316 matches
-
etnografic și de pitorescul locurilor. Cel mai reprezentativ desen care descrie relatările lui Constantin Golescu este cel al lui Bouquet din 1840, el înfățișează sinistra goliciune a colibelor din Bărăgan. Acestea apar îngropate pe jumătate în pământ la marginea unui drumeag care se pierde în imensitatea câmpiei. Acest motiv al colibelor câmpenești a fost folosit și de Grigorescu în multe din lucrările sale în care înfățișează viața satelor. În anii copilăriei lui Nicolae Grigorescu, satul Pitaru se afla pe moșia marelui
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
prietenii mei se aflau sub controlul antreprenorial al acestui trib. În lumea birmaneză a afacerilor, noțiunea de achiziție ostilă era diferită de cea din Statele Unite. La puțin timp după acest anunț, Walter Îl rugă pe șofer să oprească pe un drumeag neasfaltat de lângă șosea. A, pauză de pipi, spuse Wyatt. La fix. Ceilalți aprobară. Nu ne-am oprit pentru a folosi grupul sanitar, spuse Walter cu diplomație. Dacă mai aveți răbdare, ne vom mai opri o dată, puțin mai Încolo. Motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mariei cu toc cui. Nici eu nu păream departe, cu ghetele mele de fetru. Doar ne îmbrăcasem special să dăm noaptea la pompe (scena mai fusese descrisă de cineva). „Uite-acolo, imediat după panou.“ Am încetinit și-am observat un drumeag între două case, chiar la intrarea în sat. L-am ascultat pe Mihnea și-am cotit pe el, convins că nu fac bine. Dar parcă aveam de-ales? „A patra casă, pe stânga. Aia cu gard verde.“ Nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
taică-meu) și-am citit: Chicotelile răzbat însă dintr-o altă bulă, în interiorul căreia fabrica de cărămidă se lăbărțează, iar lumea din cartier se adună la o petrecere pe strada cu nume nepotrivit: Intrarea Uriașilor. La capătul fundăturii, acolo unde drumeagul se oprește într-o poartă de fier, e casa unde a venit pe lume Alexandru Robe. „Ce mă-sa mare!?“, am sărit, uitând de orice bune-maniere, „Ce-i mizeria asta?“ „Ia vezi mai bine la pagina 21...“, a insistat Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stupul, cu o fabrică de sticlă, cu dughene, carmangerii și un iarmaroc, unde negustorii evrei aduceau și vindeau de toate, dar azi orașul e aproape pustiu și-am ieșit la marginea de miază-noapte a orășelului iar de-aici, pe-un drumeag de țară, printre ogoare, porumb și cartofi, aproape de-amiază, înainte de-a coborî în satul Sirețel am ajuns la podul ce trece peste pârâul cu același nume. Atunci, eu, cu gândul la turte, reiau problema: Măi Costică, oare chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noastre și imaginea Mănăstirii Șag, cu chipul palid și atât de drag al măicuței Cecilia. Vreau să vă arăt și casa mea, în drum spre oraș, zice "șeriful". Ne abatem, iarăși, din drumul drept, spre Timișoara. O luăm pe un drumeag spre miazăzi, pietruit, bun. Dar, ocolim puțin. Ajungem, astfel, în satul său, Chișoda. Într-un pâlc de copaci zărim o căsoaie mare, din piatră, cu 7-8 odăi, cu acoperiș din olane, cu o bucătărie de vară, cu șură mare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
puzderia de gropi care joacă rolul de filtru (cine se încumetă să intre pe strada Floare Roșie merită fără îndoială să ajungă și la blocul meu), brusc au început reparațiile structurale. De vreo patru luni bunii gospodari trudesc la un drumeag de acces, în care am tot studiat straturile geologice. După ce am trecut inițial pe marginea gropii, apoi prin noroi, în fine printr-un nisip fin, meseriașii au băgat smoală și au dat strada în lucru. Asta s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
