378 matches
-
nu ești - spuse grecul, dar hai să zicem că ești. La o adică, ai putea fi, nu? Pot eu să știu? Nu pot. Dar dacă ești, vezi și dumneata că banii ăștia câți îi am și câți recunosc, i-am dosit de ăia care te-au trimis ori nu te-au trimis, n-am de unde ști asta, banii ăștia deci i-am câștigat cinstit, din sudoarea frunții, prin negoț. De ce să le fi dat lor tot ce-am agonisit? Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
imobil. Speranța și instinctul de supraviețuire se dovediseră atât de puternice, încât Mircea fusese în cele din urmă incapabil să se arunce în fața trenului. De fapt, speranța, instinctul de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți într-un cont mititel niște bani pentru situații speciale. Situații ca aceasta, poate. Situații-limită, în care scriitorul presimțise că va ajunge cândva și cărora același instinct de supraviețuire vroia să le facă față cu orice preț, se pare. De ce vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spuse Ileana supărată, deschizând portiera și coborând din mașină. Te-am rugat să nu mai faci bășcălie. Își luară din portbagaj ceva de mâncare și niște apă. Proviziile le așezară într-o gentuță mică de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Napoleon al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fîn (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai bună ca alții, fiindcă gândește. Gândirea nu contează acum, iar în acest fapt Anna percepe un anume tragism; te simți foarte golașă fără capul pe care o femeie trebuie să și‑l piardă în această situație. Drept care Anna își dosește capul în bibliotecă și îl cercetează atent pe Hans care arată de parcă s‑ar crede un animal frumos și sălbatic, de pildă un lup. Hans strânge tare din dinți (vechiul său truc), chestie care vrea să sugereze pasiune, excitare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imprimate pe ele, urmele zvântate ale eventualelor vase fierbinți aterizate pe parcursul nopții, ca pe veritabile tăvi de inox. Doar cele două volume mai tronau în acel regat al distracției. Solomon le luă și pe acelea cu mișcări delicate și le dosi sub braț, privind el însuși, din reflex, în toate părțile, ca și cum i-ar fi fost jenă să nu-l fi văzut cineva furând așa-zisele bunuri ale altcuiva. Oricum, erau bunuri, nu? De unde să știe nevoiașul care ar vedea o
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
din care am citat mai multe versuri, pentru exemplificare. Cu totul altceva decât plictiseala și agitația de la orașe, pe ale căror trotuare, orășenii își tocesc blacheurile și nervii. Într-o seară frumoasă de toamnă, am poposit la o mănăstire minunată, dosită într-o văgăună, sub umbroasa revărsare a unei păduri dese de brazi ce înconjoară un lac limpede, plin de flori de nufăr. Se aude talanga vitelor mănăstirii ce vin de la suhat și, în amurg, pe când se albăstrește adânc codrul de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
numit comandant al armatei !... Nepotismele au avut la Trujillo conotații grotești ori indulgențe notorii, ca atunci când „și-a făcut fiul colonel la șapte ani și general la zece ani”(3) sau când a închis ochii la nevastă-sa care-și dosea bani în conturi din străinătate îndoindu-se de siguranța politică a soțului, moment surprins abil în romanul său „Sărbătoarea Țapului” de Mario Vargas Llosa:”...îi ceruse lui Chirinos să-i transfere cinci milioane de dolari în Elveția; acum încă un
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
și naive, atrasă ireversibil de strălucirea iluzorie a unei priviri îngerești, care m-a împiedicat să-i disting rânjetul diabolic sub un surâs timid și inocent, pe care și-l poate confecționa cu viteză cameleonică. Un creier atât de mic, dosit într-un cap ciudat, deformat din naștere, dar împodobit din abundență cu un puf roșu, creț și foarte des, care ascunde perfect, atât imperfecțiunile exterioare cât și pe cele interioare, poate născoci idei năucitoare, chiar scandaloase prin malignitatea lor. Un
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
