954 matches
-
că viața voastră-i colosal de trecătoare?" * B3: Cobora pe Topolog, dintre munți, la vale... Și la umbra unui stog a căzut din cale. F3: În ce vară? F4: În ce an? B1: Anii trec ca apa... F2: El era drumeț sărman, muncitor cu sapa. B2: Oamenii l-au îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori ea se înverșunează și mai tare să continue. Iar Osvald avu norocul de a-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bengosule, când abia aseară, târziu, ne-am întocmit sălașele? - Așa!? - Dar ea, ea ce face? - Ca fetele la care le-a intrat un spine în inimă. Se uită cât e ziua de lungă, dacă la capătul drumului nu apare vreun drumeț călare pe un băț! - Atunci alerg! - Aleargă tu, aleargă, dar s-ar putea să n-o găsești. E plecată cu mă-sa să vândă bidinele prin mahalaua Podenilor. - Mă duc într-acolo, ce mai... - Du-te cât te mai țin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
s-a întâmplat? - s-a auzit glasul gâfâit al lui Costache, din ușa crâșmei. Nu s-o întâmplat nimic. Ba s-o întâmplat! Ce? Costache, omule. Mă frământă o întrebare. S-o aud, Vasile. Tu îți aduci aminte de doi drumeți care acum două săptămâni - vineri seara, când eu împărțeam banii oamenilor - ei ședeau în colțul acela al crâșmei și șușoteau între ei și ne urmăreau toate mișcările? Îmi aduc aminte, Vasile, și chiar i-am văzut de mai multe ori
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au știut că primiți banii vinerea și că îi porți dumneata? Ei ne urmăresc de multă vreme... I-am mai văzut la Crâșma din drum, stând la o masă mai ferită, dar ne-am închipuit că sunt și ei niște drumeți care cinstesc o cinzacă de rachiu acolo. N-au intrat în vorbă cu noi niciodată. S-or fi nimerit și în vreo vineri seara, dar nu i-am băgat în seamă. Acum mai aveau bani la ei? Sunt sigur că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de mușcate, prelingându-se apoi pe sub dinții unui pieptene, care le va fi apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
țării. Piscurile acestor munți sunt înalte și străpung straturile de nori albi ce par desfășurați asemeni unor eșarfe de mătase peste văile adânci. Impresionat de frumusețea zonei, Huangdi a fost convins că a găsit locul ideal pentru prepararea panaceului. Astfel, drumeții au tăiat lemne de foc, au cules plantele medicinale trebuincioase și au început să prepare leacul. Nu s-au oprit din muncă, fie că ploua sau bătea vânt puternic. Se spune că elixirul nemuririi poate fi preparat abia după nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gândea doar la poporul lui și regreta că n-a reușit să-l ajute. A aruncat la mare distanță bastonul din mână și unde a căzut acesta, a crescut o pădure verde și deasă de piersici, care îi apăra pe drumeți de soare. Fructele potoleau setea oamenilor, ajutându-i să-și continue drumul, plini de energie. Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare, exprimă dorința oamenilor din China antică de a învinge seceta și arșița. Kuafu a murit, însă dârzenia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nazale. Nu prin intermediul pumnilor, cum s-ar putea bănui, ci cu totul altfel. Giani Pascu s-a apucat să arunce troacele de la subsol, având binecuvântarea tatălui și a bunicului, unul șef de sală la „Lido“, celălalt șef de unitate la „Drumețul“. L-am ajutat și noi, mai ales că știam ce plănuiește, iar planurile lui ne surâdeau tuturor. Am dus totul, până la ultimul ac, la tomberoanele de gunoi, am măturat și am spălat pereții cu furtunul. N-a fost greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă a fantasmelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet răutăcios deconspiră gîndurile singuraticului drumeț. O să ajungă cu o oră mai devreme, ei și? Îl găsesc deja băut și fără cinci lei. Unde mai pui că se poate să și... Țîncul ăla știe să conducă? Treaba lui, eu n-am nici o vină! Bătrînul nu obosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a supărat că i s-a încheiat misiunea de a veghea Moldova continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate de la Dumnezeu sînt date, a spus Aneta după ce a vărsat și ultima lacrimă din ochii săi minunați. Din cînd în cînd, drumeți mai curajoși atacau muntele pe acea potecă și se opreau la fîntîna lui Gavril să bea puțină apă și chiar vărsau apa minerală din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta se bucura mult de acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răzbunarea: vorba ceea: ferească Dumnezeu de frate-tu dușman și de văru-tu prieten! Uite-așa mă tot socoteam și nici nu băgai de seamă că și ajunsesem la copac. Copacul ăsta era cam la un sfert de drum de oraș. Drumeții se mai opreau aici, se așezau la umbra lui (atât cât putea să dea și el umbră în pustiul acela), își mai trăgeau sufletul și, dacă aveau ce mânca, mâncau. Am scos și eu o bucată de pâine da' apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și Lui înseamnă că drumul e cel bun. De la un timp, nu mă mai puteam uita înainte... Cum ridicam ochii, cum începea să joace