403 matches
-
supape de siguranță pentru exprimarea punctelor de vedere) și un mecanism pentru canalizarea anxietăților și îndoielilor angajaților, fără ca aceștia să apeleze la proceduri conflictuale sau la acțiune colectivă 25. Surse micro ale injustițiilor organizaționale: munca emoțională și sinele dramaturgic Sinele dramaturgic este determinat de două aspecte ale dezvoltării societății noastre. Pe de o parte, sinele dramaturgic este un rezultat al noilor tehnologii și mijloace de supraveghere care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îndoielilor angajaților, fără ca aceștia să apeleze la proceduri conflictuale sau la acțiune colectivă 25. Surse micro ale injustițiilor organizaționale: munca emoțională și sinele dramaturgic Sinele dramaturgic este determinat de două aspecte ale dezvoltării societății noastre. Pe de o parte, sinele dramaturgic este un rezultat al noilor tehnologii și mijloace de supraveghere care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă parte, creșterea importanței sectorului serviciilor și a interacțiunilor cu clienții dau naștere la munca emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
noilor tehnologii și mijloace de supraveghere care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă parte, creșterea importanței sectorului serviciilor și a interacțiunilor cu clienții dau naștere la munca emoțională și, deci, la sinele dramaturgic. David L. Collinson consideră interpretările dramaturgice ca un rezultat al tendințelor sistemelor de supraveghere sau al noilor tehnologii de a-i face pe indivizi mult mai conștienți de sine26. Conștientizarea supravegherii din partea celor aflați în poziții de autoritate sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă parte, creșterea importanței sectorului serviciilor și a interacțiunilor cu clienții dau naștere la munca emoțională și, deci, la sinele dramaturgic. David L. Collinson consideră interpretările dramaturgice ca un rezultat al tendințelor sistemelor de supraveghere sau al noilor tehnologii de a-i face pe indivizi mult mai conștienți de sine26. Conștientizarea supravegherii din partea celor aflați în poziții de autoritate sau a clienților îi determină pe indivizi să
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
însă nu în limitele impuse de organizație. De cele mai multe ori, aceste constrângeri comportamentale, atitudinale și emoționale impuse de organizație determină injustiții: la violența verbală a unui pasager, însoțitorul de zbor ar trebui să răspundă cu calm și profesionalism. Aceste interpretări dramaturgice sunt educate în timp30 ca o abilitate/îndemânare pe care cineva o poate învăța și controla. Astfel, practicile coreografice, managementul reacțiilor și strategia răspunsurilor sunt corelate nu doar cu modurile în care subiecții sunt monitorizați, ci și cu nivelul de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o abilitate/îndemânare pe care cineva o poate învăța și controla. Astfel, practicile coreografice, managementul reacțiilor și strategia răspunsurilor sunt corelate nu doar cu modurile în care subiecții sunt monitorizați, ci și cu nivelul de auto-conștientizare al individului. Cu toate că sinele dramaturgic este o strategie de supraviețuire importantă pentru individul aflat sub supraveghere, acesta nu semnifică nici o acomodare sau un conformism pasiv, nici o rezistență sau o opoziție totală la supraveghere și control 31. Vocea și tăcerea ca resurse comunicative strategice utilizate în
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
competență sunt teoria socială, paradigme sociologice (în special postmodernism) și teoria organizației. A coordonat parteneriate de cercetare științifică în istorie orală în colaborare cu Indiana University și Purdue University. A inițiat domenii noi în activitatea didactica: sociologia vizuală și sociologie dramaturgică. În seria SOCIOLOGIE au apărut (selectiv): • Adopția copiilor în România, Anca Bejenaru • Asistența socială în tranziție, Alain Vilbrod, Ion I. Ionescu • Biserica și asistența socială din România, Ion Petrică • Călătorie în marea burghezie, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot • Cercetarea calitativă a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Studii de literatură germană], I, Cluj-Napoca, 1987. Traduceri: Heinrich Böll, Opiniile unui clovn, Cluj-Napoca, 1975, Destinul unei cești fără toartă, București, 1986, Fotografie de grup cu doamnă, Cluj-Napoca, 1988; Cristoph Hein, Prietenul străin. Sfârșitul lui Horn, București, 1988; Friedrich Dürrenmatt, Dramaturgice și critice, București, 2001. Ct.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287069_a_288398]
-
