202 matches
-
câte 30 de minute fiecare. Mihail Diaconescu premiat, la sfârșitul anului 2011, de către Academia Română Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu a fost distins cu premiul Academiei Române "Mircea Florian", secțiunea filosofie, pentru tratatul său "Prelegeri de estetica Ortodoxiei", publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, din municipiul Iași, în anul 2009, bucurându-se de Prefața - Studiu a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu. Pe data de 15 decembrie anul 2011, într-o atmosferă de mare solemnitate, s-a desfășurat
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
sunt ele gândite și percepute în zilele noastre. Premiul pentru filosofie acordat de Academia Română Domnului Profesor Mihail Diaconescu încununează o creație teoretică fundamentală, una dintre cele mai importante realizate în istoria esteticii românești și europene ... Cu alte cuvinte, datorită Editurii „Doxologia” din Iași, instituție de înalt prestigiu, care prin toată activitatea sa marchează în mod profund și definitiv, evoluția culturii și spiritualității autentice românești, ampla sinteză teoretică „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, elaborată de Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, a apărut
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
în întreaga lume prin operele unor mari, adânci și profunzi gânditori și autori ... Încheiere Cu alte cuvinte, Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, pe care ținem să-l felicităm pentru această lucrare „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, ediția a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2009, cu o Prefață - Studiu, semnată de Domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu - și pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească mințile și sufletele și cu
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
pe cele de ordin cultural, spiritual și cărturăresc!... Dumnezeu să îl binecuvânteze, să îl ajute și să-i poarte de grijă! Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Semnal editorial și publicistic: Mihail Diaconescu - Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediția a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2009 ... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
înțelepțească pe toți cei implicați în această dezbatere. Este necesar a aborda cu discernământ provocările împreună-viețuirii în Biserică, în vederea păstrării unității întru Adevăr și a comuniunii de iubire între mădularele acesteia. Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor (Cf. http://www.doxologia.ro/arhiepiscopia-iasilor/comunicat-de-presa-legatura-cu-reactii-ale-unor-credinciosi-din-mitropolia - 13.08.2016/15.09.2016). În loc de încheiere sau epilog - Să păstrăm pacea și unitatea Bisericii În ultima perioadă, au avut loc unele manifestări publice ale unor persoane, care, în duh lumesc și agresiv, au acuzat și
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
primiți, primeniți cu iubire pe măsura căderilor lor; de la fratele fiului rătăcitor - că putem deveni „mici”, cu toată credința noastră arătată, dacă nu îi înțelegem pe cei care au păcătuit dar au avut forța să-și revină... (Cf. http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/parabola-fiului-risipitor-interpretare-pedagogica - Prof. Univ. Dr. Constantin Cucoș). Dr. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Câteva referințe moral - spirituale și duhovnicești - educative cu privire la Pilda/parabola Fiului Risipitor - Evanghelia de la Luca - cap. 15, verset. 11-32... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
Suntem răi și cu păcate de moarte, dar nu deznădăjduim de mântuirea noastră, alergând și la sprijinul tău. Roagă-te, Sfinte Părinte Noule Antonie și pentru noi, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea lumii către Hristos. Amin. (Cf. http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-cuvios-antonie-de-la-iezerul-valcea - 22.11.2016). Material documentar, întocmit și redactat de către Dr. Stelian Gomboș https://steliangombos.wordpress.com/ Referință Bibliografică: Viața, petrecerea, nevoințele, minunile, sfârșitul pământesc și Acatistul Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii - 23 Noiembrie... / Stelian Gomboș
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
