402 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > LEUL ȘI DRESORUL Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o zi, un leu, cu coamă, Prinse glas ca prin minune Și-ncepu atunci a spune, Fără trac și fără teamă Ce gândește, ce
LEUL ŞI DRESORUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348749_a_350078]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o zi, un leu, cu coamă, Prinse glas ca prin minune Și-ncepu atunci a spune, Fără trac și fără teamă Ce gândește, ce îl doare Ce-l frământă cel mai tare: - Dragul meu dresor, poftește, În arenă bunăoară, Să ne-nchipuim că-i seară Și spectacolul pornește. Pentru început fă bine De te-așează-n patru labe Și-ascultă printre silabe Ce voi cere de la tine. Fă-mi trei ture de arenă Și oprește-te apoi
LEUL ŞI DRESORUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348749_a_350078]
-
furtun, direct pe spate, Să te spele-n miez de noapte. Ei, ce zici, ți-ar plăcea parcă Să te pui în locul meu, Să plesnesc din bici și eu Și să-ți dau câte o halcă ? Referință Bibliografică: LEUL ȘI DRESORUL / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1564, Anul V, 13 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Manolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LEUL ŞI DRESORUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348749_a_350078]
-
Vom vedea un clovn sau doi, Acrobați și animale. Un cort mare, țuguiat, Se ridică chiar în piață, De copii e așteptat, Fiindcă circul îi răsfață. Elefanți, cai, porumbei, Dansează-n lumină multă, Șerpi, șopârle, tigrii, lei, Cu toți de dresori ascultă. Floricele vom mânca Când spectacolul e-n toi, Ochii ne vom bucura Cu costumele de soi. Iar când circul va pleca Cu alaiul lui cel mare, Bucuroși vom aștepta Stagiunea viitoare. Referință Bibliografică: La circ (poezie pentru copii) / Mihaela
LA CIRC (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377916_a_379245]
-
guvernatori în insule coloniale șambelani de curte vidă dar cei mai buni vor fi ceasornicarii neputincioși cu neveste vesele, nepunctuale. LEUL, CEASUL ȘI MAGIUNUL Un leu care cântă la pian vara se uită la ceas e târziu i se năzare dresorul a plecat acasă la nevastă și copii leul gătește familiei cartofi e o mare penurie de curaj lumea a devenit o mlaștină poemele se scriu la lumânare cu sânge colorat viața are forma unui borcan cu magiun nucile apar sporadic
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
strădania autoarei care afirmă ea însăși că a cugetat și cugetă zi și noapte la „noi figuri stil” cu alură hoinară, spontană, sperând ca la plecarea din astă lume, aceste rânduri să o reprezinte „să rămână agățată / la gâtul noului / dresor / de vers modern, letal ...”. Mărturisirea aceasta ne-o amintește pe cea a lui Arghezi din Ars poetica - 1928, căci și Valentina Becart dezvăluie aluatul stihului său căruia i-a dăruit de cele mai multe ori „veșmânt de argint și ode”, „veșmânt de
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
în Povestea primăverii se resimt de influența sadoveniană, în prezentarea cu discreție a unor „dureri înăbușite” ori a unor pasiuni puternice, sfârșite tragic. Nuvelele din Iedera sunt inspirate, în schimb, de scriitori străini, ele aducând personaje insolite (un dandy, un dresor de circ) și un mediu cosmopolit, descris cu precizie și cu un aplomb rar la noi în epocă. Notă aparte între scrierile lui G. face Domnița Fărănume prin stilul său înflorit, bogat în pasaje plastice ori muzicale. Însă intriga, plecând
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Pop, Viață, 63-74; Popa, Ist. lit., II, 859-861; Simion, Ficțiunea, III, 372-383; Vasile, Proza, 306-316; Daniel Cristea-Enache, Întoarcerea autorului, CC, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Nepotul lui Caragiale, APF, 2002, 5; Marius Miheț, Magicianul sau Ce au devenit Regizorul și Marele Dresor, F, 2002, 9; Mircea Iorgulescu, România dream, „22”, 2002, 654; Nicolae Oprea, Proza onirică, „Ziua literară”, 2002, 4 noiembrie; Marian Victor Buciu, „Maramureș”, sfârșit de trilogie, VR, 2002, 10-11; Negrici, Lit. rom., 219-220; Laura Pavel, Între text și imagine-spirala lumii