care suferă și unii regizori consacrați atunci cînd abordează genul de operă. Octavian Jighirgiu a păstrat proporțiile între muzică, text, mișcare, lumini, culoare, dirijînd din umbră atenția publicului către esența și semnificația fiecărui moment al spectacolului. Nu a cedat tentațiilor dramaturgice și scenice, păstrînd cadrul cerut de genul liric. Între soliști, o prezență cuceritoare și surprinzătoare totodată a fost Amor - soprana Daniela Goria, din anul III, secția canto, clasa asist. univ. dr. Cristina Simionescu. Acuratețea intonației, joc și mimică irezistibile, mobilitate
Viva Gluck! [Corola-journal/Journalistic/83923_a_85248]
-
Dintre cei trei buni interpreți, pomeniți mai sus, merită o mențiune specială Alin Gheorghiu, pentru căldura insuflată fiecărui gest și pentru concentrarea asupra liniei rolului nu numai în momentele de dans ci si atunci când personajul pe care-l interpreta trecea dramaturgic în plan secund, într-o margine a scenei - mod de a-și urmări continuu rolul pe care nu l-am mai întâlnit decât la Alina Cojocaru. Încă două perechi, Bianca Fota, în rolul Sofiei și Laura Blică Toader, în rolul
O serie de întrebări fără răspunsuri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7481_a_8806]
-
filmului, structura lui au început să apară din volumul acela enorm de material. Știam că trebuie să spun povestea acestei generații, că momentul cel mai dramatic este cel al avorturilor și al Revoluției. Aveam două vârfuri din punct de vedere dramaturgic, unde povestea nu mai era liniară, ci creștea exponențial, unde era foarte multă dramă umană. Pe de altă parte, am încercat să nuanțez lucrurile și să demonstrez că un autor de aici poate face un film mai nuanțat și mai
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
în toate filmele mele, muzica are un rol principal, ea nu doar ilustrează, ea nu creează numai o ambianță, o atmosferă. Sigur, totul curge mult mai frumos pe muzică, dar nu acesta îi este rolul ei. Ea are o funcție dramaturgică, ea contribuie la crearea unui sens, la crearea ideii. În filmul meu Ioane, cum este la construcții?, la un moment dat era o simplă imagine în care trei muncitori din construcții mergeau așa pe o alee: unul târa o lopată
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nu le arde lor de muncă, dar spunea palid, pur și simplu treceau pe alee, până la urmă. În combinație cu acest Hei, rup a creat un moment ironic, cu care am avut multe probleme înainte de '89. Deci, acesta este rolul dramaturgic al componentelor coloanei sonore. Prefer să las chipurile în sincron doar atât cât să recunoști omul, să spui cine este, să știi cum arată la față. Nu zic că aceasta este singura metodă bună, dar eu o prefer. Atâta vreme cât nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
de tip diaristic. O dramă erotică (imposibilitatea realizării unei comunicări durabile cu partenera, dar și incapacitatea de a se sustrage obsesiei pentru ea) se suprapune unei crize existențiale (sentimentul nerealizării profesionale într-o redacție condamnată la monotonie și automatism). Debutul dramaturgic autonom al lui D. se produce cu piesa Un tort pentru un mort (1998), scriere de factură avangardistă, ale cărei personaje se definesc în raport cu o aparentă situație limită. Lovitura de teatru (2000) reprezintă desprinderea de registrul literar al absurdului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
fiind ispitit de posibilitatea să obțină acolo succesul literar mult rîvnit. Țara fermecată și cheile spre regatul poeziei Thomas Rowley, potrivit lui Chatterton, a fost preot al bisericii St. John din Bristol, pe la 1430-1460, creator al unei prodigioase opere poetice și dramaturgice în engleză medievală, traducător din latină și saxonă, scrib și negustor (Gregory 1789: 35; Brackett 2008: 66; Lee 2005: 523) și confesor al lui William Canynge, acesta din urmă membru de vază, primar de cinci ori al orașului. Acești doi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Romanul parabolic, R, 1986, 9; Ioan Holban, Prezentul repetabil al poveștii, RL, 1986, 46; Cosma, Romanul, I, 294-295; Mikó Ervin, Întâlnire cu anul 2000, Cluj-Napoca, 1989, 194-202; Ion Cocora, „Regina Iocasta”, TR, 1991, 12; Valentin Silvestru, În sfârșit, un debut dramaturgic!, RL, 1991, 14; Constantin Zărnescu, RRI, IV, partea II, 530-537; Ovidiu Pecican, Despărțirea de adolescență, TR, 1993, 9; Steinhardt, Monologul, 225-229; Ulici, Lit. rom., I, 439-440; Petria, Vâlcea, 427-429; Constantin Cubleșan, Constantin Zărnescu - 50, ST, 1999, 3-4; Ghițulescu, Istoria, 467-469
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
