409 matches
-
spiritele se încinseseră. Își mușca buzele și cerceta neliniștit fețele celor din jur. Era din ce în ce mai nesigur, deși căuta tot felul de argumente menite să-i redea încrederea. Susținuse cedarea unei părți din Moldova, dar avea conștiința curată. Nu el, marele dragoman, ci Galib și Kutuzov stabiliseră ce, cum și cât. Totul sub înalta oblăduire a marelui vizir. Important era că se salvase restul. O pace ușor nefavorabilă, desigur, dar ea salvase Imperiul Otoman de un război mult prea costisitor. Sultanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pământ ca să-l ajute pe Mehmed Said Galib să se suie pe cal. Acum probabil va pune genunchiul pentru Kutuzov. Prințul părăsise și el Bucureștiul încă de la începutul lunii mai. Mai ales absența acestuia îl umplea de panică pe marele dragoman. Dacă Manuc, omul care îi cunoștea bine pe turci, plecase tocmai la Sibiu, cum se zvonea, acesta era într-adevăr un semn rău. Prințul mirosise ceva. Dar ce? Privi în jur și frisonă. Pete de culoare din reflexele vitraliilor deformau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn rău prevestitor. Totul îi mergea așa cum n-ar fi trebuit să meargă. Totul îi ieșea pe dos. Cam la aceeași concluzie ajunsese și Dimitrie Moruzi, marele dragoman al Sublimei Porți. Și el ducea pe cap o coroană grea de melancolie, chiar dacă nu era nici ciudată, nici imperială. Dinspre Istanbul curgeau valuri de învinuiri. Plenipotențiarii turci erau tot mai vehement acuzați. Întârziaseră în mod intenționat să informeze Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învinși și învingători. Iar convingerea sultanului că se ratase splendida ocazie de a obține pacea fără să se piardă nimic ridica la cote maxime tensiunea de la București. Văzându-se atât de încolțiți, plenipotențiarii turci aruncau acum toată vina asupra marelui dragoman, invocând înclinațiile filoruse bine-cunoscute ale acestuia. Într-adevăr, rușii apreciau contribuția lui Dimitrie Moruzi. Îl invitaseră deja în Rusia, oferindu-i condiții cu atât mai generoase cu cât știau bine că dragomanul nu le putea accepta. Dacă ar fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plenipotențiarii turci aruncau acum toată vina asupra marelui dragoman, invocând înclinațiile filoruse bine-cunoscute ale acestuia. Într-adevăr, rușii apreciau contribuția lui Dimitrie Moruzi. Îl invitaseră deja în Rusia, oferindu-i condiții cu atât mai generoase cu cât știau bine că dragomanul nu le putea accepta. Dacă ar fi acceptat, toată familia lui aflată la Istanbul ar fi ajuns la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
știau bine că dragomanul nu le putea accepta. Dacă ar fi acceptat, toată familia lui aflată la Istanbul ar fi ajuns la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase deja numele lui Scarlat Calimah pentru Moldova și Ioan Caragea pentru țara Românească. „Nici vorbă, dragul meu! Ceea ce se întâmplă acum, toată agitația asta nu este decât obișnuita furtună într-un pahar cu apă. Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce și cum cot la cot cu generalul Kutuzov. Nu-i așa, dragul meu?” Așezat pe sofa, cu narghileaua lângă el, Galib râse cuminte, fără zgomot, sugând prelung fumul parfumat. Cunoscându-i preferințele pentru un anumit amestec de ierburi afrodiziace, dragomanul socoti că de acum era de prisos să mai continue discuția. Trebuia să se retragă. „Vom pleca împreună. Nu-i așa, dragă prietene?” Ochii lui Galib aveau privirile ușor duse, dar neclintite. PAGINĂ NOUĂ 31 Manuc nu-l întrebase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Simțise că era cu totul de partea lui. Înțelesese asta dintr-o singură privire. Între ei prindea contur o tot mai mare apropiere. Hoinăreau, călăreau, mâncau sau tăceau împreună, privind apusul soarelui. Pentru pictor, Manuc nu mai era prințul, marele dragoman al Sublimei Porți, consilierul personalităților vremii, personajul lăudat în Divanul țării Românești sau răsplătit de țarul Alexandru I cu cel mai înalt ordin, crucea Sfântul Vladimir, nu mai era nici măcar bogatul negustor armean care câștiga și împărțea bani sau daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