Lumină lină) Iubirea este punctul de plecare al meditației poetice care duce, inevitabil, la introspecție și autoananliză, febrila căutare de sine: “Verde-i în tine și glasu-ți cărunt M-a adunat dintre sunt și nu sunt Streașina ta m-a dosit în cuvânt Unde mă-ntreb dacă sunt sau nu sunt”(Sunt și nu sunt) Meditația poetică gravă, cu accente imprimate de seriozitatea temei abordate, o întâlnim în poeziile de inspirație patriotica: De țară, Doina, Tepețe, Maria Ta, Straină printre-ai
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
au vândut! Te rog, Doamne! Sunt plin de-atâtea întrebări Ce-mi risipesc somnul de noapte Născând doar neplăcute stări În loc de-ale iubirii șoapte. Sunt tracasat și obosit De circul bine pus în scenă De-aleșii noștri ce-au dosit Tot adevărul într-o ghenă. Sunt nevoit cu cap plecat S-ascult de legea lor meschină Să nu văd rodul cel secat Și-n loc de grâu s-aleg neghină. Sunt cetățean manipulat De vorba lor cea mincinoasă Pusă-n
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
din lăcașul său. În timp, a fost nevoit să repete acestă operațiune de încă vreo două-trei ori parte din tacâmuri „migrând” către magazia comandantului. Ca să pună capăt jocului, din același loc și-a creat un surplus pe care l-a dosit în depozitul de carburanți, nu înainte de a unge piesele cu vaselină. Cei care îl pauperizau, pe căi neortodoxe, nu puteau sări peste cal. Nu i-a mai păsat de lipsuri. Înaintea liberării, spre mirarea comandantului de pluton, a predat mai
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
a numărat răndurile grămezilor de coceni, a fost ușor contrariat. După aparențe, cineva i-o luase înainte. A simțit cum sângele i se urcă la cap. El unul era un țăran cinstit, nu căuta niciodată, pentru a-și însuși, ceea ce dosiseră alții. S-a înălțat mult deasupra coamelor cailor, ridicându-se în piciore în căruță, avînd ca sprijin pentru mâini doar hățurile. Trăsese căruța lângă grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
la visare, când zborul meu se află în impas, mi-aș priponi privirile în zare și aș visa... atât mi-a mai rămas. De-aș mai avea, Stăpânul vieții mele, cărări-ascunse,-aș vrea să le străbat. De s-ar afla dosite printre stele și astrele prea greu de numărat, Nu Te mira! Oricât ești de departe, Te-aud șoptind chiar și-n tăcerea grea. De crezul meu, nimic nu mă desparte. O zi, un ceas, sau două, de-aș avea. SUNT
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
Tu Primăvară bine ai venit, In suflet și pe-afară-i tot un soare, Dragostea peste tot s-a cuibărit, Flăcăii toți ”miros” a-nsurătoare ! Pe glia noastră bine ai sosit, Te-am așteptat cu jind întreaga iarnă, Necazurile toate le-am dosit... E Primăvară, florile să cearnă ! Referință Bibliografică: E primăvară / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
E PRIMĂVARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352550_a_353879]
-
îl avea în stânga și pe celălalt în dreapta sa când au fost împușcați. Și-a mai amintit moș Vasile și cum a căzut prizonier, împreună cu câțiva ostași de trupă și un ofițer român, la o împresurare a rușilor. Ofițerul reușise să dosească bine, la percheziție, busola, iar el, miteșteanul, o lanternă “pe care o aveam de la un soldat italian, de când s-o făcut schimbul de trupe, la Klițka (Klețkaia)”, reușește bătrânul, pocind numele, să-și amintească și o localitate de pe linia frontului
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
mai cioplești pacea în trupul secundei și, tăcut, sub un amurg încremenit, privești spre orizont, spre țarina iubită; cuprins de emoții, în limpezimea unui gând născut din recunoștință, pleci fruntea, sărutând pământul... Îi auzi șoapta ce cheamă; curând, îți va dosi haina efemeră în pântecu-i reavăn, iar tu, prin neștiute spații, vei mai auzi - ca un ecou - bătrânu-i glas. (Selecție din volumul de versuri: „Vibrând pe clape de lumină. Vibrating on keys of light”, Editura Anamarol, 2012) DATE DESPRE AUTOARE GEORGETA
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