we-țe:eq (Ps 85,12) - ‘emeÖ ó-țe:"q"h (Zah 8,8). Cel de-al treilea nume, ’ElohQy ’"mQn, este mai frapant, întrucât în această sintagma este substantivizat un adverb 217 folosit de obicei în promisiuni solemne sau în finalul doxologiilor (e.g. Dt 27,15-26; Ps 41,14; 72,19; 89,53; 106,48), cu sensul: „cu adevarat!”, „așa să fie”. Formă ’ElohQy arată că e vorba de o anexiune și prin urmare ’"mQn devine aici substantiv. Semnificația construcției ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sângurul Dumnezău” (SC); „unuia șPreaînțeleptuluiț Dumnezeu” (Blaj); „singurul Dumnezeu”; „unicul” (1Tim 1,17) (BVA); „singurul Dumnezeu” (G-R, BS, C); „solus Deus” (Vg); „le seul Dieu”, „l’unique Dieu” (1Tim 1,17; Iuda 25) (BJ); „the only God” (RSV). Contexte: - În doxologia de la sfârșitul Epistolei lui Iuda: mónÄi theÄÎi sÄteri hQmÄÎn... dóxa..., „singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru... slavă...” (BVA) - În doxologia din 1Tim 1,17, într-o aglomerare de epitete: tÄÎi dè basilež tÄÎn aiÀnÄn, aphthártÄi aorátÄi mónÄi theÄi, timg kaì dóxa...: „iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); „solus Deus” (Vg); „le seul Dieu”, „l’unique Dieu” (1Tim 1,17; Iuda 25) (BJ); „the only God” (RSV). Contexte: - În doxologia de la sfârșitul Epistolei lui Iuda: mónÄi theÄÎi sÄteri hQmÄÎn... dóxa..., „singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru... slavă...” (BVA) - În doxologia din 1Tim 1,17, într-o aglomerare de epitete: tÄÎi dè basilež tÄÎn aiÀnÄn, aphthártÄi aorátÄi mónÄi theÄi, timg kaì dóxa...: „iar Împăratului veacurilor, nemuritorului, nevăzutului, unicului Dumnezeu, cinste și slavă...” (BVA) - În celebra definiție a vietii veșnice din În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la bunătate. 3.2.1.6. Stăpân 3.2.1.6.1. basileús: Împărat (toate traducerile românești menționate); „Rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). În Mt 5,35 Ierusalimul e numit pólis to¤ megálou basiléÄs: „cetatea marelui Rege”. Iar în doxologia din 1Tim, 6,15-16 Dumnezeu este preamărit că ho makários kaì mónos dynástQs, ho basileùs tÄÎn basileuóntÄn kaì kýrios tÄÎn kurieuóntÄn, ho mónos échÄn athanasian, phÄÎs oikÄÎn aprósiton, hòn ežde oudeìs anthrÀpÄn oudè idežn dýnatai...: „fericitul și singurul Stăpânitor, Regele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume hristic, dar în două locuri îi este aplicat lui Dumnezeu-Tatăl: - În 1Tim 2,3, se spune: to¤to kalòn kaì apódeikton enÀpion to¤ sÄtQÎros hQmÄÎn theo¤i: „acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (BVA) - Doxologia care încheie Epistola lui Iuda (v. 25), din nou sÄtQr este apoziție pe langă theós: mónÄi theÄÎi sÄtQÎri hQmÄÎn dià IQso¤ Christo¤ to¤ kyríou hQmÄÎn dóxa...: „singurului Dumnezeu, Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă...” (BVA) În Noul Testament, mântuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Aristip. Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laerțiu la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu ține de o mecanică a repetiției pliată pe câteva fixații conservatoare, ci de fericitul acces la surse (din care ne-ar fi plăcut ca autorul nostru să se inspire mai adânc). Ortodoxia nu este conservator-orizontală, ci radical-verticală. În liturghie, doxologia nu face decât să înghită apofatic abisul lui Dumnezeu. Tradiția nu trimite la anteriorități, ci la rădăcini, deci spre izvoare. Tradiția nu te învață exhaustiv tâlcurile istoriei căzute, ci te previne asupra ispitelor risipirii sub vremi. Tradiția ne reamintește că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
infinită datorie. Experiența holistică a condiției tragice a umanității, de la Adam până la ultimii fii risipitori ai veacului, este rezervată, în ascuns, doar sfinților. Liturghia sfinților cuprinde, prin definiție, rugăciunea de pocăință și de mijlocire pentru întreaga lume, alături de euharistie și doxologie. Sfinții își interiorizează soarta lumii întregi. Precum Avraam, sfinții Îl întreabă pe Dumnezeu: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca și pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?” (Facerea 18, 23). În rugăciunile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șuetă sau anchetă. Părintele Teofil ne îndeamnă la rugăciune și la o viață trăită în curăție, cinste și recunoștință. Astfel, pe lângă rugăciunea de cerere - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” -, creștinul trebuie să adauge și doxologia: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrările Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Această rugăciune de slăvire este socotită de părintele Teofil „tunetul pământului” (p. 154). Anii de după Revoluție l-au pus pe părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în rostirea numelui lui Iisus se prelungește în bucuria nepieritoare de a mulțumi pentru darul necuprins al vieții. Aflat în starea de contemplație naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit. Contemplațiile duhovnicești sunt lipsite de echivocul emoțional al modernilor aflați în fața frumuseții naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Paștina, Mihai Sârbulescu. Îi apreciasem și eu intens activitatea, inclusiv mediatică (zeci de emisiuni radio-TV), de la Muzeul Țăranului Român (unde l-a adus Horia Bernea), cale de două decenii. I-am citit câteva cărți (eseuri creștine, interviuri cu prelați și doxologi, jurnal de drum la Sfântul Munte), îl știam o personalitate foarte prețuită în lumea Bisericii Ortodoxe Române, fervent ASCOR-ist în anii ’90, un temeinic admirator și exeget al lui Tarkovsky (despre care pregătește o carte impresionantă, după cum o arată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge“ din Paris, cu o teză despre Efrem Sirul, fostul inginer proiectant, absolvent de Energetică, având și diplomă de studii aprofundate în teologie ortodoxă. În sfârșit, zilele trecute i-a apărut Sarea pământului (Editura Doxologia, Iași), un volum masiv de evocări - sau, cum le spune el, „încrucișări, întâlniri, însoțiri“ -, care mi-a declanșat entuziasmul rândurilor de acum. Aproape o sută de chipuri ale Dreptei Credințe, sfinți, mitropoliți, preoți, monahi și monahii, pictori, scriitori, profesori, muzicieni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din eshaton 1. Tâlcuiește inspirat Scriptura nu cel capabil să-i refacă contextul cultural și politic, ci cel plasat în cutia de rezonanță metaistorică a revelației. Interpretul va pune atunci în lumină nu crizele logosului apofantic, ci infinitatea hiperbolică a doxologiei. Pentru aceasta e nevoie de o altfel de erudiție, dincolo de disciplina filologică și subtilitatea filozofică a inteligenței livrești. Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu o „demitologizare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
atinge maturitatea ultimă. Iată de ce porunca inițială de a “cultiva” grădina Edenului, deschide nesfărșitele perspective ale culturii. Ieșită din lumea culturală a mănăstirilor, asumăndu-și diversitatea anagogică a domeniilor sale, cultura reconstituie cu propriile mijloace “liturghia cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el este “o partitură muzicală, un imn minunat dedicat atotputerniciei creatoare”. “Slava ta, Hristoase, este omul pe care l-ai așezat ca poet al strălucirii Tale”. “Iluminat încă de pe pămînt
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
următoare, ceremonia în amintirea morților începe să fie celebrată nu doar pentru martiri, ci și pentru cei care au murit de moarte bună, fără legătură cu persecuțiile. Pe de altă parte, fiului îi revine datoria de a rosti kadish-ul, o doxologie aramaică, pentru tatăl sau mama decedată, pentru a-i salva sufletul de caznele lumii de dincolo. Kadish-ul nu face trimitere la moarte, nici la doliu, ci la înviere. Așadar, chiar și în aceste momente de tristețe, viitorul nu este îndoliat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de Landsheere, care reia o serie de sugestii ale înaintașului său Henri Piéron: Docimologia este știința care are drept obiect studiul sistematic al examenelor, în particular al sistemelor de notare, și comportamentul examinatorilor și al examinaților. Docimantica este tehnica examenelor. Doxologia este studiul sistematic al rolului pe care îl joacă evaluarea în educația școlară. Evaluarea, în sens restrâns ș...ț, merită deci un loc important în învățământ, din care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Aristip. Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laertios la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoică - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un magistru într-ale plăcerii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]