748 matches
-
tastatură. — Din nou, ni s-a tras clapa... de către preferatul tău personal, Papa al Dopaminei, dr. Robert A. Bellarmino, de la INS. În ultimii zece ani, studiile asupra creierului se concentraseră din ce în ce mai mult pe o substanță neurochimică numit dopamină. Nivelurile de dopamină păreau importante în menținerea sănătății, precum și în boli ca Parkinson și schizofrenia. Din munca desfășurată în laboratorul lui Charlie Huggins, se părea că receptorii de dopamină din creier erau controlați de gena D4DR, printre altele. Laboratorul lui Charles era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asupra creierului se concentraseră din ce în ce mai mult pe o substanță neurochimică numit dopamină. Nivelurile de dopamină păreau importante în menținerea sănătății, precum și în boli ca Parkinson și schizofrenia. Din munca desfășurată în laboratorul lui Charlie Huggins, se părea că receptorii de dopamină din creier erau controlați de gena D4DR, printre altele. Laboratorul lui Charles era în prima linie a acelei cercetări, până când un savant rival, pe nume Robert Bellarmino, de la Institutul Național de Sănătate, începuse să se refere la D4DR numind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gena noutății“, gena care se presupunea că ținea sub control nevoia de a-ți asuma riscuri, de a căuta parteneri noi de sex sau de a te angaja într-un comportament aventuros. Conform explicațiilor lui Bellarmino, faptul că nivelurile de dopamină erau mai mari la bărbați, decât la femei, era motivul pentru nechibzuința mai mare a bărbaților, pentru atracția acestora față de cățăratul pe munți sau infidelitate. Bellarmino era creștin evanghelist și cercetător principal la INS. Politician talentat, era modelul savantului actual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prudent sau reacționar. Mulți dintre cei care doresc astăzi să se întoarcă la trecutul glorios sau măcar să păstreze lucrurile așa cum sunt acum, sunt conduși de această genă a omului de Neanderthal. Harmon descrie gena ca fiind niște receptori modificatori de dopamină, plasați în girusul cingulat posterior lateral și în lobul frontal drept. — Nu există nici o îndoială asupra modului ei de acțiune, spune el. Afirmațiile lui Harmon au produs o avalanșă de critici din partea colegilor lui universitari. O așa de aprigă controversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a unchiului său. Nu se putuse abține. Era o moștenire genetică ce îi controla comportamentul. Johnson continuă să explice, intrând în detalii. După spusele lui, Brad era la mila acelei gene D4DR, care controla nivelurile chimice în creier. Ceva numit dopamină îl împingea pe Brad să-și asume riscuri și să îi placă acele experiențe, să și le dorească. Scanări cerebrale și alte teste dovedeau că oamenii ca Brad nu își puteau controla dorința de a-și asuma riscuri. — Este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un aminoacid, fenilalanina, într-un alt aminoacid, tirozina; aminoacizii, în număr de 20, sunt constituenții elementari ai proteinelor, fiind cărămizile din care se fabrică oasele, mușchii și sistemul nervos etc. Iar tirozina este precursorul a doi neurotransmițători esențiali ai creierului, dopamina și noradrenalina. Prin urmare, creierul nu poate funcționa normal, situație similară cu cea în care se întrerupe curentul electric într-o casă. Observăm, așadar, că inteligența este determinată de ereditate. Dar de ce nu există în sine gena inteligenței? Într-adevăr
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de malnutriție la clasele superioare. De altfel, constatăm că rezultatele unei alimentații mai bune sunt cu atât mai evidente, cu cât nivelul școlar crește (clasele primare). De asemenea, știind că aminoacizii (proveniți din proteine) sunt precursorii neurotransmițătorilor (tirozina este predecesorul dopaminei și al noradrenalinei, iar triptofanul al serotoninei), înțelegem efectele negative ale malnutriției asupra dezvoltării intelectuale. Desigur, această chestiune nu privește numai țările mai puțin dezvoltate, întrucât există încă nenumărate familii ce suferă de malnutriție în țările cu un nivel economic
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în evidență asemănările dintre structura chimică a neurotransmițătorilor și cea a anumitor droguri, rolul acestora sin urmă este mai puțin misterios. Ele joacă într-un fel rolul unor false chei care declanșează mecanismele creierului. Mescalina are același nucleu chimic precum dopamina, iar LSD-ul are același nucleu ca serotonina (Barron et al., 1964). Acetilcolina este cea mai notorie, căci absența ei provoacă o necroză a hipocampului și, în consecință, o amnezie de tip Korsakoff, înainte ca bolnavii să alunece încet spre
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Alzheimer). Acetilcolina dispune de două „broaște” posibile pe membrana neuronului: receptorii muscarinici și receptorii nicotinici. Ați citit bine, nicotinic, de la nicotină; conținută de țigară, ea își datorează efectele stimulatorii faptului că este o falsă cheie pentru receptorii acetilcolinei. Noradrenalina și dopamina sunt stimulente puternice, care generează vioiciune și o stare generală bună, motive pentru care unii au căutat stimularea artificială pornind de la amfetamine, care intervin asupra acestor receptori. Neurotransmițătorii sunt produși în creier de mici uzine de neuroni, iar distrugerea acestora
