1,425 matches
-
condițiile legii ; conflicte care se pot manifesta În forme variate, În cadrul servituțiilor. Medierea trebuie să primeze ca modalitate de rezolvare Înaintea instanței de judecată Întrucât soluția dată pe această ultimă cale nu face altceva decât consolidează și mențin la nesfârșit dușmănia și orice sentiment de ură și pizmă. Cu privire la dreptul de proprietate privată, Codul civil prevede unele limitări juridice(limitări legale, asupra folosirii proprietății, care asigură nu numai protecția mediului Înconjurător, dar și relațiile de bună vecinătate. Asemenea conflicte au fost
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
drăguță, am stabilit ieri cu B. să revin cu un telefon... Sunteți bună să-l anunțați? Regret, stimată duduie! nu pot să-l anunț deoarece M.Borger a decedat astă noapte În somn... Un răspuns scurt, rece și plin de dușmănie. Am paralizat În primul moment și nu am putut asimila informația crudă pe care o primeam... Am refăcut numărul. Alo! Mă scuzați! poate am format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această încurcătură, se cumințise, își legase degetele, urechile și lumina ochilor ca să nu mai vadă, să nu mai audă acea voce interioară care o izgonea din lume, o îndepărta de prieteni și de familie, chiar soțul ei se purta cu dușmănie de când auzise la un concert cum a umplut sala de sunete incandescente, tremurau oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În măsura În care depinde de el, nici nu admite ca acesta să se Întâmple. Importanța voinței de dreptate, ca o contrapondere a voinței de putere, dă posibilitatea conviețuirii pașnice În societate; nedreptatea are efectul de nedespărțit de Însăși natura sa, că provoacă dușmănie și război”. În opoziție cu dimensiunea pozitivă altruistă și comunitară a datoriilor și virtuților, este dezvăluit În esența sa egoismul, prin care Paulsen Înțelege „restrângerea voinței la micile interese ale eului izolat”, care are efecte tulburătoare sau distrugătoare asupra vieții
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
intim se cristalizau păreri ce nu concordau cu bunele intenții ale soției sale. El nu putea șterge cu buretele unele dovezi afișate dezinvolt de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a doua zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat aproape râzând: „Ei! Ți-ai adunat mințile, Pâcule, ori...?” L-am privit mai atent și mi-am dat seama că Dumitru nu șăguia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
curte, Pâcu a dus mâna la chimir, fără să gândească, și a scos punga unde avea luleaua cu toate cele trebuitoare. Cât timp moș Dumitru a pus boii la locul lor, Pâcu a umplut luleaua cu tutun, îndesând-o cu dușmănie parcă. Când moș Dumitru s-a întors la poartă, Pâcu pufăia de zor din lulea... Dumitre! Tu mai ai ceva în fundul zămnicului, care să încălzească inima? Nici nu trebuia să mă întrebi, Pâcule. Tocmai la asta mă gândeam și eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și tot așa, o săptămână întreagă... Apoi dispărea iar din sat. Puteai să numeri săptămânile și lunile după plecările și venirile lui. Cele două săptămâni muncea ca un rob și a treia săptămână bea toți banii câștigați. Îi bea cu dușmănie parcă...Nimic nu se schimba în viața lui. Doar părul de pe cap, care ședea precum coama unui cal sălbatec, mustățile de un cot și sprâncenele cât streașina casei au început să bată în suriu, până ce au ajuns albe... Mai trăiește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acolo însă s-o nimerit să fie și unul cu o scripcă... Și pentru că plecau vreo doi flăcăi la oaste, scripcarul o ținea numai pe struna cea groasă de curgea numai jale din diblă. Atunci am început să bem în dușmănie parcă. Apoi ne-am răsucit câte o țigară și să te ții, băiete: beam, fumam și... plângeam!... La o vreme, Vasile numai ce scoate custura din chimir și... o înfige în masă! M-am speriat și m-am sculat să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce face cu mâinile, una era ascunsă Între picioare. Când, dintr-un motiv anume, eram nervos, Îmi strângeam sexul prin pantaloni, ca pe un mâner. Când eram Îngrijorat sau nesigur pe mine, trăgeam de el până când Agnes mă privea cu dușmănie, exprimându-și speranța că nu voi mânca cu mâinile alea oribile. Nici o parte a corpului meu nu era atât de elastică, atât de maleabilă ca vrejul meu gros cât un deget. Și nici o parte nu se trezea la viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
executată cu grijă. Cealaltă femeie care părea mai În vârstă fusese fotografiată cu spatele la spectatori. Pe spate avea un tatuaj cu o pisică poznașă, cu spatele arcuit, și cu un șoarece taciturn, alunecând spre crăpătură. Cele două animale, Înmărmurite Într-o dușmănie receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
schimbă religiile, locuințele, dietele, slujbele, până când nimic din toate astea nu va mai avea nici o valoare. Să ne imaginăm cum ar fi să călătorești prin lumea întreagă până ce te plictisești de fiecare centimetru pătrat. Să ne imaginăm emoțiile, iubirile, urile, dușmăniile și victoriile, repetate iar și iar, până când viața ar ajunge doar o telenovelă obosită. Până ce-am ajunge să privim cum alții se nasc și mor cu aceeași emoție cu care aruncăm la gunoi niște flori ofilite. Cred că deja suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care a vrut să-l crească i-a răspuns ea înțepată. De-atunci, s-au mai vizitat, și-au mai vorbit, dar rar, la ocazii deosebite: sărbători, treceri ale uneia prin orașul celeilalte, întotdeauna însă ca două străine, aproape cu dușmănie. Așa se face că telefonul de ieri a surprins-o. Vino, te rog, cu cursa rapidă, noi te așteptăm. Vreau să lămurim... Ai bilet reținut la agenție... "De ce? Se clatină cumva poziția lui Theo și ar vrea să-i redea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
