403 matches
-
putem așeza pe TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ alături de artiști precum MARIA FILOTTI, SILVIA DUMITRESCU-TIMICĂ, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ, ILEANA PREDESCU, SILVIA POPOVICI, GEORGE CALBOREANU, TOMA CARAGIU, RODICA TAPALAGĂ, GEORGE CONSTANTIN ș.a., pentru care marea poezie a spațiului românesc și a lumii, respectiv distincția interpretării dramaturgice, reprezentau veritabile laturi congenere cu ființa fiecăruia dintre aceștia în parte. Fie și numai dacă ne ducem cu gândul la cuprinzătoarea dimensiune creatoare a TAMAREI BUCIUCEANU-BOTEZ - dimensiune marcată de un lanț de date cu vizibilă înclinație tragicomică și consubstanțială nu
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
pe umorul jucat cu nerv și emoția descătușată a lacrimei, pe complexa, până la urmă, broderie a parcursului existențial al personajului abordat. Căci TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a conceput cu fiecare reprezentație scenică a sa mereu câte un alt copil perfect al artei dramaturgice românești și universale, încercând să propună prin tot ceea ce a zămislit cu patimă și zvâcnet de atâția zeci și zeci de ani o viziune despre actor, așa cum puțini mai sunt interesați să îl vadă în ziua de azi, anume aceea
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
mai mult cu cât creația respectivă este una de ordin iterativ și cu o dinamică impresionantă a dezvoltării ei temporale, repetiția incluzând, de fapt, în structura-i specifică posibilitatea de a modela la nesfârșit nu atât fina țesătură a limbajului dramaturgic însușit, cât, mai ales, bogăția vastei sale semantici carateristice. Scriam în paragraful anterior faptul că TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ este un actor prin excelență stanislavskian al spațiului teatral românesc. Și asta pentru că interpreta compune în permanență din propriile-i trăiri lăuntrice un
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
îl putem asemui în liniște cu un fel de catedrală a Luminii celeste neîngenunchiate nici de timp și nici de uscăciunea sufletului din Celălalt... Dacă ar fi să o plasez pe TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ în intervalul specific al unei anumite direcții dramaturgice din vasta cultură a umanității de până acum, cred că acestui model teatral atât de bine conturat între limitele sonorității sale caracteristice nu i se pot stabili cu strictețe particularitățile definitorii decât în complexul angrenaj al creației românești de gen
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
deloc abstractă ori închisă în varii exerciții de ordin experimental a actriței. Un lucru remarcat cu constanță la TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ este și faptul că aceasta a încercat continuu să rescrie, cu argumentul decisiv al impresionantei sale personalități, textul fiecărei partituri dramaturgice studiate, așezând în cofraje puternic individualizate și bine înfipte în structura memoriei colective ceea ce autorul piesei a intenționat să comunice publicului prin intermediul textului respectiv. Fără a deosebi vreun paradox anume în anatomia scenică a artei sale interpretative, artista a reușit
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
intens acaparatoare, în substanța căreia simți brusc cum te afunzi până în straturile cele mai adânci ale timpului psihologic și îți abandonezi cu bună știință sufletul. Efervescența magiei dificil explicabile a personajului zămislit de actriță adună laolaltă, ca într-o reprezentație dramaturgică singulară a însuși autorului piesei de teatru respective, patima fără de granițe fixe a unui ludic continuu reconstruibil, simțul măsurii individuale în raport cu stilistica interpretativă aleasă, dar și participarea vădit directă a sa la deslușirea înțelesurilor primare propuse expuse în corpul textului
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
evidente. Ca și cum ar fi desprinsă dintr-un tablou literar leonidandreevian dominat de puternice tușe cromatice distincte, unde viața, boala, moartea și, finalmente, destinul personajului imaginat sunt proiectate cu insistență și vigoare pe retina oricărui participant la lectura vizuală a materialului dramaturgic respectiv, TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a fost, este și va rămâne totdeauna acel prototip artistic care înmoaie miezul comediei clasice în focul purificator al unei lacrimi, compunând prin modalitățile sale de exprimare scenică un original crochiu de hiperbolă non-barocă, dacă ar fi
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
să fie remarcate și să existe în interiorul cadrului, iar alăturarea de fragmente să însemne o continuitate a acțiunilor și nimic mai mult, să nu cuprindă o întrerupere de timp, să nu îndeplinească funcția de selectare și de organizare a materialului dramaturgic; mai exact, aș fi turnat filmul într-un singur cadru”. [9] Elementul de bază al limbajului cinematografiei tarkovskiene nu este obiectul, lucrul, ci dinamica obiectului, ritmul mișcării acestuia. Fiecare mișcare se caracterizează prin ritm, intensitate, și continuitatea procesului. Prin urmare
CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349387_a_350716]
-
Ilie, profesionalism care nu mai poate fi pus la îndoială și aduce un imens serviciu consumatorilor de cultură, nu numai gălățeni, dar, din toate colțurile României. O moștenire de preț, valorificată astăzi, în toate valențele ei gazetărești, publicistice, istorice, literare, dramaturgice, care ne confrmă o vocație polivalentă și o predestinare. În istoria culturii și civilizației veacului al XIX-lea, numele lui Vasile Alexandrescu Urechia ar trebui scris cu litere aurite. În loc de aceasta, un număr neadmis de mare de români, nici măcar nu știu cine
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
pactul cu diavolul devin vânzarea de oase, elemente alegorice ce exprimă contrariul trăirii în demnitate. Reabilitare spectacularității, bazată pe trei categorii dominate: conflictuale, psihologice (mitice) și scenice, pentru Dumitru Velea este mijloc de a exprima un întreg evantai de motive dramaturgice: conflictul credință-religie, opțiunea tragică, căutarea adevărului prin mit, sondarea realității prin filozofie, sacrificiul, demonia, credința în adevăr, psihologia circumstanțială, spațiul de element participativ și simbolul. Practic, întreaga piesă e o metaforă cu rezonanțe filosofice ce-l așează pe autor în
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
și diplomație, pentru rolul său de ctitor al Universității „Hiperion” și formator de elită al unor întregi generații de intelectuali și oameni de știință; Mihai Mălaimare, actor, directorul Teatrului „Masca”, pentru rezultate de excepție în activitatea sa, pentru promovarea artei dramaturgice românești în țară și străinătate, la cele mai înalte standarde ale măiestriei artistice; Oana Georgescu, personalitate cu vaste și excelente activități jurnalistice, sportive, manageriale, artistice, livrești... În încheierea fără lapidaritate a părții ceremoniale a galei, prof. univ. dr. Ion Marin
GALA LAUREAŢILOR FUNDAŢIEI ROMÂNIA 2000 ŞI COTIDIANULUI ULTIMA ORĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361628_a_362957]
-
pactul cu diavolul devin vânzarea de oase, elemente alegorice ce exprimă contrariul trăirii în demnitate. Reabilitare spectacularității, bazată pe trei categorii dominate: conflictuale, psihologice (mitice) și scenice, pentru Dumitru Velea este mijloc de a exprima un întreg evantai de motive dramaturgice: conflictul credință-religie, opțiunea tragică, căutarea adevărului prin mit, sondarea realității prin filozofie, sacrificiul, demonia, credința în adevăr, psihologia circumstanțială, spațiul de element participativ și simbolul. Practic, întreaga piesă e o metaforă cu rezonanțe filosofice ce-l așează pe autor în
DUMITRU VELEA, PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351036_a_352365]
-
s-a întâmplat, fie și pentru o singură dată numai, acest lucru. Alții însă, dimpotrivă, nu au acceptat cu niciun chip să devină adepții principiului pierderii datului lor temporal pământesc, transformându-și parcursul existențial propriu într-o altfel de manifestare dramaturgică individuală, unde predominanta comunicării permanente cu Ceilalți să nu fie alta decât calea directă și fără de ocolișuri discursive majore fundamentată strict doar pe rațiune și nimic altceva. Plecând de la aceste câteva considerente de ordin general, vă propun să ne desprindem
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
de cuvânt” - a rostit printre altele, o butadă proprie: “Începând prin a rosti murmurări, cartea de față încheie în a murmura o rostire”. Florica Gh. Ceapoiu, a făcut o analiză temeinică piesei de teatru, subliniind printre altele calitățile epice și dramaturgice ale Ioanei Stuparu: “Înzestrată cu o capacitate dumnezeiască de armonizare a cuvintelor, Ioana Stuparu și-a ocupat locul printre cei aleși, cucerindu-ne inimile prin harul său de povestitor, astfel că, după ce realizezi lectura măcar parțială a unora dintre creațiile
DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII MINIONA -- DE IOANA STUPARU (PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356784_a_358113]
-
se analizeze epoca în care se plasează spectacolul și, mai ales, cu speranța că vei putea aproxima numitorii comuni, factorii ce unifică. Zoltan Schapira subliniază în acest capitol evoluția spectacolului, ca metaforă și rolul acestuia în psihologia socială prin „școala dramaturgică” a lui E. Goffman. Spectacolul de teatru, ca suport social, în păstrarea identității culturale a românilor din Suedia este direct prin vitalitatea etnolingvistică, în care preocuparea păstrării limbii natale și factorii adiacenți (caracteristicile demografice, statutul socio-economic), prestigiul național și internațional
TEATRU ŞI IDENTITATEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356888_a_358217]
-
pactul cu diavolul devin vânzarea de oase, elemente alegorice ce exprimă contrariul trăirii în demnitate. Reabilitare spectacularității, bazată pe trei categorii dominate: conflictuale, psihologice (mitice) și scenice, pentru Dumitru Velea este mijloc de a exprima un întreg evantai de motive dramaturgice: conflictul credință-religie, opțiunea tragică, căutarea adevărului prin mit, sondarea realității prin filozofie, sacrificiul, demonia, credința în adevăr, psihologia circumstanțială, spațiul de element participativ și simbolul. Practic, întreaga piesă e o metaforă cu rezonanțe filosofice ce-l așează pe autor în