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de la amfetamine, care intervin asupra acestor receptori. Neurotransmițătorii sunt produși în creier de mici uzine de neuroni, iar distrugerea acestora conduce la boli grave. Astfel, boala Parkinson, care se manifestă printr-o degradare a motricității voluntare, este cauzată de absența dopaminei. Serotonina este un neurotransmițător care, printre altele, pare să acționeze asupra percepțiilor. Mescalina (extrasă din cactusul Peyotl) sau psilocibina (care provine din ciuperca Conocybe sau Psilocybe) au o structură chimică similară serotoninei. Așa se explică interesul popoarelor din America Centrală și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
trezirea este declanșată de hipotalamusul posterior (deoarece leziunea provoacă letargie), iar somnul de hipotalamusul anterior. Continuarea cercetărilor (Jouvet, 1995; Valatx, 1998) duce la descoperirea existenței rețelelor de neuroni excitați sau inhibați de numeroșii neurotransmițători. SCHEMĂ Cortex Creier perceptiv Talamus GABA - Dopamină + Histamină + Bulb olfactiv Arginina + Cerebel VIP - Centrul somnului Glicină - Hipotalamus anterior Puntea lui Varolio Ceas biologic Centrul trezirii Bulb rahidian Centrul suprachiasmatic Hipotalamus posterior Activare Inhibare Formațiune reticulară Centrul somnului paradoxal Măduva spinării Denumirea neurotransmițătorilor sunt în italice. Circuitele trezirii
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sunt în italice. Circuitele trezirii și ale somnului, cu centrii și neurotransmițătorii lor la pisică (schemă adaptată după Jouvet, Valatx, 1998) Pe scurt, centrul trezirii excită creierul prin rețele de neuroni ce funcționează în principal pe baza a doi neurotransmițători: dopamina (explicându-se astfel starea de vigilență creată de amfetamine, care stimulează dopamina) și histamina (motiv pentru care persoanele alergice care iau antihistaminice se trezesc foarte greu și riscă să adoarmă spontan). Aceste circuite prelungesc excitarea creierului prin rețele (formațiune reticulară
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lor la pisică (schemă adaptată după Jouvet, Valatx, 1998) Pe scurt, centrul trezirii excită creierul prin rețele de neuroni ce funcționează în principal pe baza a doi neurotransmițători: dopamina (explicându-se astfel starea de vigilență creată de amfetamine, care stimulează dopamina) și histamina (motiv pentru care persoanele alergice care iau antihistaminice se trezesc foarte greu și riscă să adoarmă spontan). Aceste circuite prelungesc excitarea creierului prin rețele (formațiune reticulară) de neuroni situate în puntea lui Varolio și în bulbul rahidian, pentru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cazul tulburărilor afective s-au centrat asupra neurotransmițătorilor, acei factori biochimici care facilitează transmiterea impulsurilor prin sinapse, între un neuron și altul. Grupul specific de neurotransmițători implicat în tulburările afective este numit monoamine, iar monoaminele implicate sunt nonepinefrina, serotonina și dopamina. Acești neurotransmițători sunt găsiți în mari concentrații în sistemul limbic, o parte a creierului asociată cu reglarea somnului, apetitului și a proceselor emoționale. Deoarece depresia și mania implică disfuncții ale somnului, apetitului și emoțiilor, este evident că ele sunt cauzate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sinteza scăzută a neurotransmițătorilor față de cei precedenți, degradarea neurotransmițătorilor de către enzime, sau eliberarea deteriorată sau disfuncții ale neurotransmițătorului. Specialiștii sunt de părere că mania este cauzată de un exces de monoamine sau poate dereglări ale nivelului de amine, în special dopamina. Aceste teorii, luate împreună, sunt cunoscute sub numele de teoriile monoaminei în cazul tulburărilor afective. Nivelul neurotransmițătorului în creier nu poate fi măsurat direct în cazul ființelor umane. Poate fi evidențiat indirect, de obicei măsurând nivelul produselor neurotransmițătorului rezultate în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cazul ființelor umane. Poate fi evidențiat indirect, de obicei măsurând nivelul produselor neurotransmițătorului rezultate în sânge sau urină. Mii de studii au fost realizate pe oameni cu sau fără tulburări afective, comparând nivelul de secreții produs de nonepinefrină, serotonină și dopamină. După cum s-a putut observa, există forme diferite de depresie și mânie, și fiecare formă poate fi asociată cu diferite anomalii biochimice. Când se combină diferite tipuri de tulburări afective într-un singur studiu, cum se întâmplă adesea, este dificil
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
carbamazepinei includ amețeală, urticarie, stări de greață și moleșeală. Mecanismul prin care carbamazepina reduce mania nu este încă clar. Antipsihoticele (numite și medicamente neuroleptice) sunt folosite și ele pentru a reprima simptomele maniei severe. Aceste medicamente reduc nivelurile funcționale ale dopaminei și par a fi în mod special folositoare în tratarea simptomelor de manie psihotică. Ele au multe efecte secundare de tip neurologic, totuși, dintre care cea mai cunoscută este dischinezia tardivă. Oamenii cu dischinezie tardivă au ticuri incontrolabile și mișcări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
