441 matches
-
era un mare tip, nu degeaba a fost admirat de Gogol și Dostoievski." "Mă duc chiar mâine la un avocat, spuse el. Mai bine un sfârșit cu groază, decât o groază fără sfîrșit." "De ce groază?! râsei eu. De ce să-ți dramatizezi singur un act simplu de voință?" "De-un mormânt toți avem parte, mai spuse el, e un drept pe care nimeni nu ni-l poate lua, cel mai sigur." Am dat din umeri. Începea vag să mă plictisească și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a face cu discriminarea idealistă între artă și non-artă, ci presupune mai curând o gradație și o dispunere diferită a datelor conștiinței. Pe de o parte, este vorba de utilizarea perceției, nu pentru a surprinde unicitatea semnificației, ci pentru a dramatiza, în mod obiectiv, tensiunile cu realitatea cotidiană; pe de altă parte avem de-a face cu materializarea unui moment de grație, care nu se mai restrânge la teritoriul verosimilului, ci se situează în punctul de interferență al imaginației, emoției și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
apologetică. Încă din prefața ce însoțește Viața lui I. L. Caragiale, din 1940, criticul avertizează: „Interzicându-și caracterul apologetic, biografia nu s-a ferit să aprecieze unele fapte, cu credința că nu a stăruit prea mult asupra lor. Am evitat să dramatizăm existența unui erou al lucidității care și-a croit singur soarta”. Cu alte cuvinte, biograful se ține aproape de fapte și faptele arată că I. L. Caragiale nu este totdeauna loial, consecvent. Dramaturgul numește, de pildă, într-un moment de enervare, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
că, Întrucât implică o mare doză de subiectivism, evaluarea acestor comportamente „trebuie lăsată În sarcina conducătorilor instituțiilor școlare” (Le Monde, 8 martie 2001, p. 10). Dacă la modă este securitatea, „incivilitățile” vor fi prezentate drept infracțiuni și situația va fi dramatizată; dacă este Însă ora demagogiei electorale, adesea „În spirit tineresc”, se va spune că astfel de transgresiuni sunt lipsite de consecințe. Pentru a ieși din acest cerc vicios, să o ascultăm pe Elisabeth Chauvet, judecător pentru minori la Tribunalul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prospețime a evenimentului viu pe care un istoric, dacă își merită numele, o poate reînvia din cîteva amănunte și cîteva sugestii. Condiția pe care trebuie s-o îndeplinească spre a surprinde viața evenimentului se numește putere de dramatizare. Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
făcut de fapt decît să-i țină mereu partea. Dar pentru că nu scrie în tonul unei iconodulii sterpe, Zigu Ornea te învață un lucru simplu: că a descrie trecutul înseamnă a-l evoca, iar a evoca trecutul înseamnă a-l dramatiza. În schimb, a încerca să înfățișezi o biografie fără a pune de la tine tresărirea dramatică a vieții petrecute în subsidiarul ei înseamnă a creiona în gol un spectru convențional de date inerte, enumerînd cifre inepte și înfățișînd evenimente moarte. Rezultatul
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
creându-i ca însoțitori orali ai textului, imaginându-i, pentru noi, în mai toate ipostazele posibile, cum numai un om cu simțul umorului o putea face. Vedeți ce pățește bietul poet dacă scrie? }iganiada e un text spectacol, care își dramatizează destinul prin cei ce o acompaniază comentând-o. Bineînțeles, toți cei ,botezați" de scriitor și introduși în subsolul paginilor, sunt cititori și critici prezumtivi. Ei nu pot schimba textul, cum n-au făcut-o niciodată criticii. Eram atunci la vârsta
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
pagină dă spectacolul lansării textului, conceput alegoric, într-un mediu și într-un timp în care literatura, deja întârziată trebuia, în fine, să se nască, totodată cu receptarea ei critică. Privindu-și opera dinafară, cu ochi de Argus, scriitorul îi dramatizează destinul, imaginând amuzat de ceea ce se poate spune în marginea ei, într-o vreme când nu se putea vorbi încă de sensibilitate artistică a cititorului și nici de impostură critică. Critica se situează numai în trena literaturii, dar aceasta trebuie
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
el revine în Argos, la ordinul lui Apolo, care îi cere să-și omoare mama pentru crima de a-și fi ucis soțul. În înțelegere cu Electra, Oreste face dreptate, săvârșind în același timp cea mai gravă dintre crime. Trilogia dramatizează un episod important din legenda Atrizilor. Opera e dominată de ideea destinului care conduce implacabil pe oameni, fără ca ei să se poată opune acestei voințe exterioare. La începutul piesei Choeforele scena reprezintă palatul din Argos, în fața căruia se găsește mormântul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