drept în picioare, cuprins subit de o furie îngrozitoare. Sângele îi zvâcnea cu putere în creier. Toți vinovații pentru semnarea acelei păci mizerabile trebuiau să plătească. Toți! Chiar înainte de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară. O clipă simți adierea blândă a toamnei pe frunte. O percepu ca pe o promisiune de mare viitor. Se crezu deja ajuns acolo, scăpat, în sfârșit, de orice griji. Respiră adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea rezolva ceva mai simplu și mai ieftin. Un colț de stradă, un ucigaș de rând... Ei bine, în cazul acesta nu s-ar mai fi scris nici o ediție specială. Împodobit, însă, în arabescurile elegantului stil oriental, momentul decapitării marelui dragoman al Sublimei Porți deveni ceea ce se dorea: un eveniment demn de istoria Imperiului Otoman, un avertisment pentru cei care încercau să se împotrivească politicii vremii și un paravan frumos decorat, menit să-l oculteze, discret și pe termen lung, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Doar copacii din parc luminau fantomatic cu șiruri de coroane aurii. Trăsura trăsese deja la scară în fața cazinoului. Prințul respiră adânc și cu plăcere aerul tare al toamnei. Cu atât mai mult cu cât aflase despre îngrozitorul sfârșit al marelui dragoman Dimitrie. Premoniția se împlinise, devenise act criminal. Doar sabia ridicată deasupra capului său nu lovise încă. Încă! Dar toate aceste grozăvii existau undeva, departe, aparțineau unui trecut îndepărtat și nicidecum prezentului. Și, pentru a nu știu câta oară de când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Therapia. Era puternic și alerga ca vântul. Ar fi putut să ajungă în trei zile, omorând pe drum șase cai, dar a preferat să folosească doi oameni. Pe unul l-a lăsat aproape mort la Giurgiu, iar pe celălalt, un dragoman grec, l-a adus ca pe o cârpă la Therapia. Zoe nu era acolo. Toată casa era răscolită, iar stăpânii fuseseră puși în lanțuri. Pe Zoe o luaseră la Stambul, de unde se auzea că va fi dusă la închisoarea Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încapă într-o groapă atât de mică?”. L-am privit atent, până ce o adiere de vânt l-a făcut să dispară. M-am trezit și, uitându-mă pe fereastră, m-am bucurat să văd că începuse din nou să ningă. Dragoman Diana-Alexandra, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Sacrul și profanul în viziunea lui Mircea Eliade și a cititorului de rând Din punct de vedere gramatical, cuvintele ,,sacru” și ,,profan” reprezintă două dintre numeroasele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sub pretextul "onoarei" (ce fel de onoare?), Rusia ruina o provincie a Moldovei. Iar începutul ruinei s-a declanșat, după câțiva ani de "diplomație", la 28 mai 1812, țarul renunțând la granița pe Siret, dar, prin trădare și corupție (cu ajutorul Dragomanului Porții Otomane), și-a extins conceptul geografic de Basarabia (partea sudică a Moldovei dintre Gurile Dunării și țărmul Mării Negre) până în nord, la Hotin și marginea estică a Bucovinei căzute sub Habsburgi. Și, ca un făcut, tot într-o zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de presiunile Angliei, care postase în Bosfor o flotă, Poarta fiind silită de a încheia pacea cu Petersburgul. Or, tocmai această ciudată Pace de la București va fi folosită de Rusia pentru a recurge la coruperea diplomaților care negociau: între alții, dragomanul Dimitrie Moruzi, Panaiot, fratele său, Manuc-bei (proprietarul celebrului Han), toți în cârdășie cu Capudan pașa Ramiz. Panaiot Moruzi nu a dat Porții o scrisoare de la Napoleon prin care acesta cerea imperativ "să nu facă pace cu nici un preț" (Alexandru Boldur
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
scrisoare de la Napoleon prin care acesta cerea imperativ "să nu facă pace cu nici un preț" (Alexandru Boldur). Estimp, Kutuzov a pus pe masa tratativelor niște hărți măsluite care ar fi venit, chipurile, de la Napoleon. Delegația rusă cumpărase mai demult pe dragomanul Porții, Dimitrie Moruzi. Prețul trădării Marelui Dragoman, în context, a fost promisiunea unei moșii în Basarabia, în valoare de 100 000 de lei aur și a unui inel de aur încrustat cu briliante, foarte valoros, de 15 000 de piaștri
