125,843 matches
-
prodigioși Dj și producători din lume. Cu peste 250 de piese și remixuri apărute sub numele său încă din 1993, “Doctorul” este mai puternic că niciodată și continuă să prescrie fanilor și iubitorilor de muzică din lumea întreagă - doză după doză din medicamentul sau. Portofoliul său vast, divers și într-o continuă creștere incluzând apariții la cele mai importante case de discuri (Sony, Virgin, Defected, Pacha sau Africanism pentru a numi doar câteva dintre ele), au fost primite cu brațele deschise
Queens Club Iasi [Corola-blog/BlogPost/94744_a_96036]
-
din viitor clipele incluse pretutindeni (aripioare de îngeri în supa dorinței) ni se transmit și ne inspiră Sugestie cu liniștea morții într-o mână și cu neliniștea vieții în cealaltă echilibrez partea nesupravegheată de nimeni încerc să însăilez strigătul singurătății doza mea de responsabilitate goliciunea mea tristă și neconsolată și sugerez oricui să renunțe
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
mai mare. Eu și Eu Nu mai visez Palmyra, nici lira lui Orfeu, Am locul meu pe creangă în Marele Oraș. Doar corpul - marcă bună, „54 H” - Pornește dimineața din ce în ce mai greu. Deși îi port de grijă: jogging, fitness, masaj, Femei (doza prescrisă), fibre, ginseng (la greu)... E dragostea supremă - cea dintre Eu și Eu - A noii episteme: Textul fără Mesaj. De ce-aș visa? O treabă de luzări, prostovani Ce n-aveau avioane, video, celulare... Modele depășite, cu softuri de copii
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
frântă, în căutarea întregului, sub norii haotici. - Să fiu eu Odette, din care Daimonul și-a făcut veșmânt de sărbătoare aruncat pe masa de operație, iar tu, lumina din care se-aude plânsetul meu. Ca și cum aș mânca hârtie Otrăvuri în doze ca pentru elefant mi s-au dat, amestecate cu grefe, pentru a mă păcăli, înainte ca lama cuțitului să-mi strălucească în față și să treacă prin lăuntrul meu. Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
echilibrului. Paradoxal sau nu, aceasta este atitudinea care s-a păstrat cel mai bine în memoria mea afectivă și după atâția ani nu pot să mi-l imaginez pe Boerescu făcând un comentariu fără să își picure măcar și în doze homeopatice soluțiile acide, de parcă cuvântul alcalin nu s-ar fi inventat și pentru el, pe Gârbea mângâind calin pe cineva pe cap și spunân-du-i cât de bine scrie sau pe Bănulescu declarându-se admiratorul pe viață al cuiva, cu excepția poate
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
a-mi gestiona timpul. Cred că, până la urmă, ai de ales între a te ocupa de propria ta operă și a acorda interviu după interviu. De altfel, știu eu cât e de important să-ți scrii opera ? Toate astea au doza lor de relativism. - De iluzie... - Sigur că există o mare parte de iluzie, așa că nu vreau să spun că modelul meu este mai bun decât al altora. Fericiți cei ce reușesc să le facă pe toate. În ceea ce mă privește
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
care realitatea este rearanjată, în așa fel încât să capete sens. Cu siguranță, istoria capătă mai mult sens în construcțiile noastre, decât are în realitate. De fapt, istoria este un exercițiu de coerență. Pentru asta, însă, trebuie să pui o doză de inteligență și trebuie să fii conștient tot timpul că o anumită deformare față de realitate se petrece. - Trebuie conștientizate limitele demersului istoriografic. - E complicat aici. Pe de o parte, trebuie să crezi în capacitatea ta de a afla adevărul sau
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
limitele demersului istoriografic. - E complicat aici. Pe de o parte, trebuie să crezi în capacitatea ta de a afla adevărul sau de a te apropia cât mai mult de el. Dar, în același timp, e bine să ai și o doză de relativism și să îți dai seama că nu ai, de fapt, cum să atingi adevărul în totalitatea lui. Trebuie să cauți să fii cât mai aproape de el, dar să rămâi conștient că există și alte abordări și că alții
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
pînă la ultima virgulă, deși, la un moment dat, afirmă: “Mă opresc și recitesc ce-am scris. Ce sînt ororile astea pe care le scriu despre mine și care-mi procură o evidentă plăcere?”... “Ororile” sînt, psihologic vorbind, livrări în doze homeopatice ale sinelui, mereu “transfigurate”, mereu propulsate pe orbita acelui cosmic “wonderful”... Destinul nostru este destinul miturilor pentru care am optat, zice Pintilie, evocînd parabola-mit a privitorului care, sedus de frumusețea unui peisagiu zugrăvit, pătrunde în interiorul lui, dispare după o