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
din București (până în anul 1992, când, o dată cu cea de-a 250-a reprezentație a acesteia, s-a încheiat și cariera prodigioasă de șaizeci de ani a marii noastre actrițe). Ca să mă alătur cumva tonului interogativ-retoric al colonelesei dominatoare exemplar creionate dramaturgic de către Mircea Ștefănescu, personal, pot spune că da, îmi e dor, îmi e tare, tare dor de Silvia Dumitrescu-Timică. Am admirat-o ca actriță în diversele roluri create, dar am apreciat-o și ca om cu un caracter desăvârșit, ascultându
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
și ca dramaturg, realizând piese ca: „Zamolse” „Tulburarea apelor”, „Meșterul Manole” „Trilogia cunoașterii”, „Trilogia culturii”. „Despre conștiința filozofică”, „Trilogia valorilor” și culegerea de aforisme „Elanul insulei” sunt expresia personalității sale complexe, de mare profunzime spirituală, completând înzestrarea sa poetică și dramaturgică cu aceea de filozof și estetician. Poetul ne-a lăsat insolitele volume de poezii „Lauda Domnului”, „La cumpăna apelor”, „La curțile dorului” fiind deopotrivă, traducătorul rafinat al lui „Faust”. Versurile sale, cum sunt cele din „Izvorul nopții” l-au inspirat
VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355174_a_356503]
-
de haită nesătulă, de o mulțime de inși, care vor să pară întotdeauna, prin atitudine și spălarea permanentă a propriei lor imagini, exact ceea ce nu sunt de fapt în realitate, adică niște indivizi onești și venerabili, în stare să mimeze dramaturgic, printr-un joc duplicitar specific, profesionalismul desăvârșit și să distrugă cu vădită intenție, din poziția efemeră oferită pe bani grei și compromisuri majore de către loja-mamă, cariera cinstită a tuturor celor ce nu vor a fi înregimentați în sisteme oculte bolnave
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
proză scurtă spre sfârșitul deceniului cinci, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme
IN MEMORIAM de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357053_a_358382]
-
înainte de a-și da obștescul sfârșit, precum și ca președinte al unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română și Institutul de Cultură din Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic. O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în
IN MEMORIAM de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357053_a_358382]
-
sociale, culturale și naționale, inclusive serbări,serate culturale,petreceri, și înființarea unor biblioteci ,cum se stipulează în documentele vremii.De la aceste comuniuni cu scop distractiv numai un pas a lipsit până la primele manifestări teatrale.Ziarele locale consemnează astfel de manifestări dramaturgice,după 1921,ale unor amatori talentați,precum și spectacole susținute de teatre din toată țara,care vin în Valea Jiului.Organizația culturală Casina românească din Vulcan își inagurează propria sală de spectacole cu piesa O sâmbătă norocoasă, de Iosif Vulcan.Interesant este
SUFLETUL TEATRULUI DINTRE COPER ILE UNEI MONOGRAFII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360648_a_361977]
-
superbă) a Limbajului. Limbajul este și el o reacție la Istorie, un mod de a crea Istorie, de a comunica permanent cu ea. Limbajul încearcă să umanizeze Istoria, s-o stăpânească. Pătrundem acum într-un alt nivel semantic al operei dramaturgice. Este extrem de interesantă construcția piesei. Nu poți să-ți dai seama, este vorba de niște țărani din evul mediu, pe care spaima îi face să se proiecteze în viitor (un fel de iluminare, de anticipare a Răului, o fantă deschisă
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
meserie, să își asume autoritar, în locul piloților specializați, interceptarea în vid cu succes a naufragiatului Watney, nu faptul că Jessica Chastain e femeie. Nu am vreo problemă legată de caftul administrat Darth Vaderului aspirant de către fetișcana Rey, mă deprimă inconsistența dramaturgică a personajului și interpretarea cabalină, cu facializări intense din fălci, nări, ochi și gâfâieli repetate (de altfel, în SW VII, toată lumea respiră greu) a tinerei actrițe. Pe scurt și caragialește vorbind, ce mă zgârie pe scoarță e tendința fără artă
Popescu – panicat de femei? () [Corola-blog/BlogPost/339013_a_340342]
-
vizibil ritmul și mijlocul (tăietura) devine scop. Această secvență care dă titlul filmului e de fapt un preludiu, un esablishing shot care se întinde pe minute bune, dar care furnizează prea puține elemente care sunt duse mai departe. Filmul propriu-zis, dramaturgic vorbind, e triunghiul amoros care se încheagă ulterior între Robert, Petrică - Andi Vasluianu (prietenul din copilărie rămas în sat) și Paula - Ioana Flora (prima iubire). Calofilia tăieturii care nu ține cont de reguli lasă acum loc dialogurilor excelente ale lui
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]