un peisaj atât de poetic. Totul era ireal Ă în plus, din cauza poleiului, pe drum nu era țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de umblat. Câmpia Beauce acoperită în întregime de zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului. Se spune, cred, alb ca moartea. Sentimentul că umblu pe o altă planetă. Irealitate totală. Soarele intra și el în acest joc. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cred că În 1952. Din toamnă, părinții mei fuseseră mutați „disciplinar” din satul natal, unde erau ajutați și consiliați de familie, Într-un alt sat la comunei, un cătun periferic, suit pe niște dealuri lutoase, unde se ajungea pe un drumeag veșnic Înnămolit, un fel de râpă străjuită de gard de cătină. Urcau cu greutate căruțele, dar și oamenii. Școala era plasată În fostele atenanse ale unui conac boieresc, acum dispensar. Erau trei camere ce dădeau Într-un cerdac lung. Într-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ascunse vom regăsi amin-tirile noastre, la fel cum un călător consideră poate drept numai ale lui un izvor, niște stînci, un peisaj la care nu se ajunge decît prin abaterea de la calea principală, pentru a ajunge la alta, pe un drumeag anevoios și neumblat. Capetele acestui drum transversal se găsesc pe cele două căi și le cunoaștem: dar trebuie atenție, poate și noroc, ca să le regăsim și putem să le parcurgem de multe ori pe amîndouă fără să avem ideea de
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și dădea duhul. Un strop de răgaz, și pacea serii care se lăsa peste deșert. Între Laghouat și Ghardaïa, la apus, sub un cer imens, în mijlocul unui ocean de nisip arzător, într-un peisaj lipsit parcă de orizont, pe un drumeag paralel cu asfaltul (cu șoseaua asfaltată) care ne ducea spre sud, am zărit următoarea apariție: un bărbat și o femeie, îmbrăcați în djellaba, mergeau agale la drum, împreună cu dobitocul lor. Era sfânta familie readusă la viață. Cu un copil în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
activ sau pasiv, în desfășurarea unei acțiuni, exprimată cel mai adesea printr-un verb-predicat: „Pe când oamenii pregăteau boii ca să-i înjuge la cară și moș Irimia, vatamanul cărăușilor, îmi lămurea ce drum trebuie s-apucăm, eu tot fulgeram cu ochii drumeagul Tupilaților.” (M. Sadoveanu), „...De teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează.” (O. Paler) „Biserica creștină, a ei catapeteazmă, De-un fulger drept în două e ruptă și tresare.” (M. Eminescu) dar - ca subiect interior de gradul II - și prin forme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piept" (Sufletul satului). Poetul se simte integrat în ritmul cosmic și sustras marii treceri. Imaginea satului se conturează din nevoia poetului de a avea un spațiu ideal, un spațiu fabulos, la care poetul ajunge în urma unei călătorii în sine însuși: "Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști/ după mersul albastru al lunii". La fel ca poezia satului, poezia muntelui are "aceeași sugestie liniștitoare a statorniciei": " În apropiere e muntele meu, munte iubit/ Înconjurat de lucruri bătrâne/ acoperite de mușchi din zilele facerii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pictură. De aici s-au cules obiecte din silex (unelte și arme) ca: răzuitori, vârfuri de săgeți și străpungători. Acestea sunt frumos lucrate dovedind o măiestrie deosebită a celor ce le-au realizat. Alături de această așezare din neolitic peste un drumeag de țară există o a doua așezare cu o suprafață de peste 5 ha. Aici s-au găsit elemente identice, ceea ce ne face să credem că cele două așezări au existat concomitent. Menționăm că fragmentele de ceramică descoperite în acest loc
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Cum se va comporta Furnica și cum îmi va influența eventuala ei eliberare conducerea autoturismului. Cu momente de acalmie urmate de zbateri violente, cu gemetele și scâncelile cățelușei am parcurs cei aproape 80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
se trezea în sudoare și suspină. Mântuitorul, iubindu-L, îl chema alături de El, în jertfa de ispășire. Biserica din colonia din Bărăgan Dimineața fu eliberat și trimis pe jos din colonie; se gândi unde s-ar putea duce. Apucă un drumeag spre nord, printre lanurile de porumb. Mergând cale de o oră, auzi din față un duduit de motor; era un IMS cu doi ofițeri securiști. Unul, cu grad de colonel, deschise portiera și-l salută: Bucuros de oaspeți, părinte Ioane
