408 matches
-
ei, chiar și în Țara Românească 14. Principala afectată de rezultatele bătăliei de la Poltava a continuat să fie Moldova. Alarmată de defecțiunea lui Mihai Racoviță, Poarta Otomană s-a grăbit să trimită pe scaunul domnesc al Moldovei pe marele său dragoman Nicolae Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a constituit, însă, preludiul modificării radicale a sistemului de numire a domnilor, ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al XII-lea, pentru faptul că a refuzat să trădeze legăturile pe care le avea domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, cu rușii, pe care domnul Moldovei le cunoștea, și încă foarte bine, ca unul ce îndeplinise importanta dregătorie de mare dragoman al Porții Otomane. Reticența domnului Moldovei s-a datorat, însă, temerii, foarte reală, de altfel, că declanșarea unui război turco-rus i-ar fi pus, în mod inevitabil, în pericol stabilitatea propriei sale domnii. Calculul, deși a fost corect, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bunăvoință de către Elisabeth van der Linden, fost lector de olandeză la Universitatea din București. Între limitele cronologice 1724-1809, ele se orânduiesc astfel: nouă scrisori domnești, șapte răspunsuri ale diplomaților olandezi, trei scrisori ale postelnicului Constantin Ipsilanti, o scrisoare de la marele dragoman al Porții Ioan Caragea, trei de la secretarul acestuia, viitorul domn al Moldovei Mihail Suțu, șapte de la dragomanul Gaspar Testa și numeroase acte comerciale 31. Atenția d-lui Cernovodeanu s-a oprit numai asupra a opt scrisori inedite, dintre care trei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1724-1809, ele se orânduiesc astfel: nouă scrisori domnești, șapte răspunsuri ale diplomaților olandezi, trei scrisori ale postelnicului Constantin Ipsilanti, o scrisoare de la marele dragoman al Porții Ioan Caragea, trei de la secretarul acestuia, viitorul domn al Moldovei Mihail Suțu, șapte de la dragomanul Gaspar Testa și numeroase acte comerciale 31. Atenția d-lui Cernovodeanu s-a oprit numai asupra a opt scrisori inedite, dintre care trei de la Grigore II Ghica, tot atâtea de la C. Mavrocordat și încă două de la C. Racoviță. Corespondența se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rigo de către Nikolaos Souliotis din București, cu o poliță pentru 20 de galbeni, trimisă de același la 13 aprilie 1750 lui Iorgu Panaioti, negustor grec din Ianina, aflat la Constantinopol, și o scrisoare a lui Souliotis către „sior secretario“ Moruzi, „dragomanul străluciților olandezi“. Informația e nouă față de datele adunate de Florin Marinescu, Etude généalogique sur la famille Mourouzi, Atena, 1987 (ar putea fi vorba de Antioh). Alte șapte scrisori, tot în grecește, din 1750-1753, către „megas sekretarios, monsu Rigo“, poartă semnătura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-i recomandă pe chirurgul Rentzing; X, același fond, nr. 175, E. de Hochepied către Ioan Theodor Callimachi, pentru a-i recomanda pe un comerciant olandez numit „Enselie“; Următoarele douăsprezece piese provin din același fond, sub nr. 1000: XI, G. Testa, dragomanul legației Olandei, către M. Suțu, intervenind în favoarea consulului olandez de la Alep; XII, G. Testa către M. Suțu, în legătură cu La Gazette de Leyde și cu transmiterea corespondenței diplomatice olandeze la Viena prin curierul otoman; XIII, Suțu către Testa, mulțumind pentru gazete
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
către Testa, cu același subiect; XVII, Suțu către Testa, despre gazete și despre afaceri cu negustori armeni din Adana. O referire la Edme Cousinery, călător francez în Imperiul otoman; XVIII, Suțu către Testa, despre cererile precedente; XIX, Ioan Caragea, mare dragoman al Porții, către Fr. Testa, cu privire la incidentul provocat de ieniceri care au intrat în reședința ambasadorului Olandei la Belgrad (ca și în XVII, Belgrad este o localitate în apropiere de Istanbul); XX, G. Testa către Ioan Caragea, despre același subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
postcomunistă / 235 SERGIU GHERGHINA, MIHAIL CHIRU, FERNANDO CASAL BERTOA Partidele politice din România postcomunistă și ideea europeană. Poziționări politico-ideologice / 257 SORIN BOCANCEA Participarea partidelor "etnice" la alegerile locale / 295 ANDREEA ZAMFIRA Partide regionale și democrație locală în România / 325 DRAGOȘ DRAGOMAN Lista de tabele Voturi obținute de partidele românești în perioada post-comunistă (procente) / 30 Dinamica numărului de partide în perioada post-comunistă / 32 Rezultatele electorale agregate pentru fiecare familie ideologică / 65 Volatilitatea electorală pentru fiecare familie ideologică / 68 Numărul efectiv de partide
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
2008). A rezultat faptul că performanțele partidelor etnice din Transilvania au rămas deocamdată relativ constante, în pofida unui important număr de voturi ale majorității. Nici partidele etnice din celelalte regiuni nu au înregistrat creșteri ori descreșteri semnificative în această perioadă. DRAGOȘ DRAGOMAN Partide regionale și democrație locală în România Spre deosebire de cercetarea occidentală, studiul partidelor mici și al candidaților independenți este un demers incipient în România. Deși partidele politice stau la baza funcționării sistemului democratic, atenția cercetarea românească a evitat investigarea contextelor locale