va trebui să țin cont și În termeni, cum să zic, materiali, pentru că nici asta nu strică. Dar dacă aș fi În locul dumitale, mi-aș lua o vacanță. Zici că te afli Într-o situație neplăcută. Sincer, eu n-aș dramatiza, chiar dacă, să-mi permiți, ar fi jenant pentru editura Garamond ca un funcționar de-al ei să fie implicat Într-o afacere tulbure. Dumneata spui că cineva Îți reclamă prezența la Paris. Nu vreau să intru În amănunte, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și să nu mă dau bătut. Am înțeles că în primul rând trebuie să încerc atragerea directorului general M'bow de partea noastră. Profitând de prezența lui la deschiderea ședinței plenare din dimineața următoare, m-am dus la el și, dramatizând tonul și conținutul spuselor mele, am relatat cum se poartă gazdele cu noi în legătură cu excursiile și l-am avertizat că sub nicio formă nu voi accepta intenția de discriminare politică. Dacă vor reuși să-și impună intenția, aceasta va însemna
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de trupe, nedîndu-li-se însă ordine speciale, ci lăsând pe fiecare ca în cadrul acestei idei, să se miște liber cu oamenii săi. Executarea din partea trupelor a izbutit pe deplin, spre mulțumirea tuturor. Nu ne oprim la amănuntele acestor interesante exerciții, cari dramatizează oarecum eventualitatea războiului, pentru că, neputîndu-se face icoana terenurilor, a trecătorilor, a satelor și podurilor apărate sau atacate, descrierea ar fi o înșirare de nume proprii, fără însemnătate pentru cititorul nedeprins cu materii de asemenea natură. Destul numai că manevrele acestea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prozei care încearcă mult cu "inefabil", într-un fel de "paralelism cu deveniri în sens invers" (Vladimir Streinu). Dacă la Petrică și Anghel, să zicem lirismul prozei angajează timpul trecut, la Bacovia timpul generează senzațiile cele mai puternice, melancolizându-l și dramatizându-l în categorii negative: în "ecou de pustiu și tăcere", în rezonanțe dizarmonice de nopți "plângătoare și pustii". Episodul cubului negru, "un cuib al uitării" e de pură extracție simbolistă, iar scena unei femei care se confesează autorului e tipică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și vulpea să nu mai atace gospodăria bunicilor și mai ales cotețul cu găini. ,, Secretele castelului părăsit” - o încercare de cum se iese din poveste și cum se scrie o altă poveste de către copii! Dar în afară de textele originale de autor, am dramatizat la comanda teatrelor din Brăila, Bacău, Craiova, mai multe cărți aflate în programa școlară. -,,La Medeleni” de Ionel Teodoreanu -,,Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade -,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici -,,Elevul Sima, dintr-a VII-a” de Mihai Drumeș
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în râs) Cosmon: Piciule, dar știi că-mi placi! ML: S-ar putea ca această zi să fie unică în istoria Cosmosului. Gigel: Exact! ML: Oare sa fie începutul Haosului pe care îl pomenește Biblia? Cosmon: Hai, ML, să nu dramatizăm... Gigel: (intervine) Nu, nu! Eu vreau să trăiesc! Cosmon: Serios? Gigel: Da... Cosmon: Și cum vrei să te ajut, ML? ML: Trebuie să pleci imediat în Cosmos. Acolo ceva îmi spune că se întâmplă ceva care va hotărî soarta noastră
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Lou fumau, chiar și eu simțindu-mă tentată să cer o țigară. Se vedea că suntem Încordate. Cuvintele lui Rachel atinseseră un punct sensibil; când mă sunase și mă rugase să dau pe la ea, avusesem impresia că ea și Lou dramatizau excesiv situația. Dar acum, Înțelegeam pentru prima dată de ce luau lucrurile atât de În serios. Nu era greu să-ți imaginezi cum un procuror avea să-l pună pe Derek În boxa martorilor și cum va Încerca să-l Întărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
împărțit pe teme și subiecte; - alegerea modalităților concrete de desfășurare și rezolvare a detaliilor privind locul, timpul, personajele principale și secundare, recuzita etc. In acest scop trebuie respectate anumite principii psiho-pedagogice: - accesibilitatea temelor și a subiectelor alese spre a fi dramatizate; - antrenarea tuturor subiecților în jocul dramatic; - intervenția discretă dar prompt-corectivă a cadrului didactic; - desfășurarea completă a activităților dramatice; - asigurarea caracterului unitar al tematicii și gradarea ei de la simplu la complex. Folosirea jocului dramatic în activitățile cu deficienții de auz conține