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aleargă după tine, potecă de replici însuflețite în ungurește, Livezi-Ciuc peronul îngrijit, pe rîpă de sute de metri, plaiurile și Depresiunea Ciuc, vizibilă reședința de județ Miercurea-Ciuc, 20 km sud, biserică ortodoxă pe culme, crucile albe strălucesc la capătul de drumeag din stație, mai departe golul, văile, zid nou de piatră, orologiu, călugărul din tren surîde într-acolo, doi însoțitori, boccelele lui, mănăstire ori schit, pocăință în sac și în cenușă, zi de zi, eră de eră, doar să se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe rampă, deschisă și gard de scînduri marginea de la șosea, stația Leordina excursia lor în uniformă, Munții Copilași, Munții Maramureșului, aceeași husă de camuflaj pe rucsaci, lumea intrată în vegetație, soluția pentru ea, detalii salturile bruște la ieșiri din ceață, drumeagul pierdut prin trifoi, strălucire crudă din becul comunal, omul în alb și ițari negri eboșa de pictură interbelică pe fîneață, Camil Ressu se propune, vreme tare, răcoare, ora 6,32, rostogolirea Vișeului, ceață, ora 6,55, stația Valea Vișeului pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
km pînă la Putna, în decența lucrurilor, văile se încovoie în confirmări, șoseaua încălecată în același sindrom de tip Rădăuți al intimității, să împungi în culcușul depresionar venind cu țara crescută de el! roșcovan în parbrizul Daciei sub cîțiva centimetri, drumeagul noduri de brădui, pantă lină, lustru la pantofi, la costum și la cravată roșu-carmin, să n-o ia vîntul, tălpile pe scuter, i-am dat cu var! scoteți-i din fierberea amestecurilor terestre, rohmani, inundațiile nu-i ating, nici incendiile, pereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sare la voi din vagon, saluturi cu fetele patru, le scoate la peron ceferistul, tată, unchi, rudele, viaductul Dornești a patra trecere în zece ore și abia acum în evidența sufletului de inginer pus acolo, piloni pe albia Sucevei, dig, drumeaguri, linii ferate subsecvente, curbat dar și boltit, deschidere de sute de metri și căderea în unghiuri diferite pe taluzuri, piuie cutia cu pui de pe podea, urmează privirea călătoarei, fustă de stambă maronie în pliuri, teniși în picioarele mari, dar dreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
îngrămădiți talmeș-balmeș de natură și neatinși de valuri. O priveliște mai puțin atrăgătoare, din care nu lipsesc câteva cutii de conserve, goale și ruginite, precum și cioburi de sticlă. Într-o zi va trebui să cobor și să curăț locul. Dincolo de drumeag, se ridică iar stâncile galbene, cocoșate, unele dintre ele imense, plantate aici printre tufe de iarbă sârmoasă și flexibilă și printre nenumărate hățișuri de scaieți sclipitori. Se mai ivesc din loc în loc (cultivate oare de mâna omului sau de natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un soi de nebunie.) De fapt, „locul de scăldat pentru doamne“ este acum năpădit de alge brune atât de alunecoase, și presărat cu bolovani zvârliți de mare, încât nu prezintă sub nici un chip mai multă siguranță decât orice alt colț. Drumeagul de pe țărm se lărgește în acest punct într-un drum carosabil (din nefericire accesibil automobilelor), și apoi urcă, pierzându-se într-o zonă sălbatică, pe care nu am avut încă timp s-o explorez, și unde stâncile mele gălbejite iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o pe drumul din interior pe care mai fusesem o dată, adică prin mlaștină și pe lângă ferma Amorne, intrând în sat pe cealaltă parte. Obiectivul meu era pădurea de dincolo de câmpul ce mărginește grădina bungalovului Nibletts. Văzusem pe harta topografică un drumeag care o lua la dreapta, în capul satului (chiar înainte de biserică), ocolea tot dealul și se pierdea în pădurea ce domina bungalovurile. În felul acesta puteam face întregul circuit, fără să intru nici o clipă în raza vizuală a lui Ben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
periferice, ocolind chestiunea vitală. — Desigur, Perry nu-ți purta pică, niciodată nu te-a urât, a vorbit așa, într-o doară. Te iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine. Am trecut repede, însoțiți de corul unor dulăi întărâtați, și tocmai încercam o senzație de ușurare când, deodată, Bob Arkwright, patronul „Leului Negru“, s-a ivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți faci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]