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
imperativ "să nu facă pace cu nici un preț" (Alexandru Boldur). Estimp, Kutuzov a pus pe masa tratativelor niște hărți măsluite care ar fi venit, chipurile, de la Napoleon. Delegația rusă cumpărase mai demult pe dragomanul Porții, Dimitrie Moruzi. Prețul trădării Marelui Dragoman, în context, a fost promisiunea unei moșii în Basarabia, în valoare de 100 000 de lei aur și a unui inel de aur încrustat cu briliante, foarte valoros, de 15 000 de piaștri. Delegația, cu toate că avea și din partea sultanului Mahomed
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
III. Cât privește viclenia asimilării părții de sud a celor trei județe, cunoscute ca Basarabia, cu întreaga jumătate estică a Moldovei, aceasta a fost ideea lui Gaspard Loius Andrault, conte de Langeron, pus și el în slujba țarului Alexandru I. Dragomanul Moruzi a "confirmat" și validat, contra cost, în documente, minciuna lui Andrault. Încât Poarta s-a văzut de două ori înșelată, iar Moldova grav păgubită. Sultanul s-a indignat, firește, împotriva trădătorilor, atitudinea lui fiind susținută și de diplomații francezi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
7 mai 1775, de hărți false, a înlesnit ca Viena să pună mâna pe teritoriul Bucovinei. Tot prin vânzare va fi pierdută, cum am văzut, și Basarabia, rolul jucându-l și de astă dată străinii de neam, în frunte cu dragomanul Moruzi. Numai că acum au protestat doar boierii, domnul fanariot Scarlat Callimachi neavând nici un motiv de rezistență, deci neriscând a-și pierde capul precum domnitorul Grigorie Ghica al III-lea la 1775. "Cu căderea Poloniei și luarea Bucovinei continuă Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de a se folosi "de cumplita poziție în care se afla Rusia atunci. Dar nici influența engleză n-ar fi fost în stare de-a cuceri Rusiei o provincie dacă nu era angajată o altă armă, rubla rusească și trădarea dragomanului Moruzi."119 De-aici încolo, odioasa poveste a trădării și mitei este cunoscută. Eminescu o relatează reproducând masiv din cartea lui W. Wilkinson, Tablou istoric, geografic și politic al Moldovei și Valahiei. Și pentru că diplomația rusească a făcut atâta caz
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că onoarea marelui nostru vecin ar fi fost angajată în această... afacere?"120 Și concluzia inevitabilă: "Toate elementele morale în această afacere sunt de partea noastră. Dreptul nostru istoric, incapacitatea juridică a Turciei de-a înstrăina pământ românesc, trădarea unui dragoman al Porții, recăpătarea acelui pământ printr-un tratat european semnat de șapte puteri și obligatoriu pentru ele, garantarea integrității actuale a României prin convenția ruso-română, ajutorul dezinteresat ce l-am dat Rusiei în momente grele, toate acestea fac ca partea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
turcilor, nici averea fabuloasă și nici pânza de spioni pe care o țesuse prin lume. Așadar, pentru a-și consolida poziția în țările române, ai căror principi tratau cu rușii și austriecii, sultanii au preferat să numească domnitori din rândul dragomanilor greci. Fanarioții formau, în cadrul imperiului, o elită politico administrativă presupusă a fi loială Stambulului. Apariția acestor ighemoni în istoria noastră nu s-a făcut brusc. Anterior epocii fanariote, unele familii grecești au stabilit legături de rudenie în mediul elitelor autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rușii au ajuns cu acel război numai pînă la Adrianopole, unde s-a încheiat și pacea? Cadourile nu fuseseră aduse de generalul Jeltuhin, ci fuseseră trimise de acolo, mai de mult, de altcineva. Pe cînd Ioan Toader Callimachi era mare dragoman la Țarigrad, obișnuia să trimită cadouri fratelui său, Dumitrașco de la Stîncești, și surorilor Maria Jitniceroaia, de la Bănești și Paraschivei Pităreasa, de la Botoșani. Corespondența purtată cu marele dragoman mai apoi domn al Moldovei cu fratele și cu surorile sale arată că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]