Recuperarea deficien?ilor de auz ?i psihodrama by Daniela Nae () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84366_a_85691]
-
-i negare, proletariatul 164. Nu spunem nimic nou dacă sesizăm că imaginarul e prin excelență polarizat, fiecare dintre simbolurile sale posedând un corespondent antitetic 165. Această dispoziție, recognoscibilă și în marxism, dovedește o puternică tendință de a simplifica, de a dramatiza și de a investi fenomenele cu un grad înalt de semnificație 166. A propos de arhetipurile la care făceam referire, observăm imposibilitatea lui Marx de a suspenda complet memoria etnicității sale. Fiindu-i neapărat necesare două grupuri, două clase instituționalizate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi să lăsăm mai întâi ca textul să curgă până la sfârșit. Apoi, la relectură, după un timp minim de detașare, să operăm corecturile și, mai ales, tăieturile care se impun. În cazul în care nu reușim acest lucru, să nu dramatizăm. Șeful de secție sau chiar un coleg poate să ne ajute, având de partea sa un plus de luciditate și de spirit critic. „Tot ce se taie nu se fluieră”, zice un aforism nu tocmai academic. Important este ca fragmentele
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și un preambul al noutății, al autodepășirii. Teama de a nu greși vine dintr-o vigilență profesionistă: să nu te faci de râs, să-ți reconfirmi valoarea. Această teamă traduce dorința ziaristului de a ridica ștacheta exigenței. Prin urmare, nu dramatizați. Se întâmplă și la case mai mari. Sunteți dispus să faceți orice altceva numai să nu scrieți? Un prim pas pentru a rezolva impasul în care vă găsiți este să identificați cauza angoasei. Se întâmplă adesea ca totul să pornească
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de care se bucură acesta (de la salariu, la programul zilnic) reprezintă excepția și nu regula ziarului. Oricât de ambițios și dornic de afirmare ar fi, tânărul trebuie să aibă răbdare, fără să-și facă prea multe iluzii și fără a dramatiza inutil. „Numai cine nu muncește nu greșește”, spune o vorbă dragă jurnaliștilor cu experiență. Bine ar fi ca tânărul să fie conștient că mai toate stângăciile și ezitările lui vor fi privite de restul colegilor cu bruma de simpatie și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
argumente mărunte sau inventate, orice se poate demonstra: că nu scrii coroziv și percutant ca Pamfil Șeicaru, că stilul tău e vetust, că Geo Bogza a publicat un text mult mai interesant despre subiectul abordat de tine etc. Fără a dramatiza și evitând tonul agresiv, tânărul poate cere șefului să-și motiveze nepublicarea articolului: „Arătați-mi unde nu e bine. Cum trebuia să fac? Vreau ca altă dată să nu mai greșesc”. Uneori este posibil ca reproșurile șefului să fie întemeiate
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lui un alt șef. Ritmul nebunesc dintr-o redacție se vădește și în comportamentul oamenilor. Stresul, nemulțumirile personale sau chiar umorile de o zi se transmit ierarhic, de sus în jos, până ajung la cel din urmă redactor. Să nu dramatizăm. Mai mult ca în oricare alt loc, în presă, șefii au un important defect: uită repede. Iată de ce, o dispută mai mult sau mai puțin personală nu trebuie să depășească limitele unui incident, a unei izbucniri de moment. Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu „sunt onorat că mi s-a cerut să vorbesc despre...”) sau la ceva ce s-a întâmplat recent (și deci cunoscut de audiență), demonstrarea importanței subiectului („voi vorbi astăzi despre ceva ce ne afectează pe toți...”), ilustrarea (care poate dramatiza prezentarea), utilizarea experienței personale, combinarea unei întrebări retorice cu un element de surprindere a auditoriului, utilizarea unor fapte care să anxieteze într-un fel audiența (de exemplu, „în timpul prezentării mele, atâția copii mor din cauza consumului de droguri, până să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai aproape de o situație reală). 5. Cazul trebuie să conțină citate din persoanele implicate în el, deoarece astfel va exista o implicare și o empatie extinse. Citatele trebuie să nu fie doar scrise, prezentările video și audio aduc viață și dramatizează cazul, conferind realism. 6. Cazul trebuie să fie relevant pentru cursant. Astfel, alegerea cazurilor trebuie făcută în raport cu faptele cunoscute ori cu care se confruntă cursantul. 7. Cazul trebuie să fie provocator de controverse și chiar de conflicte. 8. Un caz
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]