344 matches
-
larg al tovarășului Gheorghiu-Dej la al II-lea Congres al P.M.R.: "Literatura nu poate fi izolată de interesul permanent al obștei muncitoare. Țara noastră n-are ce face cu literații "care nu fac politică" și cu cei care pretind că dormitează în turn de fildeș. Țara noastră are nevoie de scriitori militanți în vederea progresului ei necontenit". Ceahlăul literaturii noastre n-are ce face cu cei care nu fac politică, are nevoie de scriitori militanți. Mihail Sadoveanu a fost un soldat disciplinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
stabilit atunci diverse măsuri, din care mai nici una nu s-a materializat încă. Pe lîngă această stagnare, constatăm diminuarea rolului CNSAS, pînă la nivelul unui fel de institut de arhivare și clasare a dosarelor fostei Securități; Legea Lustrației continuă să dormiteze după votarea în Camera Deputaților, acum mai bine de doi ani, în vechiul Legislativ, și nu trebuie să fie o uimire, teamă îmi este că nici actualul Legislativ nu se va trezi din amorțire, nici în anul cînd marcăm două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cioban tânăr se afla odată cu oile în munți la pășune. Oile pășteau, iar el ședea lungit pe o stâncă, la umbra unui brad, cu capul pe mână, privindu-le cu mare plăcere! Păstorul fiind obosit, după câtva timp începu a dormita și din când în când a-și scăpăta capul. Un berbece care trecea pe acolo, crezând că este ațâțat la luptă, se zborși și se trase înapoi câțiva pași spre a-și da avântul trebuincios, apoi se repezi asupra stăpânului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
electric, așa cum este cazul în Europa. Odată, când treceam pe lângă acest patinoar natural, am auzit în boxele de pe marginea sa trilurile și icniturile muzicale ale Copilului Național al României, manelistul Adrian Copilul Minune. Îl întreb curios pe supraveghetorul arenei, care dormita plictisit în ghereta sa, lângă o ceașcă de ceai cald, de unde are o asemenea muzică. Brusc înviorat, mă întreabă dacă îmi place; fără a mai aștepta răspunsul meu, îmi spune că are un amic român care i-a făcut un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și la limitele prozei, nu sărăcesc sensurile. Impresia este, într-adevăr, de improvizație banală până la platitudine, dar aceste texte consemnează, acum, ca într-o agendă contabilă, eliptic, în "stil simplu", ostentativ prozaic: "În iatac.../ Un gând/ Prin întuneric,-/ Genial.../ A dormita..."; Nici un minut/ Pierdut degeaba,-/ Poate că ziua/ Trecu./ Se face seară/ Cina,/ Culcarea.../ Dar, și un vis deosebit". Bacovia deschide calea notației directe, concentrate, eliminând progresiv coordonate poetice ale limbajului modern standardizat. Cum spuneam, "proza", dimpotrivă, se liricizează, în spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din față. Dar nimeni nu păru să Îi bage În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare insalubră. Continuară o ultimă bucată de drum, până la poarta de la San Piero. În fața mânăstirii, rezemați de coloanele de la intrare, doi străjeri dormitau. Se dezmeticiră la auzul pașilor, Înaintând alarmați, cu lăncile Întinse spre dânșii. - Sunt priorul Comunei, zise Dante pe un ton sec, arătându-se În lumina torței pe care unul din cei doi o strângea În mână. Dați-vă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
situații și mai lunecoase, toate acestea Gogol nu le cunoaște. Ai într-o răsadniță deosebite semințe, cade o ploaie și toate răsar în plină lumină, fiecare în feliul ei. Ai și aici o răsadniță de oraș provincial, în care toți dormitează în păcate moștenite, fără ca lumea să se preocupe mult de ei... când iată că apare un revizor și toate aceste plante s-arată pline, greoaie, de-a dreptul pe scenă și cunoști că nu-i între ei nici o imitație în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu avea nimic special în afara
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
oferi și sugestii despre ceea ce trebuie să simțim... fascinația arheologiei Pe platoul unde ne oprim, la Teotihuacan, la cincizeci de kilometri distanță de Ciudad de Mexico, piramidele nu sunt păzite, ca în Egipt, de sfincși, ci de vulcani. Vulcani stinși, dormitând la soare. Lipsește și deșertul. Lipsește și sunetul uscat, insinuant, al nisipului. O iarbă măruntă acoperă ruinele încă nedezgropate și munții din jur. Și cerul e altfel decât lângă Nil unde aproape nu se mai vede la amiază. Aici se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vinde și de a târgui sau că a fost în stare să refuze să-și vândă marfa prea repede de teamă că nu va mai avea ce face până la sfârșitul zilei. Renunțând la pasiunile lui, ar semăna cu vulcanii care dormitează și cu dragostea care decade în rutină după ce a visat absolutul. Excesul nu e neapărat indecent și măsura nu e totdeauna admirabilă.,, A abuza" înseamnă uneori, dimpotrivă, a avea curajul să scandalizezi mediocritatea dispusă să nu iubească nimic, decât să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu, Mihai își face un ceai de mentă, să se încălzească, apoi pleacă prin secție, pentru o nouă trecere pe la fiecare loc de muncă. În tabloul de comandă, un operator se plimbă prin fața pupitrului, iar celălalt, așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încercat să respir rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am deschis fereastra, dar am închis-o imediat după ce am tras o gură de aer rece și înecăcios de afară. Am privit pe fereastră. Mult sub nivelul meu, Lowndes Square dormita în ceața felinarelor prin care se înălțau, ajungând până aproape de fereastra mea, trunchiurile negre ale copacilor. Nu reușeam să-mi dau seama dacă lumina difuză prin care întrezăream formele de jos era a amurgului sau dacă era doar lumina felinarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
