227 matches
-
ridicat de la 33% la 70% între 1964 și 1974; nemulțumirea cu privire de funcționarea statului și a administrației publice a evoluat de la 35% la 83%, iar opinia negativă asupra competenței și loialității decidenților politici a crescut 22% la 66% (Sondaje Doxa). Pe parcursul anilor 1992-1994, ziarele italiene au relatat zilnic pe pagini întregi vicisitudinile acuzării corupției. Niciodată în istoria democrațiilor europene acestea nu au avut o clasă politică care să fie mai umilită decât cea italiană pe parcursul acestor 30 de luni. Nu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
reforma", acceptând implicit legitimitatea regimului. Proporția celor care aleg "acțiunea revoluționară", contestând legitimitatea, a variat de la 6% la 10% (doar de două ori, în 1976 și în 1977 s-a atins nivelul de 12%) . Potrivit numeroaselor sondaje conduse de către Institutul Doxa, majoritatea italienilor a admis că este mai bun un Parlament mediocru decât să nu existe niciun Parlament. În aceleași sondaje, aceștia au denunțat "multiplicitatea partidelor ca sursă a problemelor" recunoscând în același timp că "partidele sunt indispensabile în țările democratice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
și oameni nu se conformează (acestui criteriu - n.a.), ci că între cele două se produce o sciziune. Comerțul curent, natural, naiv, cu oamenii și lucrurile e nedeterminat, imprecis, variabil, plin de contradicții inconștiente, incoerent - și cade sub semnul aparenței, al doxei. Grija față de suflet descoperă această dualitate: pe de o parte doxa și pe de alta idealul unității. El descoperă deopotrivă dedublarea și imuabilul, ceea ce se schimbă și ceea ce e precis - cele două descoperiri fiind în aceeași măsură fundamentale. Grija față de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cele două se produce o sciziune. Comerțul curent, natural, naiv, cu oamenii și lucrurile e nedeterminat, imprecis, variabil, plin de contradicții inconștiente, incoerent - și cade sub semnul aparenței, al doxei. Grija față de suflet descoperă această dualitate: pe de o parte doxa și pe de alta idealul unității. El descoperă deopotrivă dedublarea și imuabilul, ceea ce se schimbă și ceea ce e precis - cele două descoperiri fiind în aceeași măsură fundamentale. Grija față de suflet este descoperirea celor două posibilități fundamentale ale sufletutului, a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și poate mai ales) dacă recurge la sprijinul tradiției - se transformă într-o apologie a nedreptății. Avantaje, recompense etc., toate țin de o percepere exterioară a dreptății, de opinia comună (sensibilă la aspectul imediat vizibil al lucrurilor), de părere - de doxa. Ce poate fi opus acestei stări de lucruri? O examinare a dreptății pentru ea însăși. Numai că dreptatea este o virtute a sufletului și, prin urmare, examinarea dreptății va trebui să fie - în același timp - o examinare a sufletului. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care se mișcă - neuniform - sub incidența unor principii imuabile) și aceea a derelicțiunii lumii care, ea însăși, e reflexia neîngrijirii sufletului. Ceea ce caracterizează sufletul este mișcarea, însă această mișcare nu e una aleatorie, ci una orientată - ea descrie parcursul de la doxa (domeniul lumii indeterminate) la episteme (domeniul principiilor și al clarității). În măsura în care parcurge acest traseu, sufletul „participă” la ordinea eternă a lumii și devine nemuritor (de unde, evident, problema preexistenței și a posterității sufletului tematizată în Phaidon). Merită observat faptul că această
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sine în ordine); nu la fel de limpede este și la ce ajunge el, Socrate, nu Platon. Nu e mai puțin adevărat că Diotima însăși lasă cel puțin două probleme suspendate în legătură cu demonul ca ființă intermediară, Eros având statutul opiniei adevărate (orthé doxa): omul este (în definitiv și definitiv) o entitate carentă întrucât dorința este expresia și semnul carenței (lipsei). Eros nu este de esență divină pentru că, fiind dorință, este și el carență. Nu este însă nici om, căci e născut din zei
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pp. 45-46). Cf. Banchetul, 199e. Cf. Gorgias, 486e; Criton, 47e. Cf. Euthyphron, 5d; 6d. Cf. Phaidon, 100b. Cf. Republica, 596a. Cf. Banchetul, 211a-b, trad. Petru Creția. Cf. ibidem, 201c-d, trad. Petru Creția. Cf. Petru Creția, loc.cit., p. 47. Orthé doxa, întrucât nu propune un adevăr demonstrat, nu este nici adevărată, nici falsă. E vorba de nici-nici, nu de și adevărat/și fals, de și-și. Adică Eros este nici una, nici alta în același timp, dar poate fi și una și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