inclusiv pe tine, decât să-ți mărturisești obscura bănuială că nu ai scris nimic rezistent. UN CRITIC SE NAȘTE CA PALLAS ATHENA Vocația critică e o vocație timpurie și un critic talentat se impune de la primele articole. Vocația epică, cea dramaturgică, uneori chiar și cea lirică pot fi târzii și eventual fără imediată recunoaștere, dar e aproape fără exemplu ca un mare critic să nu fi debutat foarte tânăr și să nu se fi impus de la început: vezi Sainte-Beuve, Maiorescu, Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mea. Toți cei morți sunt dintotdeauna din mine. Toți morții sunt eu... eu (Țipă) eu, eu, eu... OBEZITATE (neimportant) FLASC O cină europeană Personaje: Este la latitudinea regizorului să folosească numele originale, sau cele traduse, pentru că ele au o importanță dramaturgică destul de mare în tradiția teatrului popular austriac de la Nestroy încoace. JÜRGEN: Un tip care arată a student, dar care nu mai e tânăr. Ochelari rotunzi, păr ceva mai lung, eventual barbă. Deseori acționează neîndemânatec și nesigur. SCHWEINDI (Porcușor sau Porcuț
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sigur că ei numesc acum acest gust ciudat ca fiind al lor. EL: Atunci este timpul să mărturisim, că eu trebuie să dau foc la curte, pentru că nu mai suportă nimic și pe nimeni. Dar focul este pus cu inteligență dramaturgică. Mai avem timp. EA: Știți, nu o să te uit, poate, niciodată. Asta a fost o idee plăcută. (se lipește scurt de el) Deseori este o singură idee, o idee în rahatul porcesc, și totul e salvat. EL: Da, vom urca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sociologia emoțiilor. 2. Teoriile sociologice ale emoțiilor Multitudinea teoretizărilor emoțiilor din perspectiva sociologică a condus la necesitatea grupării contribuțiilor din domeniu. Astfel, Jonathan H. Turner și Jan E. Stets (2005, 23-25Ă propun luarea în considerare a următoarele clustere: 1Ă Sociologia dramaturgica și teoriile culturale asertează că trăirile emoționale sunt ghidate de norme culturale atât în ce priveste intensitatea, cât și exprimarea lor în diferite situații concrete (Goffman, 1959, 1961, 1967, 1971, 1983; Gordon, 1981, 1989, 1990; Hochschild, 1979, 1983, 1990; Rosenberg
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Candace Clark susține că există o „cultură a simțămintelor”, ce constă din ansamblul credințelor, valorilor, regulilor, cuvintelor, al altor elemente simbolice care încadrează și direcționează procesele simpatiei. Conștientizând elementele culturii simțămintelor, configurându-le, indivizii se prezintă în fața altora în maniera dramaturgica (vezi teoria dramaturgica a lui Erving Goffmană. Spre deosebire de Arlie Russell Hochschild, Candace Clark apreciază că normele culturii simțămintelor nu au caracterul unor „scripturi”, al unor reguli clare. Există însă reguli care permit actorilor sociali să-și organizeze elementele simțămintelor (ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
că există o „cultură a simțămintelor”, ce constă din ansamblul credințelor, valorilor, regulilor, cuvintelor, al altor elemente simbolice care încadrează și direcționează procesele simpatiei. Conștientizând elementele culturii simțămintelor, configurându-le, indivizii se prezintă în fața altora în maniera dramaturgica (vezi teoria dramaturgica a lui Erving Goffmană. Spre deosebire de Arlie Russell Hochschild, Candace Clark apreciază că normele culturii simțămintelor nu au caracterul unor „scripturi”, al unor reguli clare. Există însă reguli care permit actorilor sociali să-și organizeze elementele simțămintelor (ideologia simțămintelor, reguli ale
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ostentativă și de învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția socială și de conveniențele acestei condiții. Tentativă dramaturgică cu inflexiuni poetice delicate, frumos scrisă, Fata din dafin apelează mai puțin la regulile clasice ale construcției teatrale, principalul ei merit constând în readucerea, cu rezultate notabile, a poeziei în teatru. Unii comentatori au considerat contribuția lui F. la scrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
din cămăruță să te felicit"288. La fel, în 1930, după premiera piesei de teatru Cassandra a lui N. Iorga, Arghezi denunță, din nou (iată, de la prima intervenție de acest gen, trecuseră două decenii și jumătate), lipsa talentului literar și dramaturgic, "imaginația mucegâie", de data aceasta însă în termeni extrem de duri, în care admonestarea directă, insulta, epitetul și comparația descalificante constituie figurile predilecte ale agresiunii. 3. Un alt pretext polemic îl constituie, pentru Arghezi, paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
copacul singuratic pe câmpia netedă, departe, în fund, ci o pădure de lauri muzicali, o pădure sacră, o pădure uriașă."202 Numeroase au fost rescrierile reîntoarcerii în Itaca. Mulți s-au folosit de canavaua homerică fără mari modificări (cu excepția adaptărilor dramaturgice). Mai interesante sunt întrebările pe care ele le ridică scriitorului moderne. Pentru Johnson Eyvind, Întoarcerea în Itaca (Strandernas Svall, 1946), Ulise nu mai este eroul energic, ci un fost-soldat obosit, dezgustat, apatic. Doar dorința de supraviețuire și uneori un exces
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]