433 matches
-
pe care nu o acceptă, pentru că nu a descoperit-o prin efort propriu. Spune Nicolae Țurcan: Îndoindu-se de propria revoltă pe care o consideră "o credință pe care o îmbrățișez fără să cred în ea", precum altădată Stavroghin, personajul dostoievskian, Cioran nu este sigur nici de "nepăsarea față de mântuire", căci spune: "dacă aș fi sigur, aș fi de departe omul cel mai fericit din câți există"58. Cioran nu are încredere decât în ceea ce el însuși descoperă, el verifica totul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cer stăpânește Binele (Dumnezeu în religie), iar Râul domnește acolo, jos, în măruntaiele pământului. Râul, în văzul tuturor, mai putin Fernando, care are curajul să înfrunte adevărul, guvernează lumea. Obsesia lui Sábato pentru "omul concret" are ca finalitate Tunelul, român dostoievskian despre singurătate, neliniști, comunicare și ironii terifiante. Metafizica speranței pe care o propune Sábato nu exclude, ci chiar presupune cum remarcă hispanistul român Paul Alexandru Georgescu o exuberanta demonologie. În soteriologia lui Sábato, râul constituie marele și obsedantul obstacol, forța
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Castel, pictorul ermetic din Buenos Aires, "oraș rece și străin", dar care implică deja un element de bază surprinzător, pentru că Pablo Castel, amantul dezamăgit ce-și omoară iubita, nu ucide, ca la alți autori de crime pasionale, cartezian, "deși" iubește, ci dostoievskian, "fiindcă" iubește. Și aceasta, precizează Sábato, deoarece, pentru pictorul Castel, a iubi și a ucide "se înșira în continuare pe linia aceleiași sete de absolut"86. Castel își asasinează amantă și își mărturisește faptă, ca și cum ar fi vorba despre cel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Noica, n.n.], sufletul acestei aventuri donquijotești, îi aduci un omagiu pe măsura delirului său admirabil. Am terminat emoționat lectura, mai ales după partea a doua, cea care începe la 3 octombrie 1980 cu observațiile lui și se termină cu scena dostoievskiană de la pagina 232. Portretului care urmează, și care anunță despărțirea și chiar ruptura, nui lipsește, desigur, nota patetică. Prin asta Jurnalul depășește limitele sobre ale unui text filozofic, în schimb își dezvăluie adevărata intenție: căutarea de sine. Crima care i
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru ca toți să o poată înțelege.“ (G. Larroux, Le Réalisme) - Diversitatea modelelor realiste: realismul obiectiv (de observație: Comedia umană de Honoré de Balzac; romanul balzacian Enigma Otiliei de G. Călinescu; realismul dur al lui Liviu Rebreanu - Ion, Răscoala); realismul psihologic (dostoievskian, proustian, Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război); realismul de proiecție lirică, mitică (Baltagul - Mihail Sadoveanu) etc. În secolul XX, se lansează concepte cul tu rale și doctrine raportate explicit la realism. Astfel, suprarealismul tinde să depășească
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs etc.), întinderea (roman epopeic, ciclic, romanfluviu) sau particularitățile discursului narativ
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
apariția motivului dublului, a conflictului dintre aparență și realitate și a unei întrebări fără răspuns: care dintre cei doi este adevăratul Manuel Darie? Teribila încleștare finală pentru supremația uneia dintre cele două voințe lasă cale liberă spre o posibilă alunecare dostoievskiană în nebunie sau într-o realitate a fantasmelor. Personajele adevărate ale romanelor lui M. sunt ideile. De altfel, el își recunoaște apetența pentru lumea artei, despre care crede că potențează vitalitatea romanelor. Simte că iubește „cu o durere pur mintală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
