în anonimat, chiar dacă un nume este pronunțat, al tânărului, Bartolo, nume de scenă. Prin urmare, Javier Pereira îl joacă pe El, un don Juan ocazional, cu un cert farmec, și Aura Garrido o interpretează pe Ea, o tânără nu neapărat inocentă, dar de o fragilitate care se lasă ghicită, fragilitate în care posibil se poate desluși conturul unei traume înrămate în retractilitate melancolică
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
declara insistent dragostea, coup de foudre, funcționează în logica muzicală a variațiunilor pe aceeași temă cu punerea în scenă a unui marivodaj care invocă lejeritatea și ludicul pur. În plus, la seria de «nu»-uri pe care le colectează răbdător, don Juan-ul nu dezarmează, rămânând agățat de prada sa și, atunci când îi dă temporar drumul, este doar ca să o apuce mai bine. Pe ce se bazează? În primul rând pe experiență, scena a mai fost jucată cu succes și în alte
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
asumarea ridicolului. I se cere să se dezbrace complet și să iasă gol pe stradă, noaptea ce-i drept. A treia etapă constă în obținerea apropierii fizice care este mediată de un sărut, iar scena se mută în apartamentul personal, don Juan-ul Bartolo intuind corect valoarea acestui sărut care-l desparte de corpul fetei pe care o dorește. Aici, el are nevoie de o dramatizare pentru a crește tensiunea treptat și apropierile și distanțările sale sunt excelent conduse. După prima încercare
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
care tocmai a fost evacuată. Numai că ea își dorește să rămână acolo și își confecționează un rol, reiterând ironic-deriziv etapele seducției din seara precedentă, de data aceasta cu semn schimbat și refuzând să părăsească locuința. Nu s-a străduit don Juan-ul să o aducă cu orice preț acolo? Jocul îl scoate la suprafață pe adevăratul Bartolo, ipocrizia, lașitatea, superficialitatea și, nu în cele din urmă, iresponsabilitatea, pentru că, nu-i așa?, Bartolo nu e un tip rău, doar puțin neserios în
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
fericit!/ All ar fi atât de bine? But you see, nu-i chiar așa/ Căci I tell ce simt în mine/ Do you want să fie așa?/ Dar tu smile și smile întruna/ And I think că spui trăznăi/ Please, don’t face pe nebuna/ Și mai look în ochii mei!...”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
mod obișnuit o însoțea avea grijă ca filmele să fie înțelese "corect" din punct de vedere politic. Ioan Groșan și l-a ales nu întâmplător ca personaj principal pe un asemenea propagandist, care, fiind ingenuu, ni se înfățișează ca un don Quijote caraghios, produs hilar al comunismului. El vine în sat să propovăduiască o ideologie pe care n-o înțelege (și care nici nu are, de altfel, nimic de înțeles) pentru ca în cele din urmă să fie inițiat el însuși în
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
care am avut de-a face cu haidamacii botezați cu trandafiriul nume de "executori judecătorești", le cunosc și îndemânarea și forța și determinarea. (în primăvara lui 1995, niște politruci de la primăria Timișoarei, în cârdășie cu câțiva bișnițari din țara lui don Corleone încercaseră să transforme sala de cenaclu a Uniunii Scriitorilor în dugheană pentru afaceri plitico-comerciale dintre cele mai murdare. Am văzut cu ochii mei cum, în doi timpi și trei mișcări, yalele solide au zburat în aer ca o pană
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
pe o scară de flori de cartof..." sau "mi-e dintr-o dată somn și-mi iau somnul de urechi și-l vîr în capul meu/ ca pe un copil în casa lui..." sau "și azi am mîncat în loc de pîine litere don juana le prindea cu plasa de prins/ litere din carnea și sîngele ei/ și mi le punea apoi pe buze mi le așeza în cerul gurii și mă ajuta să le înghit..." La acest ospăț pantagruelic e greu să distingi
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
și generatoare de sens) a mitului, și în același timp probează talentul unui prozator de primă mînă, care știe să impună o perspectivă inedită, seducătoare și incitantă, asupra unui subiect vechi de cînd lumea. Eroul scriitorului spaniol nu este un don juan oarecare, ci chiar Don Juan Tenorio, care se ivește pe neașteptate în Parisul secolului XX, precum misteriosul consultant al lui Bulgakov în Moscova din perioada Massolitului. Și, întocmai ca Woland, nu este singur, ci întovărășit de un servitor excentric
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
se gândea că el era de fapt acum liber, pe banca pe care aștepta mereu să se întoarcă de la școală ori de pe unde mai umbla Norica lui dragă, șoptind din când în când cu un oftat după ce trecea autobuzul lui don Gherase nu mai vine Norica mea, nu mai vine... Așa că acum nu mai avea nici o sperietură că vine ăla ori ăla și că-i ia aia ori aia, iepile le scăpase de robia comuniștilor, așa că... Iar Mihuț, care abea fusese
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
cât și în reviste prestigioase; cam la zece articole, abia dacă două sau trei sunt măcar în parte de acord cu perspectiva dumneavoastră. Toate celelalte conțin critici foarte aspre. într-unul din ele, cu un titlu destul de amuzant, "Hey Judt, don't let me down..." ș1ț ("Hei, Judt, nu mă dezamăgi..."), autorul afirmă răspicat că demersul dumneavoastră ar invita la un fatalism extrem, dacă nu la sinuciderea în masă a românilor. Nu cu multă vreme în urmă, aceeași revistă ș2ț scrisese
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]