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
atâta întuneric proclamat drept văz/ el, impostorul muribund, încă șoptește:/ «Mănânci, tu, neam al meu, mănânci (o)văz!?»” sau „Cum aș putea să-i iert ceva acestei lumi/ cînd am trăit atât de mă cuprinse greața/ în palmă port belciugul dresorului de mâini -/ piticul sulfamidă - geniu cât e și ceața”. În publicistică și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecății spiritului. Problematica eseurilor lui Camus și, în genere, a existențialismului, este pusă în termenii unei fabule în care simbolurile (îmblânzitorii de cobre, dresorii de câini, mangustele imperfecte) vin să dubleze ideile, exprimate în lungi și remarcabile eseuri epice. Pustnicul din sala de așteptare are pasiunea proceselor, modul lui de a cunoaște este a pune în acuzație, adevărul - pentru a fi acceptat - trebuie să
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
București, 1972; Acustica rănilor, București, 1980; Vitralii de voci, București, 1996; Născut în Capricorn, București, 1997; Riposta rocilor, București, 1997; Strigătul statuilor, București, 1997; Viitoristica mea. Profiluri lirice, București, 1997; Viteze de viziuni, București, 1997; Daliile decid duminica, București, 1997; Dresorul depărtărilor, București, 1997; Emite zenitul, București, 1997; Feerie de fiori, București, 1997; Haide Hyperionic, București, 1997; Apocalipsa timpilor mei, București, 1999. Repere bibliografice: Emil C. [Emil Cioran], „Cuib și zbor”, PRV, 1938, 1162; Mihail Chirnoagă, Ofițeri care scriu, CL, 1939
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
încă voievozii munților/ din piscuri în piscuri călcând - ca uriașii/ Se mai aud încă voievozii munților/ cu moartea cea moartă călcându-și vrăjmașii” - Închinare Transilvaniei). SCRIERI: Alarhos, Cluj-Napoca, 1975; Scutier al iluziei, Cluj-Napoca, 1980; Spuse fratele nostru, Cluj-Napoca, 1984; Marele dresor, Cluj-Napoca, 1997; Teohar Mihadaș. In memoriam, Cluj-Napoca, 1999. Ediții: Al. Rosetti, Corespondență (1934-1990), I-II, Cluj-Napoca, 2000; Ștefan Manciulea, Avram Iancu și Blajul, Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare); Poezia friulană din Renaștere până în zilele noastre, tr. Pimen Constantinescu, Cluj-Napoca, 1995. Repere
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
cel mai grațios. — Salve, Thoas! îl salută Rufus. Necunoscutul ridică mâna drept răspuns, cu ochii fixați însă asupra lui Pusio. — Vino-ncoace! îl cheamă. Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a întins-o repede la drum. Când i-am auzit mârâitul, am zvârlit în urmă unul dintre pui... — Pe care l-a înhățat și l-a dus înapoi în siguranță, și abia după aceea a pornit din nou în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înhățat și l-a dus înapoi în siguranță, și abia după aceea a pornit din nou în urmărire, îl completează plictisit Rufus. Cunoaște povestea pe de rost. Thaos nu pierde nici o ocazie să se laude cu talentele lui de vânător, dresor și orator. — Nu-ți poți imagina furia ei neputincioasă de pe țărm, când am ajuns înapoi la corabie... — Vorba lungă, sărăcia omului, îl întrerupe din nou, posac, instructorul. Ai grijă că-ți vine acușica rândul să urci în arenă... — Abia m-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut? murmură îngrijorat Rufus. Tot umblând de colo, colo cu germanul după el prin labirin tul ăsta subteran a pierdut noțiunea timpului. Acum trebuie să fi terminat și escadronul de cavaleri pre torieni care vânează lei în Africa, îl lămurește dresorul. L-am văzut pe unul cum și-a azvârlit armele și a doborât leul cu puterea brațelor... Dă din palme entuziasmat ca un copil: — Apoi i a scos ochii..., da’ l-a orbit pe sub manta... Rufus îl întrerupe. — Unde e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Apoi i a scos ochii..., da’ l-a orbit pe sub manta... Rufus îl întrerupe. — Unde e pe-aici, prin zonă, vreo deschizătură, să văd ce se petrece în arenă? Vocea îi trădează îngrijorarea. — Al doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară după colț. Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa pe nisip numele împăratului. Să nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă din nou să mai rupă un pic monotonia vărsării de sânge, mârâie Rufus. Aprobă sau dezaprobă? se întreabă Pusio. Instructorul întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e lipsită de pericole, motivând că multe stațiuni sunt gestionate chiar de foștii conducători militari ai altor triburi. Cei 11 turiști au fost dați dispăruți de un alt membru al grupului, Harry Bailley, În vârstă de 42 de ani, celebru dresor de câini, născut În Marea Britanie, vedetă a emisiunii TV Dosarele Fido. Bailley nu a plecat În expediția din zori din cauza unei toxiinfecții alimentare. Când a văzut că prietenii lui nu se Întorc nici la prânz, nici la cină, acesta l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry Bailley, care-i dădea din când În când câte o bucățică de ficat uscat. Harry se oferise să-l adopte pe Poochini, iar executorul meu testamentar se grăbise să i-l dea pentru că, după cum știe toată lumea, Harry este celebrul dresor de câini de la televizor. Poate i-ați și văzut emisiunea - Dosarele Fido? Cel mai mare rating, și multe, multe premii Emmy. Norocosul de Poochini. A venit și primarul - v-am zis? - și a stat cel puțin zece minute, ceea ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ceva bun. Chiar și un baset se va transforma Într-un retriever drăgălaș dacă știți cum să negociați cu el“. Și, datorită acestui gen de sfaturi de bun-simț, doctorul Harry Bailley a devenit cel mai mare și mai tare dresor de câini, fondator al respectabilei Societăți Internaționale a Behavioriștilor Canini, inventator al metodelor umane de dresaj (pentru care Încă așteaptă brevetul), vedetă a Dosarelor Fido, iar acum și stăpânul extracalificat al dragului meu Poochini. Mi-e teamă Însă că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceva În comun cu Homo erectus, sunt acele trăsături ale masculului inadaptat la viața În societate. Ambii fac numai ce le place: se scarpină la testicule, dorm pe canapea și amușină Între picioare pe oricine Întâlnesc. Iar voi, ca niște dresori de câini străluciți ce sunteți, trebuie să-i dresați pe stăpâni - da, chiar așa, acele ființe umane neevoluate care umblă cu ziare făcute sul În mână cam cum umblau și oamenii peșterilor cu măciuci -, trebuie să-i dresați pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își făcea tot timpul griji că se va Întâmpla ceva rău - e curat, e sigur? Dacă tot caută probleme, se gândea Harry, asta o să și găsească. Ar face mai bine să caute lucrurile bune din viață. Așa sunt instruiți și dresorii de câini. Dacă ai tendința să cauți comportamentul negativ la un câine pentru a-l pedepsi, atunci vei vedea numai asta. Când Îl prinzi pe câine făcând ceva bun, recompensează-l și atunci vei Începe să remarci comportamentul pozitiv. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de stăpânire de sine. — Sigur că nu o să ți-l ia nimeni, spuse el pe un ton blând. Sunt veterinar și pot să-mi dau seama ce e cu el. — Ba nu, nu ești! se smiorcăi Esmé. Doar faci pe dresorul de câini la televizor. Îi pui să facă tot felul de șmecherii idioate. —Sunt și veterinar. Esmé Începu să-și tragă nasul. — Pe bune? Nu ești doar actor? Îl măsură din priviri Încercând să-și dea seama dacă să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu era mulțumită de nimic din ce făcea el. Cel mai tare lucru pe care l-a făcut Harry, s-a gândit Esmé, a fost când a distribuit-o Într-un filmuleț În care a arătat că cei mai buni dresori de câini sunt copiii. —Esmé, a zis În acea emisiune, are răbdare, un ochi perspicace și sincronizare perfectă. Cuțu-cuțu avea aproape un an, iar Esmé demonstrase cum răspunde la comenzi: șezi, mort, aici, cum dansează, vorbește, dă lăbuța, aduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]