făcut una ca asta? — Era geloasă din cauza ta. E un motiv la fel de bun ca oricare altul. Derek arăta profund jenat. Își feri capul și se uită În poală, poate pentru a contempla În mod direct cauza tuturor necazurilor, care acum dormita În chiloți și făcea pe inocenta. Doi tineri ieșiră certându-se din bar și trecură pe lângă masa noastră. — Cum poate să-ți placă Altman mai mult decât Tarkovski? spunea unul dintre ei, cu o voce pătimașă. — N-am afirmat asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se pregătea să-l împărtășească fericit și amicilor săi, când, întorcându-se de la pisoar, la masa de pe prispa birtului, observase cum lovise dezastrul! Uraganul Katrina era nimic, un moft, un vânticel... Șobolanul se-mplântase, în picioare, lângă masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar schimonoseala lascivă a feței lui de babuin și gâfâitul porcesc, semnalizau iminent
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nevoit să alerge În Încercarea de a se ține pe urmele lui, pe când urca grăbit scările albe și abrupte. La intrare era Întinsă pe jos o refugiată, care le Împiedica accesul cu picioarele și cu bocceaua ei murdară În care dormita o creatură rahitică și căcăcioasă - copilul ei, sau poate nu. O fată cu ochii migdalați și cu părul lung și negru. SUNT SĂRACĂ DIN SARAJEVO AM CINCI COPII NU AM MUNCĂ AJUTAȚIMĂ. Elio Îi puse În poală o bancnotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
litere deșirînd pentru o clipă enunțuri aleatoare, Înainte ca hîrtia de aer să le absoarbă. Ce scrie acolo? mă aud Întrebînd. — Scrie: Taci din gură, răcane, și culcă-te la loc! mîrÎie de undeva vocea unor pași tîrșîiți, un caporal dormitînd. Mă rog, mie mi s-a părut că scrie altceva. Ceva de genul: Iubite prinț, ai căcat-o. [Intrați În Teatrul Liric pe intrarea actorilor, maică-ta e balerină, are spectacol și nu are cu cine să te lase acasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căci pământul era uscat. Nu locuisem până atunci la țară. Era probabil o teamă, care dură însă puțin, căci anii toți, petrecuți până atunci la oraș, se șterseră ca și cum nu existaseră. Dimpotrivă, avui, inexplicabil, impresia că redobândisem un teritoriu ce dormitase în adâncul ființei. Lung era dezorientat de purtarea mea, pentru el surprinzător de prietenească și încercă (printr-un salt instinctiv) să-mi dea lămuriri docte, dar negăsindu-și cuvintele, răspunse simplificat: „Cum e timpul? Așa și-așa. Sunt și ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de ceferist. Controlul ținu câteva minute, după care un domn tras la față, boieros, aflat lângă cele două femei, care dormitase până atunci, își cercetă ceasul pe care-l scoase dintr-un buzunar mic de la pantalon și-l întrebă cât mai e până la stație. - Un sfert de oră, îi răspunse acesta, apoi plecă salutând respectuos pe toți din compartiment. Conversația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bună dispoziție. Soțul o să se bucure nespus, știți cât ținem la dumneavoastră! Apoi plecă râzând, prin ușa grea de lemn de nuc, coborî cele trei trepte și intră în magazia din curte să ia un braț de lemne, în timp ce Rex dormita în cușca lui odihnitoare, aflată alături, cu labele dinainte atârnându-i peste pragul de lemn vopsit în alb. 13. Intrasem în decembrie. Începuse zăpada, frigul, înghețul. Ținutul, aflat în largul câmpiei, stătea în bătaia crivățului. Totul s-a retras aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de bucurie, plecă în curte, apoi ieși în dreptul porții și urmări cu privirea căruța cu calul slăbănog și mic, ascultând vocea răgușită a vestitorului care dormita pe capra căruței, legănându-și din când în când capul spre umeri sau în față, nehotărât ca anotimpul. - Pământ de flori! Pământ de flori! Și el păru să fie ultimul om al acelei după-amiezi, după care vocea lui Keti nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să trăiesc în tihnă până la sfârșitul acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un om care pierduse orice contact cu realitatea, de vreme ce „atât s-au fost măritu și s-au fost sumețitu, cât făcând monede de bani, la o parte era chipul său, de altă parte era leul culcat și scria împregiur (occulis dormitat apertis) ce se înțelege cu ochii dormind deschiși“ (s. Ven. C.)31. Mai mult decât atât, observase cronicarul, în toate actele oficiale el se intitula „leu nebiruitu“ (s. Ven. C.), care a fost pus, totuși, în cele din urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sui-generis menit să-l consoleze după ce a aflat motivele reale care l-au împins pe tatăl său la sinucidere și realizând în plus și utopia ideilor sale legate de justiția absolută; "Gelu (privește lung biblioteca, parcurge cu privirea rafturile): Aici dormitează tot adevărul... și dreptatea... Tot adevărul... tot binele pe care vrem să-l turnăm în arterele vieții...60 În plină criză nevrotică, incompletudinea personajului tinde să caute un suport gnoseologic și etic în Carte. Tentativă zadarnică, deoarece conferința referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o cânt. Serile sunt ucigătoare, însă eu nu știu asta înainte de acea seară. Dușmanul își ridică capul către mine și abia schițează un surîs. Am senzația că fac o crimă. Închid obloanele, de parcă aș fi în fața unui spectacol abominabil. Tata dormitează pe fotoliu, ca de obicei. Pe masă încă sunt tacâmurile amândurora și vinul lui tata. În spatele obloanelor piața e ca marea, imensă. El părea un naufragiat. Mă îndrept către tata și îl privesc îndeaproape, aproape că-l ating. Doarme în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]