crítica, http://transform.eipcp.net/ transversal/0806, publicat de: eipcp European Institute for Progressive Cultural Policies, http://www.eipcp.net, editori: Aileen Derieg, Marcelo Expósito, Birgit Mennel, Raimund Minichbauer, Stefan Nowotny, Gerald Raunig Wacquant Loïc, "Critical Thought as Solvent of Doxa", în transversal 08/06: critique kritik crítica, http://transform.eipcp.net/transversal/ 0806/wacquant/en Abstract Visual studies represents a research field, relatively recently emerged, from the end of the last century, characterized by its critical and interdisciplinary position. Considered
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Minichbauer, Stefan Nowotny, Gerald Raunig. 187 Judith Butler, "What is Critique? An Essay on Foucault's Virtue", în transversal 08/06: critique kritik crítica, http://transform.eipcp.net/transversal/0806/ butler/en 188 Loïc Wacquant, "Critical Thought as Solvent of Doxa", în transversal 08/06: critique kritik crítica, http://transform.eipcp.net/transversal/0806/wacquant/en 189 Irit Rogoff, "From Criticism to Critique to Criticality", în transversal 08/06: critique kritik crítica, http://transform.eipcp.net/transversal/0806/rogoff 1/en
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pertinente", Cahiers de linguistique française, nr. 17, Université de Genève, 1995. - MOESCHLER, Jacques, REBOUL, Anne: Pragmatique du discours, Paris, A. Colin, 1998. - SARFATI Georges-Élia: "L'analyse du discours et la question du texte: l'horizon du sens commun et de la doxa", în D. Maingueneau et R. Amossy (ed.), L'analyse du discours dans les études littéraires, Cerisy-Presses universitaires du Mirail, 2003: 429-438. - STATI Sorin: Le Transphrastique, Paris, PUF, 1990. A. VAN DIJK, Teun: "Grammaires textuelles et structures narratives", în C. Chabrol
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
problema validității mai mult decît cea a adevărului enunțurilor: un enunț (o Rd) este dat ca valid în funcție de locutor (EU-valid), în funcție de intorlocutorul sau interlocutorii săi (VOI-valid), în funcție de ceilalți (delocutivi EL/EI/EA/ELE-valid), de toți (NOI-valid) sau în funcție de opinia comună, doxa maximelor, proverbelor și dictoanelor (SE-valid)5. Greutatea validității enunțurilor care leagă o Rd [ A] și un PdV [B] este un aspect esențial al valorii sale argumentative [C1] și al valorii sale ilocuționare [C2]. Putem rezuma aceasta printr-un triunghi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
punct de vedere (PdV). Descrierea este de ordin perceptual, adică fondată pe o mărturie prin evidența sensibilă a observației vizuale comune. Întreaga descriere este aparent factuală și se prezintă sub forma unui adevăr general admis (tu cu valoare de adevăr), doxa subliniată prin prezentul iterativ. Secvența se deschide cu o ezitare categorială și temporală (falsul subiect tu și prezentul continuu, dilatat în raport cu momentul enunțării, introduc un obiect de discurs al cărui determinant anumite semnalează caracterul nedefinit). Textul fiind inserat în secțiunea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Milner și N. Ruwet (ed.), Paris, Seuil, 307-351. SABATINI Francesco 1990: La communie azione e gli usi délia lingua, Torino, Loescher. SARFATI Georges-Élia 2003: "L'analyse du discours et la question du texte: l'horizon du sens commun et de la doxa", L'analyse du discours dans les études littéraires, D. Maingueneau și R. Amossy (ed.), Toulouse, Cerisy-Presses universitaires du Mirail, 429-438. SAUSSURE Ferdinand DE [1915, 1967] 1998: Curs de lingvistică generală, trad. Irina Izverna Tarabac, Iași, Polirom. - [2002] 2004: Scrieri de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de presă"). 55 Pentru o mai fidelă reproducere a ritualului, vezi James George Frazer, Creanga de aur, vol. IV, nr. 1043 din bpt, Minerva, 1980, pag. 160-161. 56 Asupra acestora a scris pagini memorabile. Vezi textul despre BIZUTAJ din Eros, Doxa&Logos (cunoscut versiuni (re)construite progresiv în 1995 și 2004). Varianta finală "Ambivalența practicilor de inițiere violentă", apărută în 2014 în Explorări...(Opera Magna, Iași, vezi pp. 153-243) cunoaște o eflorescență a corpului (cavernos) al textului remarcabilă și invită la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
presupunând ordinea „idei-lor” și pe aceea a „obiectelor matematice”, iar al doilea lucrurile și umbrele, pe măsură erau și operațiunile sufletului: inteligența (noesis),discursivitatea (dianoia), în-credințarea (pistis), și iluzia (eikasia) (511e). Epistéme sunt doar achizițiile primelor două; celelalte țin de doxa,pentru că nici chiar lucrurile, necum umbrele - skiai, imagini ale lor,nu-și sunt suficiente ontologic. Prin urmare, convingerea privitoarela ele, ca în cazul aceleia retorice, nu se întemeiază pe cunoaștere.Ceea ce mai curând nu este decât este, nu poate fi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Folosind prezentul cu valoare absolută și generală, precum și pronumele SE, din punct de vedere referențial, locutorul (L) se delimitează de un enunțător lipsit de precizie și gol de referențialitate. Propoziția " Se poate descoperi aici..." apare în cadrul unei validități generale (validitatea doxei), într-un univers pe care prezentul absolut și indicatorii de generalitate ("în general", "pe scurt, tot ceea ce, în principiu...") îl marchează diferit de cel al locutorului-enunțător. Proprietățile atribuite copertei a patra nu sînt contestate de locutor, însă el nu și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