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
de ori sunt păstrate sau aruncate ca sarea care-și pierde gustul. Chiar dacă îi asistă crizele, teoriile, chiar dacă îi moșește devenirile, scriitura este prea fardată pentru intimitatea de care vorbeam. Am fost tentat să văd în Mai nimicul nostru o doză însemnată de narcisism. Fie că amintește de părinți, de Dumnezeu, prieteni sau politică - toate angajate într-o mișcare centripetă - jurnalul este dominat de un singur eu, al autorului. Numai că eul acesta a devenit un subiect sau un pretext pentru
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
feerie, făcîndu-se să se vorbească despre “moda poveștilor cu zîne”, Perrault s-a distins și delimitat de contemporanele sale printr-o formulă unică a poveștii, cu o scriitură foarte rafinată, elaborată, deosebit de densă, care a absorbit și a integrat în doze variate doar ce i se potrivea din curentele și módele timpului. El este, după cum se știe, autorul a trei povești în versuri și a opt în proză, corpus extrem de redus, dacă ne gîndim că alți clasici ai genului au reunit
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Cu multă onestitate își privește criticul activitatea din perioada comunistă. Atitudinea sa critică din acei ani ținea mai mult de ceea ce s-ar putea numi o stare mentală de normalitate, decît de închipuite strategii de luptă împotriva sistemului. O importantă doză de bun simț răzbate dintre rîndurile confesiunii: „Nu pot să spun că am făcut mizerie. Cu zece ani mai devreme, nu știu cum ar fi fost. Nu-i judec pe cei care, în anii ’50, cînd tunelul era abia la început, au
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
via Triunghiul Bermudelor... ...Cu senatorul George Pruteanu, unul din cei mai avizați degustători de partide politice contemporane, lucrurile au stat un pic altfel, moderatorul R.T. scăpând cu viață numai datorită obârșiei moldovenești a invitatului său, care inoculase acestuia o anumită doză de sentimentalism. Că, era vorba despre un ardeleano-bistrițean pur sânge, după ce i-ar fi aruncat în față eminescianul strigăt de luptă „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă” din Împărat și proletar, transferat în interes de vulcanism verbal în Scrisoarea III
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
de neputința ei, de promisiunile lui neonorate. Scenele și confruntările sînt întotdeauna în doi: soț-soție, soție-amantă, amantă-soț, soț-soție. Din cînd în cînd, o mașinuță teleghidată rătăcește prin scenă. Ciclul acesta rotund însumează suferințele și neputințele fiecăruia în relație cu celălalt. Dozele de cinism cresc văzînd cu ochii. Cei trei actori sînt foarte atenți la dozaje. Trei actori maturi pe care regizorul Peter Kerek se bazează. Dincolo de iluzia unui spațiu domestic, creată de decorul lui Andu Dumitrescu, se pătrunde în lumina întunecată
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
ca și absența, din comentariul revuistic, al criticilor de prestigiu din, hai să spunem, generația șaizeci și șaptezeci. Opinia publică este confuză, veleitarii și impostorii afluează în proporții îngrijorătoare, scriitorii adevărați și debutanții de talent au nevoie de o bună doză de paranoia pentru a rezista situației care pare a se eterniza. în plus... vechiul și vigurosul fatalism românesc care ne șoptește încă o dată că "totul e pierdut", "nimeni nu mai citește lucruri serioase", "totul e înghițit de televiziuni și internet
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
cine e ucigașul tatălui său, iar M.J., de care super-eroul e îndrăgostit, e pe cale de a se mărita cu altul. Ați mai compătimit un super-erou până acum? Paradoxal e faptul că din această neajutorare mundană a protagonistului filmul extrage o doză de umor considerabil: e înduioșătoare scena în care Peter își strică lenjeria spălând-o laolaltă cu costumul de super-erou. La sfârșit, se alege cu fata, dar problemele financiare nu se rezolvă, nici cele personale - noul dușman se anunță a fi
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
la "Cireșica" sau la "Mon Jardin", vinul era ieftin, mîncarea din belșug, iar porțile liberalizării păreau să se deschidă și pentru lumea literaturii. Nici unul dintre cei cincisprezece protagoniști ai cărții lui Robert Șerban nu seamănă cu celălalt, fiecare confesiune are doza ei de relevanță, din fiecare este ceva de învățat. Categoric autorul are stofă de reporter, el știe care sînt butoanele pe care trebuie să apese pentru a capta interesul publicului și pentru a transforma fiecare nouă prezență din studio într-