din perspectiva interpretării sale. S-a ajuns până acolo încât doi dintre cei mai de seamă cunoscători ai operei slaviciene să susțină opinii diametral opuse. Suntem puși, parcă, în situația cel puțin bizară de a alege între un Ghiță "puternic, dostoievskian" pentru care "omorul are mai ales înțelesul unui act de dragoste, ba chiar și de paternitate"72 și un Ghiță slab, "de un tragism fără nimic măreț"73 al cărui joc duplicitar e perceput doar la prima vedere încărcat de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mi-ai spus-o tu mie asta la vreme!? zise ea înăbușită de plâns, și-l cuprinse cu amândouă brațele). Îi spune chiar că n-ar fi ucis-o dacă și-ar fi găsit adversarul alături de ea. Nu e nimic dostoievskian aici. Gestul final al lui Ghiță se vrea a fi unul reparatoriu pentru ea când de fapt este pentru el. Împingerea Anei în brațele sămădăului e simulacrul lui de "catharsis", încercarea lui de a se elibera de refulările pe care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se sinucide: Să nu fie învinuit nimeni, eu singur. Eroii tragici trăiesc sub semnul acestei afirmații o întreagă existență de care nu se dezic prin vorbe sau fapte. E motto-ul lor ființial. De la Dimitri Karamazov la Raskolnikov, personajele tragediilor dostoievskiene știu să recunoască și să accepte o înfrângere în conștiință. Ea aduce cu sine o schimbare radicală a eroului, dar "orgolioșii subteranei" au puterea de a renunța la tot, inclusiv la sinele de altădată. Procesul prin care Dimitri e condamnat
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din perspectivă stilistică („...stilul său excesiv impresionist, ornat înadins, decorativ, deci răsucit, cârlionțat și deloc epic, e oricum un stil dificil.” 5Ă, Gib Mihăescu este scrutat din perspectiva universului moral și tematic. Multe scene și pasaje au „factură și forță dostoievskiană”, autorul sugerând o evoluție viitoare ce-l poate arăta drept „cel mai înzestrat dintre romancierii noștri de școală rusească.” 6 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 133 2 idem, p. 135 3 Pagini de critică literară, vol. I
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de romanesc, de cursul intrigii, de palpitantul deznodământ. Suspendarea intenționată a acestuia în cele zece povestiri are efectul unei amăgiri tot mai amare, de dragul eternului incipit, aliment și remediu al nemântuitei noastre dorințe de epic, de aventură decameronică, poescă, borgesiană, dostoievskiană, kafkiană, proustiană ș.a.m.d. Dar, vai, toată această suită ilustrată de stiluri, abordări, atitudini existențiale și imaginare reprezintă deja un repertoriu clasat, adică un impas pentru posteritatea narațiunii. Calvino, focalizând acele texte, începe romane pe care are puterea să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
necugetate, excesive, al căror rezultat este de fiecare dată eșecul. ,,Agentul’’ satanic ca resort intim al stării de transă căreia îi cade victimă individul uman, în speță tânărul neinițiat, cuprins subit de patima jocului de noroc, este tema fantastică tipic dostoievskiană a scrierii. Opera este creată utilizând narațiunea la persoana a treia și cele câteva indicii cu privire la acțiunea forțelor malefice, elemente care sunt figurate sunt presărate în trecere. Această alternare între relatarea pățaniilor unui ingenuu și intervenția acestor puteri oculte este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
treburile altora, trăiește în imaginație, divaghează mult și, s-ar spune, superior vârstei și pregătirii sale intelectuale. Tânărul care îmbrățișează cauza altora își caută de fapt un drum, un model, o „linie de plutire”. Valeriu Cristea, care recunoaște în „adolescentul” dostoievskian modelul protagonistului din Intermediarul, apreciază „ordinea cavalerească” propusă, întrucât „cavalerismul, prietenia, eroismul și, desigur, iubirea reprezintă reperele esențiale, declarate, ale câtorva din eroii principali ai cărții”. SCRIERI: Victorie clandestină, București, 1977; Tratat despre oaspeți, București, 1979; O pasăre văzută de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a putut vizita nimic. M-a rugat să vă Smerdiakov, eroul dostoievskian. La Muzeul din Suceava, unde am fost Încadrat, o atmosferă stranie, un amestec de oameni harnici și mai puțin..., care-și cunoșteau bine interesele personale, țineau la ei Înșiși și nu pregetau să intimideze pe alții. Prin tăcere, muncă acerbă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
un stilist precar. Autorul demonstrează că pentru Dostoievski frumosul este o valoare fundamentală, ca autoafirmare a omului în lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
etice ale credinței, considerate de romancier nu teologal, ci filosofic (normele morale - conștiința, fericirea, binele), valorile gnoseologice, care pun problema răului instaurat în gândirea reflexivă ca rezultat al „conștiinței sfâșiate” (cunoaștere rațională și intuitivă), în sfârșit, valorile estetice ale paradigmei dostoievskiene, întemeiată pe echivalența frumos-Hristos- ideal (specificul artei ca fenomen al conștiinței). Două subcapitole ale cărții analizează cursul lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea dostoievskiană și contribuția lui Valeriu Cristea la cercetările asupra scriitorului rus. SCRIERI: Poetica lui Dostoievski, București, 1987; Frumosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