plan textual, din enunțarea și valoarea validității generale a celor treisprezece propoziții. De fapt, lipsa asumării enunțiative, apropiată de cea a proverbului sau a maximei, permite locutorului (= editorului) să prezinte fiecare enunț ca pe unul asertat, dincolo de persoana lui, prin doxa (opinie acceptată sau sens comun), element al unei formațiuni discursive în care un enunțător generic conferă propozițiilor o validitate generală; ele sînt "GENERAL-adevărate", ca să reluăm o expresie pe care A. Grésillon și D. Maingueneau (1984) o împrumută de la A. Berrendonner
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
blondă și natura independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze. Spre deosebire de enunțul precedent, Locutorul nu este asimilat enunțătorului, nu își asumă responsabilitatea aserțiunii; nu afirmă adevărul din "Ea este diferită", doar îl menționează. Enunțătorul este doxa, părerea generală, acel SE de la A. Berrendonner (1981, p. 40). ATÎT DE modifică prima reprezentare discursivă (Rd1) legată de starea de posibil echilibru sugerată de primul paragraf (propoziția P). El semnalează și elementul care declanșează povestirea: Rosary este atît de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
capacitate de ajustare la starea moravurilor. Aceasta este întotdeauna într-un fel magică. Dar numai ea conferă adevărata legitimitate, valoarea sa spirituală oricărei puteri: politică, economică sau simbolică. În termeni obișnuiți, ,,identificarea" cu spiritul timpului necesită, prin urmare, distanțarea față de doxa dominantă, această "opinie" mai mult sau mai puțin doctă al cărei motor principal este slăbiciunea sau lașitatea. "Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
totalitate. În același timp, știm de asemenea că dacă adâncul este un fund, este în egală măsură un fond. O comoară în care putem fora. Poate că acolo se află sursa ciudatei vitalități contemporane. Desigur, pe de o parte împotriva doxei gândirii stabilite, acest adânc (fund, fond) care renaște ne învață că "fericirea", această idee nouă după Saint-Just, nu este un ideal esențial. Că mântuirea, de esență iudeo-creștină, este abstractă, că securizarea existenței provine dintr-o orientare mercantilă. Dar, pe de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu aceste noi practici sexuale, eșanjisme, concubinaje, "perversiuni" diverse care își afirmă cu dezinvoltură dreptul la existență. Același lucru în ceea ce privește munca, proiectele pe termen lung, prevalența rațiunii, credința în mitul progresului. Aceste elemente de bază ale interpretării "cristo-teologice", apoi a doxei "matematico-tehnice" a modernității (M. Heidegger) sunt cu ușurință deturnate sau ocolite. Ceva care într-o interpretare era considerat ca un rău, ca Răul, devine parte integrantă a realității societale. Iar lamentările nu schimbă cu nimic situația. Într-adevăr, în societățile
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fermă și decisă. În fața excomunicării care îl lovea, Spinoza nu înțelegea să răspundă cu proteste vane: rixas prorsus horreo, ci a bravat cu serenitate edictele inchizitoriale și ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu, să continuăm să defrișăm în jurul individualismului modern: acela al unui individ rațional care se domină și domină lumea, logică
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
locuința sa. La această lume. A se adapta, tragic, la o lume și la o existență a căror finitudine o cunoaștem. La care, totuși, ne adaptăm, de bine, de rău. Așa cum o spune René Char, "locuiesc o durere". Și contra doxei, această opinie savantă (creștină, occidentală, modernă) a surmontării, ne descurcăm. Această "descurcare" este prezentă în fiecare zi: ne acordăm cu ceilalți membri ai tribului. Și este frapant să observăm extraordinara toleranță care prevalează în multiplicitatea relațiilor sociale, juvenile în special
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vedere, imaginea fiind umbra de pe peretele peșterii la care au acces prizonierii 76. În opinia filosofului antic, deși umbra ideii este singura modalitate de cunoaștere, ea nu este decât o copie imperfectă a Lumii Ideilor 77, imaginea fiind înțeleasă ca doxa, care desemnează umbrele și reflexiile lumii inteligibile. Fiind o copie, imaginea nu se poate ridica la nivelul modelului, Alain Besançon susținând că imaginea platoniciană indică "o participare la model, dar diminuată, căci rezistența materiei nu poate fi niciodată complet anihilată
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]