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
care îl au practica democrației și studiul acesteia în România. În țara noastră, ca de altfel în toate țările postcomuniste, comparativ cu democrațiile consolidate din Europa, performanțele politice ale partidelor și instituțiilor publice "în deschiderea sistemului către competiție" sunt modeste (Dragoman 2010, 223), cetățenii de rând manifestă un interes mai redus pentru politică, au puțină încredere în aleși și în administrația de stat iar capitalul social este mai scăzut (Stark și Bruszt 2002; Bădescu și Uslaner 2003; Bădescu et al. 2004
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
2010, 223), cetățenii de rând manifestă un interes mai redus pentru politică, au puțină încredere în aleși și în administrația de stat iar capitalul social este mai scăzut (Stark și Bruszt 2002; Bădescu și Uslaner 2003; Bădescu et al. 2004; Dragoman 2010). În România ultimilor ani, date fiind preocuparea generală pentru rezolvarea problemelor celor mai pregnante cu care se confruntă societatea în procesul de democratizare și interesul relativ scăzut al guvernanților pentru îmbunătățirea situației minorităților și a guvernanței democratice locale 1
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Democrat al Germanilor din România (FDGR). În schimb, ca și în alte țări postcomuniste (Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia), partidele etnice din România se bucură de un suport electoral dintre cele mai stabile (Gherghina și Jiglău 2008, 29; Zamfira și Dragoman 2009, 147-151). Potrivit unor studii anterioare de sociologie electorală, apartenența etnolingvistică reprezintă cel mai puternic predictor al votului pentru partidele etnice (Nielsen 1985, 133-149; Birnir 2007, 32). Astfel, în timp ce evoluțiile partidelor non-naționale din unele state occidentale generează efecte importante asupra
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
colectivă a candidaților iar votul sancționează mai degrabă prestația partidelor înscrise în competiție. În ceea ce privește analiza votului "etnic", de asemenea, sunt relativ puține lucrările care și-au propus să trateze în mod particular această chestiune (Lijphart 1979; Birnir 2007; Zamfira și Dragoman 2009; Zamfira 2009; Gherghina și Jiglău 2011). Sociologia electorală nu ne poate furniza deocamdată decât descrierea cauzalităților identificate în societățile occidentale, etnic omogene (Birnir 2007, 32): perspectiva ecologică întemeiată de Siegfried (1913); perspectiva sociologică dezvoltată în cadrul Școlii din Columbia (Lazarsfeld
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
din punct de vedere etno-lingvistic. Cel puțin două astfel de situații merită a fi semnalate aici. Prima apare în comunitățile în care votul pentru un partid etnic nu provine exclusiv din rândul alegătorilor tradiționali (Lijphart 1979; Birnir 2007; Zamfira și Dragoman 2009; Zamfira 2011), ceea ce pune sub semnul întrebării teoria solidarității etnice (Parsons 1965; 1969; Nielsen 1985). A doua situație mai puțin obișnuită este prilejuită de acele partide ale minorităților care articulează programe și discursuri menite să atragă un electorat mixt
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Diamond, Larry și Richard Gunther (eds.). 2001. Political Parties and Democracy. Baltimore și London: The Johns Hopkins University Press. Dogan, Mattei. 1999. Sociologie politică. Opere alese. București: Alternative. Downs, Anthony. 1957. An Economic Theory of Democracy. New York: Harper and Row. Dragoman, Dragoș și Andreea Zamfira. 2008. "L'influence des stéréotypes sur les performances électorales des partis des minorités ethniques en Roumanie. Allemands et Hongrois en perspective comparée". Transitions 48(1): 135-163. Dragoman, Dragoș. 2010. Capital social și valori democratice în România
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
An Economic Theory of Democracy. New York: Harper and Row. Dragoman, Dragoș și Andreea Zamfira. 2008. "L'influence des stéréotypes sur les performances électorales des partis des minorités ethniques en Roumanie. Allemands et Hongrois en perspective comparée". Transitions 48(1): 135-163. Dragoman, Dragoș. 2010. Capital social și valori democratice în România. Iași: Institutul European. Duverger, Maurice. 1954. Political Parties. London: Metheun. Drăgan, Ioan, Camelia Beciu, Ioana Dragomirescu, Valentina Marinescu, Nicolae Perpelea și Simona Ștefănescu. 1998. Construcția simbolică a câmpului electoral. Iași: Institutul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1956. Wirtschaft und Gesellschaft. Tübingen: Mohr. Zamfira, Andreea. 2011."Elemente de geografie electorală a spațiilor multietnice românești". In Sabina-Adina Luca, coord., Alegeri, alegători și aleși în România 2004-2009. Sibiu: Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, 89-116. Zamfira, Andreea și Dragoș Dragoman. 2009. "Le vote (non)ethnique en Roumanie 2000-2008". Revue d'Études Comparatives Est-Ouest 40(2): 127-156. Zamfira, Andreea. 2009. "Cross-Cutting Cleavages, Political Representation and Voting Behaviour of Interacting Linguistic Groups in Romania". Der Donauraum. Zeitschrift des Institutes für den Donauraum