memorabile pe aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu-i mai e umplută cutia de scrisori cu noroi și râme). Inițial, echilibrul acesta e fragil, se poate nărui în orice clipă; la primul gest necugetat al adulților, dușmănia se reaprinde și ripostele sunt nemiloase. Matilda, bunăoară, dacă scapă vorbe oțetite sau trage pe cineva de perciuni, e pierdută, chiar pierdută, oricât și-ar păzi ghivecele de pe palierul de la etajul trei. Luni dimineața, în zori, tipul rotofei cu skodiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Christos m-a făcut să Înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă aș ajunge, În vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie Împotriva vreunui om străin de neamul meu...“ „Nu, nu simt nici o dușmănie Împotriva vreunui om de altă naționalitate, Își spuse Digby. Dacă e să Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă aș ajunge, În vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie Împotriva vreunui om străin de neamul meu...“ „Nu, nu simt nici o dușmănie Împotriva vreunui om de altă naționalitate, Își spuse Digby. Dacă e să Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață. Ca și Johns, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-și lovească fruntea, să atingă tot al doilea grafic de temperatură din salon, să pornească tot al patrulea set de căști-radio. În același timp, știam că sentimentele mele față de bărbatul mort și soția lui doctoriță erau deja acoperite de anumite dușmănii nedefinite, vise de răzbunare pe jumătate formate. Catherine mă privea cum încerc să-mi recapăt răsuflarea. I-am apucat mâna stângă și mi-am apăsat-o pe stern. În ochii ei sofisticați deveneam deja un fel de casetă cu bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tineri și ambițioși care umplu din ce în ce mai mult branșa, oportuniști cu o imagine modernă de huligani, fățiș ostili în relațiile cu pacienții lor. Scurta mea ședere la spital mă convinsese deja că profesiunea medicală era o ușă deschisă oricui întreținea o dușmănie împotriva rasei umane. Mă cântări din priviri, cercetându-mă din cap pînă-n picioare și observând fiecare detaliu al rănilor mele cu un interes evident. Eu însă eram mai preocupat de tânăra femeie care se apropia de mine sprijinită în baston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prin care trecem, decât ceea ce s-a numit, nu fără dreptate, războiul ideologiilor. [...] Ideile cele mai diferite, cele mai contradictorii chiar, cu privire la formele de viață, individuală și colectivă, politică și economică, națională și socială, morală și religioasă, se înfruntă cu dușmănie și se ciocnesc cu violență, nu numai în meditațiile solitare ale oamenilor mai reflexivi, ci și în manifestările publice ale celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am plecat ca din pușcă, m-am cărat la „Corso” și m-am făcut praștie, dup-aceea la „Unirea”, să văd dansatoarele. Da’ nici alea nu erau, le arvunise prefectu’ pentr-o chermeză cu ștabi de la UE. Am băut în dușmănie, am lăsat și ceasul amanet, așa cred, sau l-am pierdut, am borât, am băut. Aș fi sunat pe cineva, aș fi avut un chef nebun să sun pe cineva, să nu facă nimic, să stea dracului lângă mine, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În varianta idealistă. Învățătura dobândită după lectura acestei opere de către virtualii tirani s‑ar putea preface Într‑o practică imediată asiduă: „Menirea noastră este ca, În Întreaga Europă, iar prin intermediul ei și pe alte continente, să stârnim tulburări, discordii și dușmănii. Acțiune care ar avea o dublă eficiență, În primul rând, ar ține la respect toate statele democratice, dovedind că putem provoca debandadă după bunul nostru plac, pentru ca apoi să le schimbăm orânduirea socială... Pe de altă parte, prin tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe care numai ea îl pricepea. Se încătușa în pantaloni strâmți, exagerat de mulați, care nu făceau altceva decât s-o pună într-o situație jenantă, scoțându-i în evidență un dos mare și neproporționat cu trupul uscat, cocoțat, în dușmănie, parcă -, pe două picioare rahitice, ca de barză. Bluzele decoltate îi dezveleau gâtul și pieptul boțit, făcându-te să speri, în zadar, că din adâncul plin de ciolane ar mai putea ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de Luana și-o întreba: De ce mă urăști? Ce ți-am făcut? Nu ți-am fost eu, întotdeauna, o prietenă bună? La ce bun atâta dușmănie când nu avem nimic de împărțit? Eu am de toate în timp ce tu n-ai bărbat, n-ai copii, vai de capul tău! Sunt șefa ta, asta e, nu poți face nimic. Femeile din secție s-ar bate pentru o șefă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prezența consoartei. Luana privi femeile adunate în sufragerie. O oarecare Rebeca Schtac monopoliza discuția doamnelor. De o frumusețe și-o senzualitate ce-ți dădea amețeală, Rebeca stârnea invidii nemărturisite. Posesoare a unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare și se simțea rușinată de pieptul ei mic, de adolescentă. Își imagina cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]