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
a mizeriei, să decidă viitorul copilului meu. M-am săturat să mi se ia impozite cocoșătoare doar pentru a le redistribui babelor care, în fața blocului, lansează cele mai aberante informații despre puținii politicieni care vor binele țării. Că există o doză imensă de cinism la populația de vârsta a treia, nu trebuie să ne mirăm. Ea provine din inevitabilul conservatorism instalat o dată cu trecerea anilor, dar și din resentimentul pentru cei care, de bine, de rău, în acești ani au reușit să
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
de filmare încearcă să prindă mereu auto-reflecția personajului, modul în care Ann se privește. Iar protagonista nu e simplificată: nu e doar purul eroism al femeii care-i scutește pe cei dragi de calvarul premergător morții ei, ci și o doză de egoism - pentru că s-a măritat cu singurul bărbat pe care l-a sărutat, ea își dorește să seducă un altul. Gândurile ei se aud în voice-over, dar nu au ambiția de a fi explicative. Nici nu vă așteptați la
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
sau orele. Prin adăugarea materialului SF, lungmetrajul vrea să ilustreze un paradox temporal: și dacă te îndrepți spre viitor, găsești tot trecutul, care e omniprezent. Dar știm cu toții că memoria e uneori o povară și că orice relație presupune o doză de incomunicare, iar aceste teme nu au o rezoluție coerentă. De exemplu, ți se sugerează că relațiile din acest film eșuează din cauza amintirilor lui Chow, dar marea lui iubire din filmul anterior, Zhen, apare doar episodic și neconvingător. Să se
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
Bădiliță se citește cu plăcere de oricine, chiar dacă unii vor înțelege din ea ceva, iar alții cu totul altceva. Pe de altă parte, este limpede că aceste texte conțin, pe lîngă debordantul joc textual care le conferă specificitate, și o doză deloc neglijabilă de trăire. Chiar dacă este greu de spus unde se termină jocul textual și unde începe trăirea. O carte de poeme scrisă de Cristian Bădiliță, ilustrată de Șerban Foarță și prefațată de Virgil Nemoianu este din capul locului un
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
mi s-a părut mai sec decât un jurnal, iar când el este interesant, atunci te atrag indiscrețiile din el sau părțile cu caracter obiectiv" (p. 104-105). Autentice nu sunt subiectivitatea și vanitatea, ci numai obiectivitatea și universalitatea. Luat în doze prea mari, cum s-a întâmplat în literatura noastră postdecembristă, susținut fără discernământ de către o critică uniform entuziastă, jurnalul devine nu pur și simplu nociv, ci chiar toxic, creând iluzii de mari succese, dereglând evoluția normală în sensul construcției de
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
ar fi sugerat fratelui său Nicolae să-și dea demisia la ultimul Congres al PCR și să-l propună ca înlocuitor al său pe Ion Iliescu. Probabil că asta e o simplă legendă de familie care are însă o mare doză de plauzibilitate. La 15 ani după Revoluție, Mihaela, fata lui Marin Ceaușescu își publică amintirile de familie, pentru a corecta "neadevărurile" care s-au spus sau scris despre unchiul și mătușa ei și mai ales despre vărul ei Nicu. Mihaela
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
și artistice în politică materialistă joasă. Din nefericire, avangarda n-a înțeles că arta suportă mai bine reformele organice decît revoluțiile (și, în nici un caz, pe cele permanente) și a pierdut din vedere că, după observația lui Călinescu, o anume doză de conformism este obligatorie în arta mare. Originalitatea absolută este improductibilă. Deschizînd calea unor excepționale libertăți și îndrăzneli de exprimare, poezia avangardistă nu mai e lizibilă astăzi decît acolo unde spiritul ei distructiv și anarhic ne apare îmblînzit, dacă nu
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
brusc, precum un implacabil punct, o poveste de dragoste de care te atașezi, cu toate că nu ajungi să afli prea multe despre cei doi rămași până la capăt ascunși sub un văl de discreție. Versurile - să le zicem așa - au o mare doză de candid, sunt netrucate de travaliul poetic ("firesc" este un cuvânt recurent) și, prin asta, (re)capătă o bună forță de expresie. Căci un merit al cărții este retorica din Cântarea Cântărilor, supralicitată de-a lungul istoriei poeziei, dar abordată
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]