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
02 0,30 1,41 0,12 0,02 0,14 Surse: Institutul Național de Statistică (Recensămâmntul populației și al locuințelor, 18-27 martie 2002), Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală din Cluj-Napoca. Partide regionale și democrație locală în România DRAGOȘ DRAGOMAN Introducere Spre deosebire de cercetările occidentale despre partidele mici și candidații independenți, care s-au dezvoltat sensibil în ultimele decenii (Reiser și Holtmann 2008; Copus et al. 2009), în România numărul studiilor este foarte limitat (Enache 2011). Deși partidele politice stau la
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
un caz de proliferare a partidelor xenofobe, poate tocmai pentru că "nișa" specifică a fost până de curând ocupată de un partid parlamentar condus de un lider foarte vocal, ce s-a distins prin atitudini antisemite, xenofobe și naționalist-extremiste (Pop-Eleches 2001; Dragoman 2011a). Partidele românești mici semnificative sunt partide etnice și regionale, luate separat, nu în combinație etno-regionalistă, precum în numeroasele cazuri vest-europene (De Winter și Türsan 1998). Partidele etnice românești sunt, de fapt, asociații culturale ale minorităților etnice care participă la
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
baza lor ideologică să fie pretenția declarată legată de obținerea autonomiei vreunui teritoriu definit (etno)cultural, precum este cazul partidelor regionaliste occidentale. În ciuda discuțiilor inflamate legate de autonomia Transilvaniei și de (posibila) apariție a unui partid regionalist transetnic (Gheorghiță și Dragoman 2010), sistemul de partide românesc (nici parlamentar, nici electoral) nu conține un astfel de partid. Altfel spus, nu există o echivalență între etichetele "regional" și "regionalist" pe care le folosim, și asta nici măcar în cazul UDMR, un partid pe deplin
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dintre stări în conflicte între națiuni. Revoluția de la 1848 a pus capăt sistemului administrativ medieval al principatului Transilvaniei, iar dreptul civil austriac a înlocuit în 1853 dreptul cutumiar medieval. Începând cu 1867, limba oficială a devenit limba maghiară (Nägler 1997; Dragoman 2005b). O lege din anul 1876 a desființat pentru totdeauna unitatea teritorială a Universitas saxonum, aceasta fiind redusă la simplul statut al unei fundații pentru administrarea patrimoniului comunității (Ciobanu 2001). Scurta descriere a declinului acestei mici Res publica Cibiniensis este
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
autorități. Perioada cuprinsă între sfârșitul războiului și începutul anilor '30 reflectă insuccesul strategiilor politice ale elitelor săsești. Nici protestele, nici promisiunile, nici alianțele electorale cu partidele românești la putere sau în opoziție nu duc la îmbunătățirea situației politice a sașilor (Dragoman 2007). Atenția parțială obținut din partea guvernului român între 1938 și 1944, la presiunile Germaniei naziste, va fi foarte scump plătită după 1945. Toți sașii, alături de alți etnici germani, au fost privați de drepturile civile. Aproximativ 30.000 dintre ei au
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
România, FDGR candidează doar în unitățile teritoriale sub-naționale cu pondere etnică germană sau cu un trecut dominat de activitatea acestei minorități. Chiar și așa, FDGR depășește electoral proporția etnicilor germani, în logica unui vot non-etnic remarcabil în Transilvania (Zamfira și Dragoman 2009). Un bun exemplu este municipiul Sibiu, unde FDGR a evoluat de la 6 mandate în Consiliul Local în 2000 la 16 în 2004. Performanța electorală a FDGR este cu atât mai remarcabilă ținând cont că numărul mandatelor de consilieri locali
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
UDMR 0 Alte partide/ alți candidați 0 Alte partide/ alți candidați 0 Alte partide / alți candidați 0 Sursa: BEJ Sibiu, 2000, 2004 și 2008 Strategia politică adoptată de FDGR în 2000 este elocventă pentru caracterul non-etnic al votului din Sibiu (Dragoman 2005a). În anul 2000, FDGR nu a înscris în listele de vot pentru consiliul local decât 6 candidați, dintre care unul, Klaus-Werner Johannis, a câștigat mandatul de primar al municipiului Sibiu. Fără un candidat pe listă, FDGR a pierdut un
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
primar al municipiului Sibiu. Fără un candidat pe listă, FDGR a pierdut un mandat în favoarea PDSR (ulterior PSD). Strategia politică perdantă din 2000 se explică prin surpriza generală a votului non-etnic local. Nici tradițiile locale ce țin de competiția etnică (Dragoman 2007), nici contextul interetnic mai general, din Transilvania, nu puteau anticipa acest tip de vot. Votul din 2000 a încetat să mai fie o excepție după 2004, votul non-etnic local fiind întărit de modelul de succes al unei comunități multietnice
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]