un cuvânt că ești un om binecrescut. Este adevărat că, acum ca și altădată, pentru mulți dintre semeni civilitatea înseamnă doar o mască agreabilă și zâmbitoare, pe care o poartă cu eleganța unor oameni de lume și sub care-și dosesc cu dibăcie hăurile minciunii și ipocriziei, lăcomiei și zgârceniei, necinstei și neomeniei. Dar la fel de adevărat este că oamenii normali dintr-o societate echilibrată nu așteaptă să li se impună o conduită civilizată prin admonestări, amenințări, amenzi și instituții corecționale, și
NEVOIA PRESANTĂ DE CIVILITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345701_a_347030]
-
ele în noaptea dintre ani. Nu-ți răvăși sufletul cu atâtea încercări, iubirea mea există doar sub formă de lacrimă și-ți curge câteodată rece pe sâni. În afara pădurilor care urcă sub creste, numai cocoșii de munte îți cântă iubirea, dosită de cetina verde. Referință Bibliografică: Femeia munților / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FEMEIA MUNŢILOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356392_a_357721]
-
am stat aici neclintită. Îndurător mă iartă Dar nu uită să-mi mărească Datoria față de obște cu încă o sută de ani. Nu știu dacă sunt ochii, urechea sau mâna lui Dumnezeu sau toate împreună. Uneori întârzâiem la o bere Dosită din întâmplare și acum mă întreb de mâna cui Și-mi povestește depre facerea lumii. Adorm ca și orice truditor obosit. Niciodată nu-l văd venind sau plecând Doar mă trezesc cu El alături. Oamenii urcă și coboară muntele Ei
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
LAN doar apă plată! Niște sfinți fără vicii! Nici de fumat nu i-am vazut să fumeze și nici de mâncat nu au mancat nimic! Or fi început postul paștelui! Ba să nu mint, l-am ochit pe domnu’ GMV dosind doi mici în portofel! Poate pentru pisică de-acasă! La una dintre mese, mi-a atras privirea, un grup foarte vesel! Centrul atenției era simpaticul Savu Postelnicu, veșnic înconjurat de doamne frumoase și bine îmbrăcate! Ce mai, un adevărat Casanova
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
o rază de soare... atunci o umbră după care se ascunde privirea și îmbrățișarea caldă a mamei, poveștile bunicilor, râsul ca un clinchet de clopoțel a fraților mai mici, mulțimea de jucării prăfuite de timp și uitare, zecile de șotii dosite pe rafturile de amintiri. Aveam doar 5-6 anișori cănd părinții mei erau foarte ocupați ca întotdeauna cu lucrările agricole ale pământului- sursa principală de venit pentru familie. Aveau mare încredere în mine și de aceea când plecau la muncă mă
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
sunt prăjite și învârtite acestea. Panseluța are o droaie de puradei și stau toți într-o cocioabă aproape dărâmată, dar ea niciodată nu vine la vândut semințe fără unghii vopsite. A naibii, Panseluța! Când bărbatu-său o urmărește să nu dosească banii, ea-l batjocorește în gura mare chiar dacă acasă o așteaptă câteva perechi de palme date cu dosul. - Ce vrei? Stai cu mâna la buzunar păzindu-ți fericirea și mă urmărești pe mine? Du-te și tu și caută ceva
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
te-am numit comandant al armatei !...” Nepotismele au avut la Trujillo și conotații grotești ori indulgențe notorii, ca atunci când „și-a făcut fiul colonel la șapte ani și general la zece ani”(3) sau închizând ochii atunci când nevastă-sa își dosea bani în conturi din străinătate, îndoindu-se de siguranța politică a soțului, moment surprins abil în romanul „Sărbătoarea Țapului” de Mario Vargas Llosa:”...îi ceruse lui Chirinos să-i transfere cinci milioane de dolari în Elveția; acum încă un milion
LIDERI DE FILM – O CAPODOPERĂ SEMNATĂ DE PAUL POLIDOR de DAN MATEI AGATHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357799_a_359128]
-
emisiilor germinatoare, marii scriitori, de la Tolstoi pînă la Balzac, s-au înșelat în privința principiului generator de energie, pentru că, pînă la urmă, ordinea firească ar fi alta, să punem pe rafturile ușor accesibile cele mai secrete dorințe ale noastre, și să dosim falsele aspirații ale trăirilor animalice în cele mai absconse cotloane ale memoriei, pentru ca nimeni să nu-și mai amintească de ele. Dacă s-ar fi uitat spre fereastră, pe deasupra gleznelor ei care o dureau pînă la umilință, Adelina l-ar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]