drumul și să facă valuri-vălurele cenușii înaintea mea. Așa că, atunci când l-am văzut pe al treilea drumeț împreună cu cei doi, am crezut că-s aiurelile mele de sete sau foame. Dacă mergea alături de ei, ar fi trebuit să treacă pe lângă mine. Or, eu nu-l văzusem trecând. Și, în plus, cum de era așa curat veșmântul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ilucă 15 nov. 2011 ― 6 aug. 2012 De același autor 1Iași... șoapta din ziduri, album ghid, Ed. Eurocart, Iași 1998; 2Iași... istorie și spirit, album ghid, Ed. Helios, Iași 2000; 3Hoinar În jurul Iașului, album ghid, Ed. Trinitas, Iași 2001; 4Iași... drumeț În jurul cetății, album ghid, Ed. Helios, Iași 2002; 5Tristeți Învinse, proză scurtă, Ed. Helios, Iași 2002; 6Prin Iașii din suflet, album ghid, Ed. Helios, Iași 2003; 7Iașii lui Eminescu, proză, Ed. Helios, Iași 2003; 8Aripi frânte, proză, Ed. Helios, Iași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
marxist-leninistă ar fi fost gata să-l arunce în închisoare, dacă s-ar fi revoltat sau dacă nu ar fi consimțit în cele din urmă să "doneze" pământul?... Se întâmplase un fapt care amintea nu întâmplător de ceea ce pățeau odinioară drumeții atacați de tâlhari în codrii Vlăsiei: dădeau tot ce aveau la ei, numai ca să scape cu viață. Făcând "donația" el își cumpărase cumva clemența regimului și își asigurase libertatea atâtă câtă putea fi și supraviețuirea. Elvira nu fusese însă interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descoperirii acelui nou moment zero al supraviețuirii decente, ai uitat?" Dar eram pregătită pentru singurătate?... Oare nu fug de singurătatea în doi alergând după o utopică lipsă de dependență față de alții, de un altul? E ca și cum aș pretinde că există drumeț fără drum și călător fără cale, nu? Știu asta, dar e un risc asumat. Nu spuneai tu că nu doar a te naște este un risc, ci și faptul în sine de a trăi? Altfel, toate-s vechi și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vreascuri, cu crengile groase cojite, cu aspect de lăsată în paragină. Câteodată vântul bate cu putere sub soarele de vară. Atunci dealul deveni un popas pentru șoferi, o răcoare binevenită. Vara mi se mai cunoaște, absența unui han călduros pentru drumeții obosiți de viață, dealul însuși devenind suficient. Natura este liberă, își flutură pacea și viteza în vânt. Curenții de aer creează adevărate turbulențe, în fața cărora să stai în vârful dealului, cu spatele la el și cu privirea spre valea întinsă, te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori ea se înverșunează și mai tare să continue. Iar Osvald avu norocul de a-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că nu voi muri până când nu-mi voi regăsi steaua. În calitatea de umil călător prin viață observ cum dealurile și-au ușurat culmile pentru ca eu să le pot atinge mai ușor cu tălpile. Mărturisesc că fac parte din acei drumeți ai acestei vieți care se bucură de izvoare care abundă în nestemate. Dar cristalele se opresc și îmi zâmbesc, gândind că voi reuși să înțeleg odată că eu, omul, trebuie să le respect și nu doar să mă opresc pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se zvonise, cu o săptămână în urmă, e drept, că un câine mare, alb, ar fi atacat doi drumeți, într-o dimineață, doborând pe unul dintre ei, celălalt scăpând cu fuga. Cine știe cum stătuseră, de fapt, lucrurile. Drumeții nu erau de prin partea locului, poate cel scăpat mințise. Dacă își omorâse tovarășul? Se petrec atâtea. Și un copil, cică, văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să năvălească peste târg! Se zvonise, cu o săptămână în urmă, e drept, că un câine mare, alb, ar fi atacat doi drumeți, într-o dimineață, doborând pe unul dintre ei, celălalt scăpând cu fuga. Cine știe cum stătuseră, de fapt, lucrurile. Drumeții nu erau de prin partea locului, poate cel scăpat mințise. Dacă își omorâse tovarășul? Se petrec atâtea. Și un copil, cică, văzuse, de curând, într-o margine a târgului, o pereche de lupi albi. Animalele stăteau nemișcate și priveau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un asemenea ghinion ar fi fost prea mare. Bătea vântul. Nu mai ploua. Ieșea, tot mai des, soarele. Donna Iulia privea de-a lungul drumului; nu mai vedea bine. Pe Tim l-ar fi recunoscut, de la o anumită distanță. Orice drumeț ivit în zare o făcea să tresară. Tim n-ar fi venit pe jos. Avea de cărat o mulțime de bagaje. Nici în automobil, așa cum îl visase, știa că nu va veni. Dar cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
petrecute”, l-a întrerupt Profesorul de naturale. „La găzărie - se zice - chiar Pitpalacul i-a pus pe copii să umble cu focul. După ce, prevestitor, potrivise ornicul să bată. Crimă, dacă lucrurile au stat așa. De inundație cică auzise de la un drumeț: spusese că dinspre munte se pornise viitură mare, ce tot creștea. Și iar a făcut orologiul să sune numai bine. Cu ploaia - bravo lui! - a nimerit-o. Despre lăcuste se spune că aflase tot de la un străin, intrat in atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]