apud Hoeksema, S.N., 1998)164. Nu este încă clar dacă ECT înlătură depresia. Crizele pot crește permeabilitatea barierei sangvine cerebrale, permițând antidepresivelor să pătrundă în creier. Când li s-a administrat animalelor ECT, au prezentat o eliberare de norepinefrina și dopamina. Dacă acest lucru se întâmplă și în cazul oamenilor, ceea ce nu este foarte clar, poate fi mecanismul prin care scade depresia. Alternativ, ECT dă rezultate pentru că stimulează hipotalamusul, partea creierului care reglează somnul, alimentarea, instinctul sexual și emoțiile. ECT dă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
neurotransmitere sau folosesc mecanisme diferite față de cel al blocării recaptării. Exemplele includ: Bupropion, Venlafaxine, Nefazodone și Mirtazapine. În ciuda utilizării antidepresivelor pe scară largă, acțiunile lor nu sunt pe deplin înțelese. Ele acționează în parte afectând neurotransmițătorii de norepinefrină, serotonină și dopamină, care sunt implicați în modularea dispoziției, în primul rând prin blocarea recaptării acestor neurotransmițători în neuronii care îi secretă. Totuși, această acțiune nu poate explica pe deplin efectele, și este foarte probabil ca acești compuși să conducă la o cascadă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
medicamente pot provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea țesuturilor, apariția de embolii prin amestecarea unor emulsii, modificări farmacodinamice. Exemple de medicamente care nu se amestecă între ele: 1. Furosemid 2. Nitroglicerina 3. Algocalmin 4. Metoclopramid 5. Eufilină 6. Insulină 7. Dopamină 8. Ambroxol 9. Cimetidină 10. Diazepam Medicamentele incompatibile se administrează în seringi sterile, separat, iar pentru evitarea reacțiilor după fiecare administrare prin perfuzie se spală calea (cateterul sau canula) cu ser fiziologic steril înainte de a administra un alt medicament. ATENȚIE
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
vedea fișa 65: „Vor bărbații relații de o noapte?”), am putea ajunge la această concluzie... Dincolo de aceste diferențe, autorii articolului au descoperit că la ambele sexe iubirea este legată de căile dopaminergice 1, în sistemul de recompensă al creierului. Atunci când dopamina are un nivel crescut în acest circuit, atenția este focalizată pe obiectul care antrenează recompensa (plăcerea), crescând motivația de a obține această recompensă. Dopamina va genera de asemenea sentimente de exaltare, de extaz. Pe toate acestea le regăsim în iubire
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
ambele sexe iubirea este legată de căile dopaminergice 1, în sistemul de recompensă al creierului. Atunci când dopamina are un nivel crescut în acest circuit, atenția este focalizată pe obiectul care antrenează recompensa (plăcerea), crescând motivația de a obține această recompensă. Dopamina va genera de asemenea sentimente de exaltare, de extaz. Pe toate acestea le regăsim în iubire: o atenție, ca să nu spunem o fixație, gânduri obsesive îndreptate spre partener până acolo încât tot restul trece în al doilea plan (serviciu, familie
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
în 147 dintre ele. Cât despre cele 19 rămase, dacă antropologii nu au găsit-o, acest lucru se explică prin faptul că nu au știut să pună întrebările potrivite! Iubirea este astfel un program genetic universal care generează fenomene chimice (dopamina în circuitul recompensei), apoi psihologice (exaltarea, dorul) și în final comportamentale (apelăm persoana iubită din două în două ore, îi oferim mici cadouri, facem dragoste etc.). Acțiunea de a bea, de a mânca sau de a copula sunt comportamente ce
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
astăzi în creierul nostru de un sistem de neuroni a cărui funcție este de a ne recompensa printr-o senzație agreabilă atunci când este satisfăcută o nevoie vitală (arie tegmentală ventrală sau tegmentum și nucleus accumbens). Acest circuit al recompensei utilizează dopamina. Atunci când dopamina este eliberată în circuit, organismul este informat de prezența posibilă a unei recompense. Drogurile acționează asupra acestui mecanism crescând în mod artificial nivelul dopaminei din cadrul sistemului și generând astfel o puternică motivație de a reproduce experiența, pentru a
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
creierul nostru de un sistem de neuroni a cărui funcție este de a ne recompensa printr-o senzație agreabilă atunci când este satisfăcută o nevoie vitală (arie tegmentală ventrală sau tegmentum și nucleus accumbens). Acest circuit al recompensei utilizează dopamina. Atunci când dopamina este eliberată în circuit, organismul este informat de prezența posibilă a unei recompense. Drogurile acționează asupra acestui mecanism crescând în mod artificial nivelul dopaminei din cadrul sistemului și generând astfel o puternică motivație de a reproduce experiența, pentru a obține aceeași
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]