gândirea reflexivă ca rezultat al „conștiinței sfâșiate” (cunoaștere rațională și intuitivă), în sfârșit, valorile estetice ale paradigmei dostoievskiene, întemeiată pe echivalența frumos-Hristos- ideal (specificul artei ca fenomen al conștiinței). Două subcapitole ale cărții analizează cursul lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea dostoievskiană și contribuția lui Valeriu Cristea la cercetările asupra scriitorului rus. SCRIERI: Poetica lui Dostoievski, București, 1987; Frumosul pur. Poetici clasice și moderne, București, 2000; Dostoievski: Quo vadis homo? Sensul existenței și criza civilizației, București, 2000. Traduceri: Dostoievski despre literatură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
lui Gib. I. Mihăescu ar evolua între problematica erotică și cea socială, preponderentă fiind cea dintâi. Originalitatea scriitorului rezidă, afirmă G., în cultivarea romanului de analiză psihologică, scris la persoana întâi, axat pe un univers obsesional bine surprins, de sursă dostoievskiană, și pe prezentarea mediilor sociale într-o manieră tipic caragialiană. Alte lucrări, consacrate literaturii române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au destinație didactică, prezentând cronologic orientări și autori. SCRIERI: Gib I. Mihăescu, București, 1984; Evoluția liricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
pe Iankel - „evreul arhetipal al literaturii ruse” <endnote id="(455, IV, p. 70)"/> -, a fost preluată de Dostoievski (Amintiri din casa morților, 1862), de Cehov (Stepa, 1888) și chiar de Isaac Babel (Cavaleria roșie, 1926), confirmând o dată În plus aforismul dostoievskian : „Noi toți am ieșit din Mantaua lui Gogol”. În cursul secolului al XIX-lea - sub influența curentului de modernizare și de reformare a iudaismului din centrul și estul Europei (Haskala) -, unii dintre evreii din Moldova, mai ales tineri, au adoptat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iași În 1741 (193), iar altul, „Avram ținbălar”, este Înre gistrat printre „jidovii ot târgul Cernăuțului”, Într-un recensământ din 1774 al populației din Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal și scripcă”. E drept că aceștia sunt angajați doar pentru că lăutarii țigani nu sunt disponibili (Frații Karamazov, 1879-1880). Un lăutar evreu, polono-lituanian, de Început de secol XIX este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiecare român. Este o atitudine care lipsește poporului nostru, cum istoria supunerii la rău o spune. Spiritul civic de revoltă al scriitorului când acesta există e fapt singular și ineficient în raport cu o mulțime gata de servitute voluntară, ca în povestea dostoievskiană a Marelui Inchizitor, o supunere însoțită de vaiere în surdină, contra puterii politice devenită stat. Chiar dacă scriitorii resping tirania "corectitudinii politice", politicienii o acceptă și amețesc poporul cu demagogia ei. În eseistica occidentală, political correctness a devenit subiect de pamflet
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ar fi dorit", fără a ținti profitul ori recunoașterea. Surprinzător, succesul este asigurat prin seriile dedicate noilor Fantastic Four sau Spiderman, în care eroii sunt mai realiști, mai relevanți (Spiderman fiind sugestiv denumit de către Jacques Goimard și Claude Aziza "personaj dostoievskian într-o lume paranoică"654), vorbind "ca oamenii", păstrându-și caracterul și confruntându-se cu probleme palpabile (Fantastic Four își pierd sediul pentru neplata chiriei, Spiderman este hăituit de către propria sa identitate și se găsește într-o continuă încordare schizoidă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar nuanțată altfel, o are și Lev Șestov, care susține că întreaga operă dostoievskiană se împarte în două etape : înainte și după Însemnările din subterană ; în momentul scrierii Însemnărilor, spune Șestov, „în sufletul lui Dostoievski a avut loc una dintre cele mai teribile crize pe care este în stare să și le pregătească și
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]